Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

• Verificarea CNSAS a fost îngreunată chiar de generalul Pahonțu, care nu a depus niciodată declarația pe proprie răspundere prin care să-și asume că nu a fost lucrător sau colaborator al Securității, o condiție obligatorie pentru cercetarea din oficiu CNSAS. SPP trebuia să o trimită din 2008, conform legii.
  
• Deși lipsa declarației a împiedicat verificarea din oficiu, aceasta a început la cererea unei persoane fizice. Cercetarea durează de 18 ani, pentru că presupune verificări în arhivele altor instituții, care nu trimit mereu informațiile. Legea nu spune ce autorități ar trebui să aplice sancțiuni și nici nu le oferă. „Ai epoci în care îți smulgi cu forcepsul fiecare hârtiuță”, spune o sursă din CNSAS.
  
• Cel mai longeviv șef de serviciu secret, Lucian Pahonțu, a fost numit în funcție de fostul președinte Traian Băsescu în decembrie 2005 și a fost păstrat ulterior de Klaus Iohannis și de Nicușor Dan, chiar și după ce a trecut în rezervă, în noiembrie 2024, la vârsta de 60 de ani.
  
• „Sentimentul general era că totul era sub lupa lui Pahonțu”, care „știa ce nu știa nici CIA”, spune, pentru Snoop, un fost consilier prezidențial. Am discutat cu mai multe surse care au trecut pe la Cotroceni și cu foste cadre din SPP care l-au cunoscut pe Pahonțu.
  
• Nici generalul Pahonțu, nici SPP nu au răspuns întrebărilor Snoop. Dar instituția ne-a asigurat că respectă legea. 

Numirea în funcție

Pentru a înțelege cum a putut Lucian Pahonțu să conducă SPP timp de două decenii fără ca CNSAS să-i clarifice trecutul, trebuie să ne întoarcem în timp.

Suntem la începutul lui 2008. Tocmai ce a intrat în vigoare noua Lege privind deconspirarea Securității. 

Directorul SPP Lucian Pahonțu, aflat deja de doi ani în funcție, se află pe lista persoanelor care trebuie verificate „din oficiu, cu prioritate” de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pentru a se stabili dacă a fost sau nu lucrător sau colaborator.

Verificarea este cu atât mai importantă cu cât numele lui Pahonțu fusese deja asociat în spațiul public cu fosta Securitate.

În decembrie 2005, când a fost numit de președintele Traian Băsescu director SPP, Pahonțu era deja absolvent al Facultății de Arme Întrunite, din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” și doctor în Științe Militare. 

Într-un interviu recent pentru Recorder, Băsescu a spus că l-a numit pe Pahonțu la propunerea unui „semi lider PDL”. Dar presa a vuit la acel moment că propunerea numirii lui Pahonțu a venit de la ministrul de Interne Vasile Blaga (PDL), la sugestia generalului Anghel Andreescu, fost șef SPP și fost superior al lui Pahonțu în Jandarmerie. Andreescu este și nașul său de cununie, conform presei și a două surse Snoop, care au lucrat în SPP.

Snoop nu a reușit să-l contacteze pe Anghel Andreescu până la publicarea acestui material. 

„Revoluția SPP”

La scurt timp după numirea lui Lucian Pahonțu, în 2005, SPP a trecut printr-o restructurare amplă, de sute de persoane, descrisă de presa vremii drept o „epurare”, care să facă loc oamenilor aduși de Pahonțu din Jandarmerie, unde a ocupat mai multe poziții de-a lungul anilor înainte de a ajunge la SPP. 

„Dacă avem condițiile de pensionare, (…) s-a spus verbal că ar fi mai bine să plecăm, pentru că vrea să-și aducă oamenii lui de la Jandarmerie”, spune pentru Snoop un fost angajat SPP, care s-a retras atunci ca să evite „o activitate sub presiune nejustificată”. 

„Au ajuns în SPP cadre care toată viața lor de militar au aranjat garduri, au bătut demonstranți și mineri, au asigurat ordinea pe stadioane”, se arăta într-un memoriu numit „Armaghedon”, trimis presei și președintelui Băsescu. Mai târziu, chiar SPP avea să confirme că 35% dintre cadrele noi aduse proveneau din MAI. 

În 2007, ofițerul superior SPP Mircea Găinușă îl avertiza, printr-o scrisoare, pe președintele Traian Băsescu, că printre noile cadre ale instituției s-ar afla foști ofițeri ai Securității. 

Chiar adjunctul lui Pahonțu, generalul Alexandru Burian, confirma atunci pentru ziarul Ziua că „2,5% din cadrele SPP provin din fostele structuri ale DSS”, iar „40% dintre aceştia au fost ofiţeri activi ai Securității, înainte de ‘89”.  

Suspiciunile din trecut 

De-a lungul celor 21 de ani, de când Pahonțu a fost numit la conducerea SPP, au planat mereu suspiciuni asupra legăturilor sale cu fosta Securitate. Astăzi ele au devenit o certitudine. 

Investigația Recorder confirmă că, între 1987 și 1990, Lucian Pahonțu a fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, la UM 0305 de la Băneasa. Din 1986, Comandamentul Trupelor de Securitate se subordona direct Departamentului Securității Statului (DSS), cea mai temută structură din perioada ceaușistă. Potrivit investigației, generalul Vasile Milea, unul dintre cei mai puternici oameni în stat în ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste, era unchiul său. 

Contactat de Snoop, fostul cadru SPP, Mircea Găinușă, susține că Pahonțu s-a specializat în Transmisiuni într-o clasă a Ministerului de Interne (respectiv DSS), chiar dacă Școala de Ofițeri Activi din Sibiu, pe care a urmat-o înainte de ‘89, era oficial subordonată MApN.

Acolo, Pahonțu s-a specializat în comunicații militare, dar ar fi învățat și „activități specifice securității: tehnica de bruiaj, de filaj, interceptarea telefoanelor și tehnici operative de montare a aparatelor de ascultare”, spunea Găinușă într-un interviu din România Liberă, din 2007.   

„În CV-ul domniei sale se omite cu bună știință inserarea unor fapte și împrejurări de natură a produce efecte juridice. Consider că faptele acestui militar (…) de a ascunde adevărul (…) pot constitui elementele materiale ale infracțiunilor de fals în declarații și respectiv fals intelectual”, îi scria Găinușă lui Băsescu. 

Pahonțu a respins acuzațiile la acea vreme și le-a catalogat drept „o răzbunare personală”.

Contactat de Snoop la începutul săptămânii, Traian Băsescu a refuzat o discuție despre șeful SPP. Ne-a transmis însă prin sms: „Dacă aveam ceva să-i reproșez, îl dădeam afară!” 

Ieri, după apariția investigației Recorder, și-a schimbat total opinia: „O mare surpriză pentru mine. Ar trebui să-și piardă funcția”, a spus el pentru HotNews. 

Declarația care lipsește de 18 ani

În ciuda tuturor acestor suspiciuni, verificarea lui Pahonțu de către CNSAS nu începe „cu prioritate”, în 2008, așa cum prevede noua Lege privind deconspirarea Securității. 

Motivul?

Instituția poate demara verificarea din oficiu doar dacă Pahonțu depune o declarație pe proprie răspundere, impusă de lege, potrivit răspunsului primit de Snoop de la CNSAS. 

Prin aceasta, șeful SPP ar trebui să-și asume, sub sancțiunea falsului în declarații, dacă a fost sau nu lucrător sau colaborator al Securității.

Declarațiile șefilor de servicii și ale adjuncților lor trebuie depuse la „șeful instituției din care fac parte”, conform legii. Adică generalul Lucian Pahonțu trebuia să depună declarația la directorul SPP Lucian Pahonțu, în 30 de zile de la numirea în funcție, spune legea. 

Chiar dacă Pahonțu era deja în funcție de doi ani, la momentul adoptării legii, aceasta prevede că declarația se depune inclusiv pentru funcțiile aflate deja în exercițiu.

Au trecut 18 ani de la adoptarea legii. 

Declarația nu a ajuns nici astăzi la CNSAS, potrivit unui răspuns din luna august al președintelui instituției, Constantin Buchet. 

Cu fiecare nou mandat prezidențial, SPP a avut ocazia să intre în legalitate. Mai ales că CNSAS trimite adrese cel puțin înaintea fiecărui ciclu electoral „tuturor structurilor ierarhice piramidale despre necesitatea transmiterii” declarațiilor, se precizează în răspunsul primit. 

Când legea nu e respectată 

Snoop a întrebat SPP dacă Lucian Pahonțu a depus declarația pe proprie răspundere și dacă aceasta a fost transmisă CNSAS. Instituția nu a răspuns întrebărilor.

Ne-a asigurat, în schimb, de „atașamentul necondiționat” față de normele legale.

În schimb, într-un răspuns transmis Recorder, SPP spune, între altele, că „la numirea în funcțiile ocupate de-a lungul carierei și inclusiv în cea actuală, instituțiile abilitate au efectuat verificări amănunțite, în conformitate cu legislația în vigoare, și și-au dat avizul pentru ocuparea pozițiilor respective”. 

SPP nu specifică ce instituții, însă știm că CNSAS nu a transmis nicio decizie până la această dată. 

Nerespectarea obligației de a depune declarația atrage „răspunderea penală, civilă, administrativă sau disciplinară”, spune legea. 

Nu precizează însă și ce instituție e responsabilă să ia acțiune. „Unde legea nu distinge, inițiativa nu ne poate aparține”, arată CNSAS lacunele în reglementare. 

„Lipsa sancțiunilor legale explică de ce nu depun declarația atât funcționarii publici, cât și marii demnitari”, subliniază o sursă din CNSAS pentru Snoop.

„Practic, această formă de lustrație este blocată de instituții și reprezintă o protecție pentru ascensiunea fără obstacole a foștilor colaboratori sau a ofițerilor Securității”, declara Germina Nagâț, membră a Consiliului CNSAS, pentru Europa Liberă, în 2023, în contextul cazului Victor Neumann. 

Dacă în urma verificării CNSAS s-ar constata că Pahonțu a fost lucrător al Securității, adică ofițer care a încălcat drepturile fundamentale ale omului, dosarul ar fi trimis în instanță, conform legii. 

Un verdict nefavorabil nu presupune pierderea funcției. 

Legea SPP prevede că directorul este numit de președinte, la propunerea CSAT, fără reguli explicite privind revocarea. Juridic, aceeași autoritate care face numirea este cea care îl poate revoca. Legea nu prevede însă nicio consecință pentru un verdict privind fosta Securitate. 

Într-un răspuns transmis Snoop, CNSAS nu a putut preciza câte verificări durează de peste 15 ani și nici în câte cazuri nu a primit declarația pe proprie răspundere. 

Susține că instituția este la „limita funcționalității”, iar evidențele informatice și resursa umană sunt afectate de o „precaritate arhicunoscută generată de constrângerile bugetare”. 

Situația lui Pahonțu nu este însă singulară, conform sursei din CNSAS, dar și rapoartelor care vorbesc despre verificarea a 130.000 de funcționari publici, începută în 2022, dintre care doar puțin peste 9.000 trimiseseră declarațiile pe proprie răspundere până în 2024. 

Pahonțu nu este însă funcționar public, ci șeful unui serviciu special cu statut militar. „Este și mai grav”, punctează sursa.

În lipsa unor reglementări clare, CNSAS nu poate face altceva decât să trimită notificări instituțiilor. 

De ce poate dura verificarea aproape două decenii

Legea lasă însă o portiță. 

Dacă verificarea din oficiu nu poate fi pornită, pentru că demnitarul nu depune declarația pe proprie răspundere, CNSAS o poate demara la solicitarea unei persoane îndreptățite. 

Așa a ajuns Lucian Pahonțu în atenția CNSAS în 2008, în urma unei cereri formulate de o persoană fizică.

De aproape două decenii, această verificare este „încă în derulare”, spune președintele CNSAS, Constantin Buchet, într-un răspuns pentru Snoop.

„Interogările sunt multiple și complexe”, motivează el și precizează că investigațiile presupun, pe lângă căutări în arhiva CNSAS, și căutări în arhivele SRI, SIE, MAI și MApN, precum și ale altor instituții. 

Dar prima autoritate care ar trebui să trimită la CNSAS orice informație biografică profesională pe care o consideră utilă, pe lângă declarația pe proprie răspundere, este instituția angajatoare, explică o sursă din CNSAS. 

Fiind șeful serviciului, Pahonțu ar trebui să-și trimită singur documentele, după cum spune legea. 

Procedural, „până nu răspund toate aceste instituții, verificarea nu poate fi încheiată. (…) Trebuie să ai tabloul complet”, înainte de a emite o adeverință de necolaborare sau de a trimite un dosar în instanță, punctează sursa. 

CNSAS scria încă din 2008, în raportul său anual, că „ritmul de finalizare a acestor verificări (…) depinde de primirea răspunsurilor de la foştii deținători de arhivă”.

De multe ori însă cercetătorii se izbesc de un zid al tăcerii. Unele instituții răspund, altele nu, unele o fac incomplet, iar dacă CNSAS revine, se lasă liniște. 

„Ai epoci în care îți smulgi cu forcepsul fiecare hârtiuță”, potrivit sursei. 

De exemplu, sunt ani în care Serviciul Român de Informații (SRI) a predat zero sau un singur dosar de cadre, conform rapoartelor de activitate CNSAS. Baza de date a Centrului de Informatică și Documentare (CID) al Securității a fost transferată de SRI abia în 2022, deși ar fi trebuit să o facă din 2006, în urma unei Hotărâri CSAT, fiind un instrument „vital” de verificare.

„Îți vine informația în valuri”, explică sursa din CNSAS de ce durează atât de mult sau de ce se pot schimba deciziile inițiale de necolaborare, cum s-a întâmplat și-n cazul fostului președinte Traian Băsescu.

În cazul lui Lucian Pahonțu, prima solicitare către deținătorii de arhivă a fost trimisă de CNSAS pe 8 aprilie 2010, la doi ani de la declanșarea verificării la cerere, potrivit instituției. 

Ultima a plecat pe 9 iulie 2026, chiar după ce Snoop întrebase CNSAS dacă Pahonțu a fost vreodată verificat, având în vedere că pe site-ul instituției nu există o adeverință a Colegiului care să ateste că nu a fost colaborator sau lucrător al Securității. 

În răspunsul primit, CNSAS nu spune dacă au fost trimise și alte adrese în acești 16 ani, dar sursa Snoop confirmă că au fost mai multe. 

Între timp, acuzele și suspiciunile la adresa celui mai longeviv șef de serviciu secret din România au curs cu regularitate timp de 18 ani. 

„Pahonțu știa ce nu știa nici CIA”

Ziua a scris pe surse că Pahonțu ar fi cerut informații despre posibilitățile tehnice ale SPP de a intercepta telefoane încă de la primele ședințe după numirea în funcție, în 2005. Mai târziu, ar fi înființat „o structură proprie de interceptări”, folosită pentru supravegherea politicienilor.

Dar la nivel înalt, venirea lui Pahonțu a fost văzută ca „naturală”. Generalul înlocuia un director din garda lui Ion Iliescu, „nimeni nu i-a acordat o mare atenție, de unde vine, ce face. (…) N-avea deloc percepția unui personaj care deținea puterea”, ca acum, explică un fost angajat în Administrația Prezidențială, din acea perioadă.

În 2009 însă, Pahonțu a fost chemat în Parlament să răspundă acuzațiilor potrivit cărora SPP ar fi înregistrat ilegal discuțiile din Comisia parlamentară de anchetă a Elenei Udrea. Generalul a negat și a afirmat că instituția nu are tehnică și oameni pentru așa ceva. 

Dar SPP înseamnă „o rețea informațională care penetrează mult mai adânc decât serviciile obișnuite”, explică pentru Snoop, Cătălin Avramescu, fost consilier prezidențial între 2008-2011, în mandatul lui Băsescu.

Rețeaua se bazează pe însăși activitatea ofițerilor de pază și șoferilor SPP alocați demnitarilor.  

„Depindea de integritatea morală și profesională a colegilor care făceau protecția fizică”, explică și un fost angajat SPP, care a plecat din instituție în 2005.

„Singura persoană care e cu dumneavoastră tot timpul, aude și ce vorbiți la telefon, (…) știe și dacă v-ați întâlnit cu X sau Y. (…) Șoferul știe totul. Ajunge să-ți cunoască familia, știe multe despre ce e în casă”, explică Avramescu, care a avut și el șofer SPP. Confirmă că stătea de multe ori parcat lângă casă „cu orele”.

Senzația de supraveghere era resimțită de unii oficiali de la Cotroceni: „Eram destul de atenți să nu discutăm anumite lucruri în mașină. (…) Noi știam că oamenii ăștia (…) îi raportează lui. (…) Sentimentul general era că totul era sub lupa lui Pahonțu”, care „știa ce nu știa nici CIA”, spune fostul consilier prezidențial. Un altul confirmă.

Percepția că SPP-ul știe lucruri pe care nu le știe nimeni s-a întărit după accidentul de motocicletă al premierului Călin Popescu Tăriceanu, din iulie 2006, când „nimeni, nici măcar președintele” nu știa unde se operează. În presă apăruse însă informația, că era la o clinică din Franța, „pe surse din SPP”, își amintește un consilier prezidențial. 

Situația s-a repetat anul următor, de data aceasta printr-o hotărâre CSAT, care l-a însărcinat doar pe Pahonțu să transmită Administrației Prezidențiale informații despre sănătatea președintelui Băsescu, proaspăt operat.

„Pe unde te duceai”, un SPP-ist „era parte din peisaj”, punctează Avramescu.

Influența lui Pahonțu a fost văzută de Avramescu inclusiv în programul președintelui Băsescu, în care, uneori, reușea „să insereze pe la margini” anumiți oameni „din afara sferei politice”. „Noi eram deranjați acolo, consilierii, de faptul că el își permitea să intervină într-o agendă în care nu avea ce căuta. Trebuia să-l păzească pe omul ăla și gata”.

Întrebări despre limitele SPP – cine decide accesul la președinte și cât poate interveni instituția în programul și anturajul acestuia – au apărut și în 2009, în timpul campaniei prezidențiale, când alături de Băsescu apărea frecvent „consilierul energetic” Aliodor Manolea. 

„Omul din umbră”

Venirea lui Nicușor Dan la Cotroceni a readus în spațiul public întrebările despre influența lui Pahonțu în viața politică.

În iunie 2025, președintele spunea că va evalua activitatea șefului SPP. Un an mai târziu, Pahonțu apărea la Bruxelles, la aceeași masă cu șeful statului și mai mulți politicieni, la o discuție care viza agenda Consiliului European, deși el se ocupă cu paza și protecția. 

„Am fost să mănânc”, a explicat Nicușor Dan.

„Era o discuție politică. Pahonțu nu avea ce căuta acolo. Putea să mănânce la o altă masă sau să asculte discuțiile de la distanță (…) Dacă oamenii politici (…) l-au invitat, el trebuia să refuze”, a spus fostul președinte Traian Băsescu, într-un interviu la B1TV.

Narativul despre influența politică a lui Pahonțu s-a amplificat pe măsură ce niciun președinte nu l-a schimbat din funcție. Persoane din zone diferite i-au atribuit public șefului SPP o putere care depășea atribuțiile sale oficiale.

• După ce a fost acuzat că urmărește adversarii politici ai lui Băsescu, a devenit „oficina de spionaj a lui Klaus Iohannis”, scria Evenimentul Zilei, în 2017. 

• „El conduce statul paralel”, declara Dragnea, în 2018, iar Guvernul Dăncilă renunța la paza SPP. Iohannis cataloga situația „o non problemă”. Parlamentul înființa o comisie pentru verificarea activității lui Pahonțu și a posibilei implicări a SPP în activități care depășeau cadrul legal. Curtea Constituțională o declara neconstituțională – comisiile ar trebui să ancheteze fapte, nu persoane. 

• „Puterea lui Pahonțu este la fel de mare, dacă nu chiar mai mare decât a lui Iohannis, și chiar și mai mare decât a lui Coldea și Maior la un loc”, spunea fostul deputat, Gelu Vișan, în 2021, după ce lucrase patru ani cu Pahonțu (2009-2012), ca secretar general al grupului PDL din Camera Deputaților.
  
• „Pahonţu e (…) Omul care face toate jocurile. (…) Omul din umbră”, zicea chiar și președintele Federației Profesioniste de Fotbal, Mitică Dragomir, în 2025.

Cert este că toate aceste suspiciuni nu i-au clintit generalului poziția. A crescut în grad până la patru stele, a fost decorat de trei ori și menținut în funcție și după ieșirea la pensie, la final de 2024.

Salariul a crescut si el constant, de la aproape 1.400 de euro pe lună în 2004, când era șef în Jandarmerie, la aproape 6.000 de euro în 2023. La acești bani s-au adăugat de-a lungul timpului indemnizații de deplasare. Din 2024, pe lângă salariu, primește și pensie.

„Să știi să te faci util și să știi să deții informații și secrete cu care să manipulezi realitatea.” Aceasta este una dintre explicațiile pentru care Pahonțu a rămas în funcție 21 de ani, spune un fost consilier prezidențial din anii 2000.  

„Mi se pare absolut greșit să lași pe cineva mai mult de două mandate într-o funcție. Începi să deții putere și să te transformi în acel autocrat”, punctează aceeași sursă.

Legea nu impune o limită de mandate pentru directorul SPP. 

Editare: Iulia Roșu, Ada Constanda

Colaj principal: Ion Mateș

Fotografii colaj principal: Inquam Photos / George Călin și Ovidiu Micsik

Grafice: Răzvan Luțac