„Îmi amintesc când eram fată și mama îmi povestea cu lacrimi în ochi experiența ei traumatizantă când m-a născut. Mi-a fost mare mirarea să văd că, după 22 de ani, când am născut eu, nimic nu s-a schimbat. Am născut patru copii, am rămas traumatizată de fiecare dată.”
Nașterea în România - O criză națională
Femeile din România ar trebui să poată naște cu demnitate, să fie tratate conform ghidurilor internaționale de bună practică, să aibă acces la consultații și analize gratuite, să-și dea consimțământul înainte de o manevră medicală, să aibă o persoană de sprijin aproape, să nu fie separate de nou-născut, să fie informate corect, ca să poată lua decizii pentru sănătatea lor și a copiilor lor în cunoștință de cauză.
Se vorbește mult despre natalitate, dar nu și despre drepturile femeilor care nasc.
Deși sute de mii de femei trec prin asta în fiecare an, experiența nașterii rămâne nespusă, o poveste prea personală și, de multe ori, prea dureroasă.
Așa trebuie să fie, se zice.
Umilire și abuz.
Dar dacă se poate și altfel?
Citește scrisoarea mamelor din România.
Aproape 700 de femei care au născut în ultimii zece ani în spitale publice și clinici private din toată țara au răspuns unui apel la mărturii pe care l-am lansat în 2024. Au descris suferințe pe care nu au putut să le spună uneori nici măcar familiilor lor.
Poveștile lor ne ajută să desenăm pentru prima oară peisajul nașterii în România. Nu avem date oficiale care să cartografieze tratamentul de multe ori brutal de care au parte femeile când merg să nască.
Avem, însă, aceste istorii personale și un studiu realizat în 2024 de Asociația Moașelor Independente în colaborare cu cercetătoare de la mai multe universități din București, bazat pe peste 5.600 de răspunsuri de la femei care au născut în perioada 2019-2024.
Analiza noastră folosește informații din mărturiile adunate în urma apelului și datele din studiu, dar și surse publice și nenumărate conversații cu specialiști în medicină de la noi și din străinătate.
Scopul e să aducem aceste informații în spațiul public și să provocăm o discuție despre ce ar trebui schimbat pentru ca nașterea unui copil să nu mai fie, de mult prea multe ori, o rană nevindecată.
1 din 3 femei care au răspuns apelului la mărturii spune că nașterea a fost pentru ea o traumă.
„Doctorul m-a bruscat, l-am rugat să nu mă verifice iar, căci abia mă verificase moașa, a insistat, m-a durut cumplit, membranele mi-au fost rupte cu mâna cu forța. M-am simțit grăbită de domnul doctor, care se uita mereu la ceas și îmi tot spunea să împing. Nu aveam ce să împing, nu era timpul de împins atunci, simțeam că mai trebuie să stau. Mi-am văzut copilul trei secunde după naștere, apoi abia a doua zi.”
Violența obstetrică este o formă sistemică de violență împotriva femeilor. Termenul e folosit de comunitatea internațională (Organizația Națiunilor Unite, Parlamentul European etc.) pentru a descrie tratamentul abuziv de care au parte femeile înainte, în timpul și după nașterea unui copil.
Violența obstetrică poate însemna forme explicite de brutalitate, de la violență verbală și fizică la proceduri „pe viu”, fără consimțământ și fără explicații, până la forme mai subtile, cum sunt umilirea, refuzul medicației pentru durere, separarea de nou-născut sau lipsa accesului la servicii medicale de bază.
Violența obstetrică este rezultatul unor sisteme medicale construite pe secole de neglijare a nevoilor femeii și a drepturilor ei.
Forme ale violenței obstetrice
- violență fizică și verbală
- restricții de mișcare
- lipsa unei persoane de sprijin
- lipsa de consimțământ și explicații
- refuzul medicației pentru durere
- separare de nou-născut fără motiv
- manevre inutile sau chiar nerecomandate
- atitudini nepotrivite față de manifestarea durerii
- tratament diferit pentru mamele foarte tinere sau cele de altă etnie
Recunoscută prin lege, în alte țări
Violența obstetrică este o încălcare a drepturilor omului care afectează femeile din toată lumea, din America de Sud până în Europa.
În 2023, Spania a devenit prima țară din Uniunea Europeană care a introdus violența obstetrică într-o lege, definind-o ca o formă de violență de gen.
I-a urmat Portugalia, cu o lege care stabilește drepturile femeii în timpul sarcinii și al nașterii, cât și un plan concret pentru prevenirea abuzurilor.
Legea portugheză spune că trebuie să existe consimțământ explicit pentru fiecare manevră la care e supusă o femeie și prevede crearea unei instituții care să supravegheze maternitățile și să monitorizeze plângerile pacientelor. Spitalele trebuie să asigure respectarea drepturilor și dorințelor femeilor, mecanisme eficiente de feedback, dar și formarea personalului și sprijin psihologic gratuit pentru victimele abuzurilor în sala de nașteri.
Alte țări unde violența obstetrică este recunoscută prin lege:
- Venezuela, 2007: „însușirea corpului și a proceselor reproductive ale femeilor de către personalul medical” constituie violență obstetrică.
- Argentina, 2009: „violența obstetrică este cea exercitată de către personalul medical asupra corpului și proceselor reproductive ale femeilor, exprimată printr-un tratament dezumanizant, un abuz de medicalizare și patologizarea proceselor naturale”.
„Nici acum nu conștientizez dacă e o traumă sau nu, de ce plâng și de ce în jurul meu ori evit să discut, ori o împachetez frumos. Ar trebui ca femeile să fie tratate ca niște oameni, nu ca niște animale în care te împingi cu coatele, de care râzi sau la care țipi. Avem și noi sentimente și nu suntem vinovate pentru că ne-am dorit un copil.”
6 din 10 femei care au suferit abuzuri la naștere nu știu ce este violența obstetrică.
raport AMI
„Nici măcar nu mi-am dat seama că am fost abuzată, pentru că mi se părea că așa trebuie sa fie. Nu mi s-a dat voie să mă mișc și să beau apă, simțeam că o să mor de sete la propriu, mi s-a spus că urlu prea tare, că fac ca toate animalele, că sunt inconștientă și că fac rău copilului, că nu sunt în stare să nasc.”
1 din 2 femei spune că a fost supusă la proceduri fără explicații și fără consimțământ.
apel mărturii
„Am fost efectiv imobilizată și forțată să împing ca să nasc în trei contracții. Mi s-a făcut epiziotomie, am avut rupturi grave și hemoragii, așa că au început să mă coasă imediat după ce am născut, pe viu, fără anestezie. Anestezia a venit într-un moment în care eram doar urlet și cineva a zis «facem și noi ceva pentru durere?». Bebelușul mi l-au pus pe piept și mi l-au luat după 30 de secunde. L-am primit după opt ore.”
Procedurile și experiențele prin care trec femeile când nasc se repetă, în proporții diferite, atât în spitale de stat, cât și la cele private.
Raport AMI
Lipsa opțiunii de a avea partenerul / persoana de sprijin prezent/ă în travaliu și la naștere
- Stat
- 83.6%
- Privat
- 31.9%
Impunerea poziției la naștere
- Stat
- 76.1%
- Privat
- 50.8%
Separare de nou-născut imediat după naștere
- Stat
- 56%
- Privat
- 15.1%
Manevra Kristeller — apăsare cu cotul pe burtă în timpul expulziei
- Stat
- 45.3%
- Privat
- 32.4%
Acces dificil la consultații gratuite
- Stat
- 39.4%
- Privat
- 40.1%
Chestionare medicală în timpul travaliului
- Stat
- 35.5%
- Privat
- 26.4%
Manevre fără consimțământ
- Stat
- 34.9%
- Privat
- 17.6%
Restricții de mișcare în travaliu
- Stat
- 35.4%
- Privat
- 15.7%
Lipsa accesului la consultații gratuite în sarcină și după
- Stat
- 34.7%
- Privat
- 38.7%
Informații neclare pentru pacientă
- Stat
- 33.9%
- Privat
- 16.8%
Dacă ești o femeie romă, o mamă minoră sau dacă locuiești departe de un oraș, într-o comunitate săracă, ești mai predispusă la abuz. O treime dintre femeile însărcinate din zona rurală nu sunt văzute de un medic până când ajung la spital să nască.
1 din 9 mame din România e adolescentă. Aproape jumătate dintre mamele sub 16 ani din UE sunt din țara noastră. La noi, nasc și copii de 12 ani.
„Multe asistente făceau remarci jignitoare: «Ce ți-a trebuit p*** la vârsta asta?» și alte comentarii legate de igiena mea, deși, venind dintr-un mediu rural, mă străduiam să mă mențin îngrijită. Am fost umilită pentru că nu eram epilată perfect, îmi reproșau că îi pun la treabă. Mi s-a administrat o injecție pentru dureri, deși nu le aveam. Speriată de ace și confuză, m-am întins pe o parte și mi-am pus mâinile la urechi din reflex. Asistenta mi-a spus: «Ce comică ești, nu mai erai așa speriată când ai făcut ce ai făcut». Mi-a făcut injecția într-un mod de parcă voia să simt durerea cât mai puternic. Toate aceste experiențe au fost extrem de traumatizante pentru mine, fiind un copil de 16 ani, speriat, neștiutor și vulnerabil într-o perioadă deja dificilă din viața mea.”
Cascada de proceduri
În apelul de mărturii, am întrebat femeile la ce tipuri de manifestări ale violenței obstetrice au fost supuse în timpul travaliului și al nașterii. Multe dintre ele au trecut printr-o succesiune de astfel de manifestări și proceduri, unele fără indicație medicală și fără consimțământ.
75%
au trecut prin cel puțin două proceduri
47%
au trecut prin patru sau mai multe
Trei scenarii
Am identificat trei scenarii care se repetă frecvent, de la începutul travaliului până la naștere.
Proceduri în lanț
intervenții care, odată efectuate, atrag alte intervenții sau practici
- oxitocină · Kristeller · epiziotomie
- oxitocină · Kristeller · epiziotomie · separare de nou-născut
- oxitocină · Kristeller · epiziotomie · atitudini nepotrivite
- oxitocină · Kristeller · epiziotomie · violență verbală
Umilire
atitudini și interacțiuni care diminuează demnitatea pacientei
- atitudini nepotrivite · discuții neadecvate · violență verbală
- atitudini nepotrivite · chestionare în travaliu · discuții neadecvate
Pierderea controlului
lipsa explicațiilor și a comunicării, până la dispariția femeii din propria naștere
- discuții neadecvate · proceduri fără explicații · separare de nou-născut
- discuții neadecvate · proceduri fără explicații · proceduri fără consimțământ · separare de nou-născut
- discuții neadecvate · proceduri fără explicații · Kristeller · separare de nou-născut
Ce spun femeile că și-ar fi dorit să aibă în timpul sarcinii și al nașterii?
58%
prezența partenerului sau a unei persoane de sprijin la naștere
54%
prezența nou-născutului după naștere
38%
sprijin din partea personalului medical pentru alăptare
32%
informații corecte și complete din punct de vedere medical
Și restul dorințelor
28%
explicații despre procedurile la care au fost supuse
25%
analize și consultații gratuite în timpul sarcinii și după
24%
intimitate
21%
libertate de mișcare în travaliu
15%
prezența unei moașe
15%
medicație pentru durere când au avut nevoie
11%
timp suficient la consultații în timpul sarcinii și după
| Dorință | Procent răspunsuri |
|---|---|
| prezența partenerului sau a unei persoane de sprijin la naștere | 58% |
| prezența nou-născutului după naștere | 54% |
| sprijin din partea personalului medical pentru alăptare | 38% |
| informații corecte și complete din punct de vedere medical | 32% |
| explicații despre procedurile la care au fost supuse | 28% |
| analize și consultații gratuite în timpul sarcinii și după | 25% |
| intimitate | 24% |
| libertate de mișcare în travaliu | 21% |
| prezența unei moașe | 15% |
| medicație pentru durere când au avut nevoie | 15% |
| timp suficient la consultații în timpul sarcinii și după | 11% |
4 din 10 femei spun că România NU este o țară în care poți naște în siguranță.
apel mărturii
Suntem pe primul loc în Europa la rata mortalității infantile
Graficul de mai jos arată numărul de decese ale copiilor sub un an în UE, măsurat la 1.000 de născuți vii.
| Țară | ‰ · 2024 |
|---|---|
| România | 6,6 |
| Slovacia | 5,9 |
| Luxemburg | 5,3 |
| Malta | 5,0 |
| Bulgaria | 4,5 |
| Danemarca | 4,3 |
| Franța | 4,1 |
| Ungaria | 3,8 |
| Grecia | 3,7 |
| Polonia | 3,6 |
| Belgia | 3,5 |
| Germania | 3,3 |
| Irlanda | 3,3 |
| Țările de Jos | 3,3 |
| Croația | 3,2 |
| Austria | 3,1 |
| Spania | 3,0 |
| Cipru | 3,0 |
| Portugalia | 3,0 |
| Lituania | 2,9 |
| Italia | 2,5 |
| Cehia | 2,3 |
| Finlanda | 2,1 |
| Suedia | 2,0 |
| Slovenia | 1,7 |
| Letonia | 1,5 |
| Estonia | 1,4 |
Suntem pe locul 5 în UE la mortalitate maternă
Decese din cauze legate de sarcină la 100.000 de născuți vii, 2023.
| Țară | la 100.000 · 2023 |
|---|---|
| Letonia | 19 |
| Portugalia | 15 |
| Cipru | 14 |
| Ungaria | 12 |
| România | 12 |
| Luxemburg | 11 |
| Finlanda | 8 |
| Lituania | 8 |
| Malta | 8 |
| Franța | 7 |
| Austria | 6 |
| Bulgaria | 6 |
| Italia | 6 |
| Estonia | 5 |
| Grecia | 5 |
| Belgia | 4 |
| Germania | 4 |
| Danemarca | 4 |
| Slovacia | 4 |
| Suedia | 4 |
| Irlanda | 4 |
| Țările de Jos | 4 |
| Cehia | 4 |
| Spania | 4 |
| Croația | 4 |
| Slovenia | 4 |
| Polonia | 4 |
În loc să fie un motiv de bucurie, să aduci pe lume un copil în România este, de prea multe ori, un prilej de panică. Ți-e frică de abuz, ți-e frică de brutalitate, ți-e frică de șpagă. În lipsa informațiilor din surse sigure despre sarcină și naștere și a mecanismelor eficiente de raportare a tratamentelor neadecvate, femeile ajung să facă alegeri bazate pe teamă, nu pe argumente medicale.
„«Poate ți-l scot chiar azi. Nu toate femeile sunt făcute să nască natural!». (...) Nici nu mi-am dat seama că doctora urma să-mi facă epiziotomie. Eram într-o contracție și am simțit brusc ca o arsură puternică. (...) M-au apostrofat că bebelușului nu îi place laptele meu și din cauza asta plânge, punându-mi biberonul cu lapte praf în mână. (...) Înțeleg într-o anumită măsură femeile care optează pentru cezariană. Frica! Frica de rele tratamente, frica de singurătatea din travaliu.”
Tipul nașterii nu schimbă povestea
Indiferent de felul în care nasc, femeile sunt expuse la abuz în proporții aproape egale.
| Categorie | Procent |
|---|---|
| naștere vaginală | 29,6% |
| naștere prin cezariană | 24,3% |
Procedurile și experiențele trăite de femeile care au născut prin cezariană de urgență
Fiecare cerc reprezintă ponderea femeilor care au trăit un eveniment neplăcut în timpul nașterii.
| Procedură / experiență | Procent femei | Număr femei |
|---|---|---|
| Lipsa partenerului de sprijin în travaliu și la naștere | 73% | 661 |
| Separare de copil post-naștere | 56% | 507 |
| Acces dificil la consultații gratuite în sarcină și după | 36,4% | 329 |
| Restricții de mâncare/apă în travaliu | 33,6% | 304 |
| Timp insuficient pentru consultații | 31,3% | 283 |
| Chestionare/anamneză medicală în timpul contracțiilor/nașterii | 30,8% | 279 |
| Lipsa accesului la consultații gratuite | 30,7% | 278 |
| Discuții neadecvate ale personalului în prezența pacientei | 29,8% | 270 |
| Lipsa informațiilor pe înțelesul pacientei | 29,3% | 265 |
| Atitudine nepotrivită a personalului | 27,4% | 248 |
| Atitudine nepotrivită despre reacțiile la durere | 25,6% | 232 |
| Proceduri neexplicate | 21,1% | 191 |
| Timp îndelungat în travaliu fără asistență medicală | 20,4% | 185 |
| Restricții de mișcare în travaliu | 20% | 181 |
| Medicamente fără informare/consimțământ specific | 17,2% | 156 |
| Controale abuzive/brutale | 16% | 145 |
| Lipsa intimității | 15,1% | 137 |
| Refuzarea/întârzierea cezarienei având motiv medical | 12,8% | 116 |
| Cezariană impusă fără explicații | 11,3% | 102 |
| Lipsa analgezice deși ar fi fost nevoie | 8,5% | 77 |
| Comunicare într-o limbă necunoscută pacientei | 6% | 54 |
| Ședere nejustificată prelungită în maternitate | 5,7% | 52 |
| Lipsa facilităților pentru diverse dizabilități | 2% | 18 |
Țările din UE unde se fac cele mai multe cezariene
Graficul arată primele 10 țări din UE, în funcție de numărul de intervenții prin cezariană raportat la totalul nașterilor, în 2023. România se situează pe locul 2, cu o rată de 51,4%. Conform unei analize PressOne, rata a crescut în 2024 la peste 60%. În Franța, de exemplu, rata este de 22%, în 2024. Recomandarea OMS e de 15%.
| Țară | % din nașteri · 2023 |
|---|---|
| Cipru | 62,1 |
| România | 51,4 |
| Bulgaria | 45,7 |
| Polonia | 43,1 |
| Irlanda | 38,6 |
| Portugalia | 37,9 |
| Ungaria | 36,7 |
| Malta | 34,7 |
| Germania | 32,6 |
| Austria | 31,9 |
Primele 5 motive invocate cel mai des de femei pentru alegerea nașterii prin cezariană
| Motiv | Procent | Detaliu |
|---|---|---|
| teamă de durere | 60% | frica față de durerea travaliului |
| Povești traumatizante despre nașterea vaginală | 49% | auzite despre nașterea vaginală |
| senzația că e o opțiune mai sigură | 30% | convingerea că cezariana protejează mama |
| O opțiune mai sigură pentru copil | 22% | i s-a spus că e mai bine pentru bebeluș |
| frică de modificări anatomice | 11% | afectarea vieții sexuale după naștere |
Medici ginecologi, despre violența obstetrică
„Nu am avut ocazia, în calitate de studentă, să văd o naștere naturală. Deci asta a fost doar pe hârtie”, recunoaște Laura*, medic obstetrician-ginecolog care și-a făcut formarea în București, dar a fost nevoită să plece în Franța. A fugit de un mediu de lucru subfinanțat, cu ecograf ținut sub cheie, în care consultațiile durează 5 minute, iar rezidenții nu au voie să se atingă de o pacientă „dacă era pacienta nimănui”.
„Dar pacientul nu este al doctorului, este al spitalului! Pentru mine a fost extrem de traumatizant și a fost unul dintre principalele motive pentru care am plecat, pentru că nu eram ok din punct de vedere al conștiinței”, oftează Laura. Într-o zi, ar vrea să se întoarcă și să profeseze acasă, de asta preferă să rămână anonimă.
„Niciodată în pregătirea mea, nu mi s-a explicat: atunci când faci epiziotomie, spune-i femeii că îi faci epiziotomie”, spune dr. Bogdan Cioată, obtetrician-ginecolog la o clinică privată din Timișoara. Colega sa, dr. Alexandra Butean, adaugă: „Nu am fost învățată cum să vorbesc cu pacienții. Cred că ne-ar prinde foarte bine niște cursuri, atât pentru noi, cât și pentru tot personalul medical”. Violența obstetrică apare atunci când „cezariana este încurajată și făcută la direcționarea medicului”, explică ea.
Ambii medici au vorbit deschis despre cauzele violenței obstetrice la o dezbatere organizată în Parlament în primăvara lui 2026.
„Moașele din Belgia m-au învățat să iubesc obstetrica și să îmi placă să asist pacientele la naștere. Acolo era atât de simplu procesul acesta”, a declarat la aceeași dezbatere dr. Irina Matei, medic obstetrician-ginecolog la o clinică privată din București.
„Eu cred că noi va trebui să reînvățăm să asistăm nașterile naturale”, punctează dr. Butean.
1 din 4 femei care au născut în România nu mai vrea să treacă prin asta încă o dată.
„Mi-e rău numai când îmi aduc aminte. Și acum am nopți în care visez. Nu am mai avut curajul să rămân însărcinată. Acum îmi pare rău, dar e prea târziu.”
Date lipsă
„Ca să ne asigurăm că putem avea parte de o îngrijire cât mai sigură, trebuie să cunoaștem tot adevărul” – așa au motivat familiile din Marea Britanie declanșarea unei anchete naționale asupra condițiilor în care se naște în maternitățile britanice.
Mai multe spitale din orașele mari din România au refuzat să răspundă, deși vorbim de o chestiune de sănătate publică, iar altele au dat răspunsuri contradictorii. Lipsa acestor date arată măsura interesului instituțiilor medicale pentru sănătatea femeilor și a copiilor.
Nu putem face un studiu obstetrical în România, pentru că „se minte în foile de observație”, au recunoscut mai mulți medici la o dezbatere recentă, în Parlament, despre violență obstetrică. Birocratizarea excesivă și un sistem de decontare strâmb îi forțează să treacă în foi motive nereale pentru cezariană sau să omită manevrele din timpul travaliului.
Singura modalitate de a afla care este realitatea este să le întrebăm pe femei.
- În țări precum Marea Britanie există cercetări finanțate de guvern, care încearcă să afle de la femei cum sunt tratate când nasc și ce ar trebui să se schimbe pentru ca ele să aibă parte de o îngrijire mai bună și mai empatică.
- În Italia, Polonia sau Germania, poți avea partenerul alături și poți ține bebelușul lângă tine, dacă vrei, până la ieșirea din spital. În Germania sau Olanda există centre de naștere cu moașe specializate, tocmai pentru a nu suprasolicita medicii – aceștia intervin doar atunci când este nevoie. Toți respectă un „standard de aur” al îngrijirii, bazat pe dovezi și pe empatie.
În aprilie 2026, în urma investigației Nașteri furate, publicată de Snoop.ro, senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu (USR) a propus două modificări ale Legii drepturilor pacientului, care să garanteze femeilor însărcinate dreptul de a avea alături o persoană de sprijin în timpul travaliului și al nașterii, precum și dreptul la intimitate. Dacă va fi adoptată de Parlament, inițiativa va corecta una dintre nedreptățile fundamentale ale modului în care sunt tratate femeile în România atunci când nasc.
„A fost magic. Am stat cu bebe și cu soțul 5 ore împreună după naștere, nu a luat nimeni copilul de lângă mine. Am fost respectată, susținută, mi s-a oferit libertatea de a naște în ce poziție am considerat. Am născut blând, fără intervenții, în liniște, cu lumină stinsă, fără durere, fără grabă, fără ruptură de perineu, fără să împing, doar respirând copilul afară.”
„Am avut o moașă pe care nu o voi uita tot restul vieții. Mă mângâia pe spate în timpul travaliului și mă lua în brațe, mi-a închis ușa la cameră ca să nu fiu deranjată de celalalte mămici care erau în travaliu, m-a lăsat să mă plimb prin salon.”
NEVOIA DE MOAȘE
„Starea de gravidă s-a transformat la noi dintr-o stare fiziologică într-o stare patologică. (...) În spitalele de stat, drepturile femeilor nu există. Planul de naștere este un basm frumos, iar rezultatul e o amintire de multe ori traumatică”, spune o moașă cu zeci de ani de experiență într-un spital județean de stat, care a preferat să rămână anonimă.
Ionela Băluță, profesoară la Universitatea din București și coordonatoarea unui program de masterat dedicat studiilor de gen, subliniază că „formarea medicală care reproduce o logică de dominație între medic și pacient (cu atât mai mult în timpul nașterii) încurajează o atitudine care nu pune accentul pe nevoia de a explica actul medical și cu atât mai puțin pe nevoia de a obține consimțământul”.
Cercetătoarea Céline Miani, coordonatoarea unui studiu la nivel național despre practici abuzive la naștere în Germania și profesoară asociată la Universitatea Oxford, consideră că violența obstetrică este legată de „o lipsă acută de investiții în serviciile de îngrijire maternă”, de lacunele în educația medicală privind consimțământul informat și prejudecățile de gen, dar și de un număr insuficient de moașe.
„OMS a publicat numeroase materiale despre rolul pe care moașele îl pot juca în îngrijirea maternă. Ele sunt întotdeauna o soluție bună.”
În România, moașele încă luptă pentru a-și putea practica profesia. Conform Asociației Moașelor din România, avem cel mai mic număr de moașe active din întreaga Uniune Europeană: aproximativ 700. Ne-ar trebui cel puțin 7.000.
Pe lângă urmărirea sarcinii și asistența la naștere, ele ar putea furniza educație sexuală, anticoncepționale, sprijin emoțional și ar suplini lipsa medicilor de familie în zonele rurale.
România: ultima din Europa la numărul de moașe
Doar 15 moașe la 100.000 de locuitori — de peste 5 ori mai puține decât în Irlanda, țara cu cea mai bună acoperire. Această cifră adună și asistentele, nu doar moașele. În realitate, sunt și mai puține. Date pentru 2023, din 29 țări analizate.
| Țară | moașe / 100.000 locuitori · 2023 |
|---|---|
| Irlanda | 80,03 |
| Polonia | 77,76 |
| Islanda | 74,94 |
| Liechtenstein | 57,72 |
| Bulgaria | 50,46 |
| Malta | 49,75 |
| Norvegia | 46,87 |
| Danemarca | 44,85 |
| Republica Cehă | 42,08 |
| Muntenegru | 40,31 |
| Croația | 39,47 |
| Finlanda | 39,47 |
| Estonia | 38,17 |
| Franța | 37,05 |
| Elveția | 35,30 |
| Cipru | 35,19 |
| Germania | 33,62 |
| Austria | 30,08 |
| Italia | 29,94 |
| Spania | 28,61 |
| Grecia | 27,18 |
| Lituania | 27,09 |
| Olanda | 25,82 |
| Ungaria | 24,06 |
| Letonia | 20,40 |
| Slovenia | 19,38 |
| Moldova | 19,12 |
| Serbia | 17,29 |
| România | 15,01 |
Femeile nu raportează mai des experiențele lor traumatizante din neîncredere și teamă
Am selectat cele mai frecvente motive pentru care nu se raportează cazurile de abuz la naștere.
- Oricum nu cred că s-ar fi implicat cineva
- 55,6%
- Nu știam cum să procedez
- 46,4%
- Nu am avut timp și energie
- 45,8%
- Nu am încredere în sistemul de sănătate și justiție
- 43,2%
- Mi-a fost teamă să nu-i facă cineva rău copilului meu
- 21,9%
Cum poți raporta un abuz
Notează pe o foaie sau în telefon numele cadrelor medicale, orele exacte la care s-au întâmplat abuzurile și detaliile specifice. Le poți trimite unei persoane apropiate pe WhatsApp, de exemplu, ca să le aibă și altcineva. Înainte de externare, solicită oficial o copie completă după dosarul tău medical (Foaia de observație clinică generală). Conform Art. 24 din Legea 46/2003, spitalul este obligat prin lege să îți elibereze aceste copii.
Unde și în cât timp raportezi:
- La spital (plângere administrativă): Depune o sesizare scrisă către managementul spitalului. Termen: recomandat în primele 30 de zile de la externare. Spitalul este obligat să răspundă în termen de 30 de zile.
- La Colegiul Medicilor (CMR) sau Ordinul Asistenților și Moașelor (OAMGMAMR): dacă abuzul sau malpraxisul a fost comis de un medic, respectiv de o asistentă/moașă. Termen de prescripție: 6 luni de la data la care a avut loc fapta (sau de când ai luat cunoștință de consecințele ei).
- La DSP (Direcția de Sănătate Publică) / Ministerul Sănătății: pentru abuzuri administrative, lipsă de igienă, lipsă de medicamente sau dacă ai fost obligată să îți cumperi trusa de epidurală din banii tăi.
- În instanța civilă (tribunal): dacă dorești să soliciți daune morale și materiale pentru suferința fizică sau psihică provocată. Termen de prescripție: 3 ani de la data faptei. Ai nevoie de un avocat specializat în drept medical.
- Plângere penală (poliție/parchet): dacă fapta a implicat vătămare corporală gravă, punerea vieții în pericol sau deces.
Mic ghid de resurse
-
Informații
NHS · Marea Britanie
Ghid public despre travaliu și naștere.
-
Informații
Carnet de maternité · Franța
Drepturile și etapele sarcinii și nașterii.
-
Informații
Pregnancy, Birth & Baby · Australia
Informații despre sarcină, naștere și primele luni.
-
Sprijin
Asociația Moașelor din România
Oferă sprijin, cursuri, informare.
-
Sprijin
Centrul FILIA
Oferă susținere femeilor ale căror drepturi au fost încălcate.
Ce-și doresc femeile
„Fiecare gravidă să aibă alături o moașă pe toată durata sarcinii, a nașterii și după naștere.”
„Să se permită accesul unui însoțitor, mama este mult prea vulnerabilă ca să se apere.”
„Să primim copilul imediat după ce ieșim din sala de operație sau de naștere.”
„Să fii tratată ca o ființă umană.”
„Gratuitate și accesibilitate în timpul sarcinii la analize, ecografii, investigații. Consiliere pentru alăptare și puericultură.”
„Medicii să nu mai facă nicio procedură medicală fără să ceară consimțământul și informarea pacientei.”
Echipa proiectului
Autoare: Luiza Vasiliu
Editoare: Iulia Roșu
Direcție creativă și ilustrații: Wanda Hutira
Design: Diana Vlad
Implementare tehnică: Răzvan Pavel
Analiza și vizualizarea datelor: Adriana Diaconu și Miruna Gheorghiță
Le mulțumim tuturor femeilor care au răspuns apelului de mărturii.
Sursa datelor și metodologie
Mărturiile femeilor. Pentru acest proiect a fost realizat un apel la mărturii în urma căruia au răspuns 684 de femei. Datele colectate din apelul de mărturii au fost analizate și prelucrate pentru a extrage o parte din informațiile comunicate în acest articol. Un prim episod al investigației a fost publicat în ianuarie 2026, în Snoop.ro, după o colaborare cu jurnalistele Barbara Matejčić (Croația) și Anna Pamuła (Polonia).
Mărturiile nu au fost culese pentru a furniza reprezentativitate statistică, ci pentru a suplini lipsa datelor pe care statul ar trebui să le aibă despre calitatea serviciilor de îngrijire maternă din România. Chestionarul a cuprins zeci de întrebări despre procedurile și ecosistemul procesului de naștere în România, în ultimii 10 ani.
Raport de cercetare privind violența obstetrică, realizat de Asociația Moașelor Independente, în anul 2024, pe un eșantion de 5.623 de persoane.
Eurostat:
- Date despre numărul de moașe
- Date despre procentul din PIB cheltuit de România pentru sănătate
- Date despre mortalitatea infantilă
Date despre rata cezarienelor în țările din UE: National Perinatal Epidemiology Unit (NPEU) — International caesarean rates, 2023. Rata este calculată ca procent din totalul nașterilor; în clasamentul țărilor din UE nu au existat informații despre Grecia.
Date despre mortalitatea maternă: Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) — Mortalitatea maternă în România, 2024.
Surse:
- Apel la mărturii — Nașterea în România
- Ratele internaționale ale cezarienelor (NPEU, 2023)
- Raport privind violența obstetrică (AMI, 2024)
- Mortalitatea maternă în România (INSP, 2024)
Această investigație a fost realizată în urma unei documentări de doi ani, cu sprijinul a două granturi, IJ4EU și Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) - Journalistic Excellence Fellowship, și al Fondului Petrichor Lane, prin Fundația Rațiu pentru Democrație. Varianta în engleză a fost editată de Neil Arun (BIRN) și poate fi citită pe Balkan Insight și Unbias the News.