- Proiectul 565/2025 introduce unele garanții necesare pentru alinierea la standardele CEDO pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în securitatea națională, precum limite de timp pentru stocarea datelor. Dar nu pe toate.
- Simultan cu aceste garanții, introduce și posibilitatea „unui Big Brother generalizat – dă un cec în alb autorităților să facă ce vor ele”, spune Tudor Galoș, consultant specializat în protecția datelor și guvernanța AI.
- „Scopul colectării datelor cu caracter personal este vag formulat, împrejurare care poate genera eventuale vicii de neconstituţionalitate ale textului preconizat” – observație transmisă de Ministerul Justiției, în avizul departamentului securității naționale.
- Proiectul a mai parcurs o dată întreg circuitul legislativ, în anul 2025, când a strâns doar 58 din cele 68 voturi necesare la Senat. La nouă zile după vot, a fost depus din nou (cu un conținut aproape identic), dar semnat de alți inițiatori: 15 parlamentari din PSD, PNL, USR, AUR, PACE.
- „Bineînțeles că a venit direct de la servicii”, spune Dumitru Coarnă, unul dintre puținii parlamentari care votaseră NU în decembrie 2025. Informația a fost confirmată și de alte surse Snoop.
Ce prevede proiectul de lege
Aflat în procedură de urgență la Senat, proiectul de lege răspunde la „evoluțiile climatului de securitate european și euroatlantic, în special în ceea ce privește problematica teroristă, migrația ilegală în special din zone cu potențial terorist, amenințările hibride și cibernetice”, potrivit expunerii de motive.
Anul trecut, Snoop a solicitat informații de la SRI cu privire la cazul studentului tunisian acuzat de terorism și ulterior expulzat din România, dar și detalii despre procedurile autorităților în cazul migranților din România suspectați de terorism. SRI a răspuns doar că, în situațiile în care deține informații despre faptul că cetățeni străini prezenți în România constituie riscuri la adresa securității naționale informează „instituțiile abilitate”. Nu a detaliat procedura, precizând că „activitatea specifică de informații, precum și datele referitoare la amenințările la adresa securității naționale sunt exceptate” de la legea privind liberul acces la informațiile de interes public.
Documentul vorbește despre „încorporarea progresului tehnologic în demersurile operaţionale”, dar nu precizează ce noi instrumente ar adăuga în arsenalul serviciilor de informații.
Unul dintre obiectivele legii este, conform expunerii de motive, „instituirea unor garanţii ferme privind respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, cu asigurarea unui echilibru just şi echitabil între nevoia de securitate şi necesitatea protejării vieţii private (…) și reputaţiei persoanei”, în contextul „utilizării pe scară largă a tehnologiei informației în activitatea de informaţii şi contrainformații”.
Principalele prevederi ale proiectului legislativ:
1. Proiectul abilitează autoritățile cu atribuții în securitatea națională (SRI, SIE, SPP, MAPN, MAI, Ministerul Justiției – prin structuri interne specializate) să creeze, dezvolte, administreze și să utilizeze aplicații și baze de date, sisteme informatice și de comunicații, precum și aplicații și alte resurse în mediul online, în condițiile legii.
2. Pentru asigurarea securității naționale, serviciile vor putea prelucra prin mijloace automate (adică inteligență artificială, potrivit specialiștilor consultați de Snoop) sau neautomate date cu caracter personal.
3. Introduce obligația ca serviciile să verifice la maximum 5 ani dacă mai este necesară stocarea datelor, precum și obligația să șteargă datele pe care le dețin dacă constată că acestea „nu au legătură cu vulnerabilități, riscuri sau amenințări la adresa securității naționale a României”.
4. Controlul acestor activități s-ar face prin comisiile parlamentare permanente. Dacă o persoană își consideră drepturile încălcate de felul în care au acționat structurile de informație, se poate adresa comisiei de control dedicate. În acest caz, comisia parlamentară va solicita autorității respective (de exemplu, SRI) un punct de vedere. Serviciul de informații va răspunde comisiei, însă fără a oferi informații despre: „sursele de informare, metodele și mijloacele folosite” sau „acțiunile, operațiunile sau activitățile operative”.
Ce garanții nu prevede legea
În mai multe cazuri ajunse la CEDO, Curtea Europeană a constatat că România nu are un regim clar al prelucrării datelor cu caracter personal în activitatea de informaţii. Din deciziile CEDO au decurs o serie de obligații, menționate și în expunerea de motive:
– obligaţia de a asigura o bază legală suficient de precisă şi previzibilă pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în scop de securitate națională, incluzând definirea scopurilor, categoriilor de date şi a categoriilor de destinatari;
– obligaţia de a institui reguli privind durata de stocare, actualizarea, corectarea, ştergerea sau distrugerea datelor care nu mai sunt necesare sau nu au legătură cu ameninţări la adresa securității naţionale;
– obligaţia de a asigura controlul democratic şi căi efective de adresare pentru persoanele care se consideră lezate prin prelucrarea datelor în acest context.
În realitate, actul normativ nu bifează până la capăt niciuna din aceste cerințe, după cum remarcă mai mulți specialiști consultați de Snoop.
„În domeniul protecției datelor, regulamentul european permite niște limitări pe modelul de securitate națională, pe care nu le explicitează, adică le lasă la latitudinea statelor membre. Asta este portița pe care văd că o folosește proiectul ăsta de lege”, explică Radu Carp, profesor de drept constituțional.
1. Lipsesc evaluări ale impactului folosirii AI în prelucrarea datelor personale, din perspectiva drepturilor omului
Posibilitatea de a prelucra prin mijloace automate datele cu caracter personal poate duce la „Un Big Brother generalizat”, crede Tudor Galoș (foto), consultant specializat în protecția datelor și guvernanță AI. Articolul 22 din legislația GDPR la nivel european dă o interdicție generală a prelucrărilor de date personale utilizând mijloace automate (fără intervenție umană), întrucât există riscuri serioase de limitare a drepturilor omului, explică specialistul.
„De aceea, articolul 22 are doar excepții puține și care trebuie documentate prin intermediul unei evaluări de impact a protecției datelor personale – Data Protection Impact Assessment. EU AI Act cere și ca, pentru algoritmi ce folosesc AI ce pot reduce drepturile și libertățile persoanelor să se facă și un FRAIA – Fundamental Rights Impact Assessment. Nu regăsim nicăieri în lege aceste obligații”.
Unde apare pericolul în practică?
Dacă înainte, cu resursele umane pe care le au la dispoziție, serviciile de informație puteau supraveghea un număr limitat de oameni, „dacă lași AI-ul să facă treaba asta, poți să supraveghezi și 100.000 de oameni la un moment dat. Dă un cec în alb autorităților să facă ce vor ele”, crede Galoș.
2. Absența mandatului judecătoresc prealabil creării bazelor de date
Legea nu include obținerea unei autorizații judecătorești prealabile creării acestor baze de date de către serviciile de informații.
În forma actuală a legii securității naționale (republicată în 2014), serviciile sunt obligate să obțină mandat de la un judecător, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru o serie de activități de culegere a informației care ar presupune restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor. Unele exemple sunt:
- interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice;
- supravegherea prin fotografie, filmare;
- localizarea și urmărirea prin GPS.
Însă pentru posibilitățile introduse de noul proiect legislativ (inclusiv gestionarea datelor personale cu agenți AI) nu ar mai fi necesar mandatul judecătoresc. De exemplu, un serviciu ca SRI are nevoie de mandat pentru a intercepta conținutul mesajelor schimbate online între doi utilizatori.
Dar, conform proiectului legislativ, ar putea colecta fără mandat ori altă formă de autorizația prealabilă metadate de comunicații (cine cu cine comunică, data și ora apelurilor sau mesajelor, adrese IP). Acestea nu includ conținut, dar pot reconstrui relații personale și obiceiuri zilnice.
| Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat o decizie importantă în 2021 despre supravegherea în masă în cauza Big Brother Watch și alții vs. Regatul Unit. Cazul a fost inițiat în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden privind activitățile de supraveghere ale Government Communications Headquarters și alte servicii britanice. Reclamanții, organizații pentru libertăți civile și jurnaliști, au susținut că programele de colectare în masă a datelor încălcau dreptul la viață privată și la confidențialitatea surselor jurnalistice. Curtea arăta că nu este obligatoriu, în mod absolut, ca supravegherea în masă să fie autorizată în prealabil de un judecător, dar a subliniat clar că trebuie să existe garanții puternice și eficiente de control, inclusiv un mecanism independent care să verifice legalitatea operațiunilor. Totuși, Curtea a arătat că lipsa unui control judecătoresc prealabil poate deveni problematică dacă nu este compensată prin alte forme solide de supraveghere (de exemplu, autorizare de către o autoritate independentă și control ulterior riguros). |
3. Legea nu precizează criteriile prin care o persoană ajunge în sistemele de supraveghere
Deși introduce limite temporale pentru păstrarea datelor personale colectate (până la 5 ani), „proiectul legislativ nu specifică și criteriile precise prin care o persoană poate fi inclusă în aceste sisteme de evidență”, observă Manuela Boldisor, de la ONG-ul Gândește Critic, care, în ianuarie, a publicat un raport în care analizează proiectul de lege și identifică mai multe riscuri.
„Dacă o autoritate decide că un anumit jurnalist intră în zona de interes pentru scenarii privind securitatea națională, i se pot institui mijloace de supraveghere. Însă, cu ajutorul AI, poate fi analizată activitatea unor mii de jurnaliști sau ONG-iști, suspecți a încălca securitatea națională”, explică, pentru Snoop, Tudor Galoș.
4. Concepte vagi care pot duce la abuzuri neconstituționale
Pe traseul legislativ al proiectului, trecut tacit de prima cameră, Consiliul Legislativ a dat un aviz negativ (care este consultativ), amintind:
„jurisprudența constantă a Curții Constituționale cu privire la reținerea ,,în bloc” de date dacă nu sunt suficient de clare limitele, garanțiile şi mai ales ,,încadrarea” față de orice intruziune în comunicații şi fără garanţii efective în materii conexe, respectiv retenţie date de trafic sau măsuri cu impact asupra comunicaţiilor şi vieţii private: Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014, Decizia nr. 461 din 16 septembrie 2014, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015.
Noul proiect de lege nu definește exact ce fel de baze de date pot crea serviciile, nici ce fel de resurse online pot folosi.
Consultat de Snoop, profesorul de drept constituțional Radu Carp (foto) a punctat că:„Atunci când apar concepte noi, se dă o definiție în lege. Aici se vorbește ca și cum am ști cu toții despre ce este vorba. Eu personal nu știu să traduc ce înseamnă sisteme informatice. Dacă legea nu le definește, cum poți să aplici o asemenea lege sau să-ți dai seama că a fost aplicată corect?”.
Lipsa de claritate e remarcată și în avizul negativ primit de la Consiliul Legislativ:
„Sintagmele „să creeze baze de date”, „sisteme informatice și de comunicații”, ,„aplicații”,„alte resurse în mediul on-line”, sunt lipsite de claritate şi precizie şi, prin urmare, normele care le conțin sunt lipsite de predictibilitate.” – avizul Consiliului Legislativ
Ba mai mult, adaugă Consiliul:
„În această redactare vagă, cu caracter general, fără a exista definiții pentru acestea, se poate interpreta că acoperă de la infrastructură internă, cum ar fi servere, aplicații de lucru, până la resurse cu impact extern, respectiv platforme, conturi, servicii online. Mai mult, nu se precizează ce fel de resurse, în ce scopuri concrete se pot folosi, ce limite se impun – interdicţia de a ocoli regimul autorizărilor pentru interceptări – ce garanţii se acordă, ca de exemplu audit, trasabilitate, acces, durate de stocare, control independent.”
Cu alte cuvinte, în prezent, noțiunea de resurse online poate include, în teorie, și posibilități avansate ca platforme de colectare a datelor, softuri de supraveghere și analiză a datelor folosind AI. Iar legea nu impune, în această formă, autorizări similare celor pentru interceptările telefonice.
Nici nu precizează vreun mecanism de control independent al felului în care vor fi utilizate aceste date. Nu știm cine va verifica faptul că gestionarea datelor personale se va face conform legii.
Lipsa criteriilor și conceptele vagi din proiectul legislativ se regăsesc și între observațiile formulate de Ministerul Justiției, în avizul Departamentului de Securitate Națională:
„prin sintagma „asigurarea securităţii naţionale” nu reiese care sunt cazurile concrete care determină prelucrarea automată a datelor personale, respectiv care sunt sistemele de evidenţă la care au acces autorităţile prevăzute în cadrul art. 6 din lege (n.r. Serviciile de informații)”
„nu este clar ce se are în vedere prin sintagma „alte resurse în mediul on-line”, din cuprinsul art. 13 lit. e¹)”.
O altă observație a Ministerului Justiției este că:
„scopul colectării datelor cu caracter personal este vag formulat, împrejurare care poate genera eventuale vicii de neconstituţionalitate ale textului preconizat”.
O ipoteză: folosirea softurilor de supraveghere în masă tip Palantir
Pentru Bogdan Manolea, de la Asociația pentru Tehnologie și Internet, cel mai negativ scenariu care ar putea rezulta ca efect al acestei legi este folosirea sistemelor de tip Gotham (Palantir) pentru supravegherea în masă.
Gotham, creat de compania americană Palantir, folosește inteligența artificială pentru a analiza volume uriașe de date personale, de la înregistrări telefonice și postări pe rețelele sociale până la imagini și metadate de profil, identificând tipare și cartografiind rețele de persoane în doar câteva secunde.
În Marea Britanie, programul este folosit deja pe scară largă de instituțiile publice, de la sistemul public de sănătate până la Poliția Metropolitană. A născut însă o serie de controverse vizând respectarea datelor de viață privată. Potrivit Euronews, două petiții au fost semnate de aproape 230.000 de persoane care cer Guvernului de la Londra să întrerupă toate contractele autorităților publice cu compania Palantir, al cărei software este utilizat de programul ICE de control al imigrației al lui Donald Trump și de Armata israeliană. Utilizarea pe scară largă a Palantir în Gaza și Cisiordania a fost documentată începând cu 2024.
O firmă din Cluj a creat sistemul de inteligență artificială Zetta, pe care recent presa l-a prezentat drept „Palantir de România”. Firma are deja încheiate contracte cu SRI, MApN și SPP – pentru proiecte care variază de la combaterea dezinformării online la sisteme de analiză text. PressOne a scris recent despre trecutul neoleogionar al lui George Bara, co-fondatorul Zetta.
5. Controlul ineficient prin comisii parlamentare
Dacă proiectul legislativ trece, singurul control al felului în care structurile de informații ar gestiona datele personale ar reveni comisiilor parlamentare speciale.
Mai multe voci academice și din societatea civilă spun că acest control este ineficient.
„Un control serios ar trebui să fie făcut din partea unei autorități independente care cu adevărat poate și vrea să controleze felul în care se prelucrează datele personale”, e de părere Bogdan Manolea (foto).
„Problema nu este că comisiile nu ar putea să o facă, doar că în realitate știm că nu o fac de 20 de ani”, adaugă el.
Ultimul raport al Comisiei de control privind activitatea SRI aprobat de plenul Parlamentului este raportul pe anul 2020, după cum arăta HotNews.
| Legea prevede că SRI depune anual un raport de activitate în fața Parlamentului. În primă fază, documentul pregătit de SRI este analizat de Comisia de control asupra activității Serviciului. După ce este aprobat de Comisie, raportul ajunge pe masa Birourilor Permanente Reunite, ceea ce reprezintă conducerea Parlamentului. Pasul următor îl reprezintă adoptarea în plenul reunit, adică toți senatorii și deputații. Iar în ultima etapă a procesului, raportul devine public. Cetățenii nu au primit un raport public al activității SRI pentru ultimii cinci ani. |
„Atribuțiile comisiilor parlamentare sunt descrise prin regulamentul Camerei. Eu nu știu dacă poți, printr-o lege de asemenea fel, să extinzi competențele unei comisii parlamentare, nu am mai auzit de o asemenea situație”, observă Radu Carp, profesor de drept constituțional, pentru Snoop.
„Aspectul de fond este că, de fapt, controlul parlamentar se rezumă la altceva, ele supervizează activitatea, nu sunt o interfață între cetățean și servicii. E absurd, transformă aceste comisii într-un avocat al poporului”, mai spune profesorul.
O alternativă ar fi, explică Manolea, „pur și simplu să extindă obligațiile din GDPR la nivelul serviciilor, cum avem modelul Sloveniei”. În acest caz, controlul ar reveni Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. În forma actuală a legii însă, instituția nu ar avea nicio responsabilitate în zona securității naționale..
„Legea pare a fi o încercare de a moderniza capacitatea de supraveghere pentru a ține pasul cu tehnologia, dar fără a moderniza și garanțiile democratice”- scrie ONG-ul Gândește Critic, în raportul său.
| Condamnările României la CEDO Cauza Bucur și Toma vs României În 1996, Constantin Bucur lucra în cadrul compartimentului de supraveghere-înregistrare a comunicaţiilor telefonice într-o unitate militară a SRI cu sediul în Bucureşti. Când a constatat că se interceptau ilegal convorbiri telefonice ale unor jurnaliști, politicieni și oameni de afaceri, a încercat întâi să semnaleze problema intern. Șeful său i-a răspuns: „nu noi schimbăm ordinea lucrurilor”. Bucur s-a adresat, mai departe, unui deputat, membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. În opinia acestuia, comunicarea neregulilor în faţa comisiei din care făcea parte nu ar fi avut niciun efect, având în vedere legăturile dintre preşedintele comisiei şi directorul SRI. Așa că l-a sfătuit pe Bucur să țină o conferință de presă. Bucur a făcut publice neregulile și o listă cu persoanele ascultate prin intermediul a două conferințe de presă, argumentând că acționează în interes public. Pe această listă se afla și jurnalistul Mircea Toma, căreia SRI îi asculta inclusiv convorbirile telefonice cu fiica și soția, pe motiv că el ar reprezenta o amenințare la adresa securității naționale. După dezvăluirile făcute, Bucur a fost condamnat penal (o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare), pentru furt, culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret în afara cadrului legal, precum şi divulgarea şi folosirea, în afara cadrului legal, a informaţiilor privind viaţa particulară, onoarea şi reputaţia persoanelor. În 2013, România a fost condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare. Curtea a considerat că dezvăluirea a fost făcută în interes public și că protecția „avertizorilor de integritate” (whistleblowers) ar fi trebuit să prevaleze. Rotaru vs România Aurel Rotaru avea 25 de ani în 1948, când a încercat să publice două pamflete împotriva regimului. Ca protest, a adresat prefectului două scrisori în care se plângea de suprimarea libertății de exprimare. A fost arestat în 1948 și condamnat la un an de închisoare pentru ultraj. După 1990, Rotaru a aflat că SRI îi făcuse un dosar, care cuprindea și faptele reale (încercările de protest), dar și o informație falsă, că a fost legionar. Au urmat ani în care a încercat să-și găsească dreptatea în România și, în cele din urmă, a ajuns la CEDO. Curtea a decis că a fost încălcat Articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private) și Articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenție. În același timp, motivarea CEDO arăta că:Legislația română de atunci nu reglementa suficient de clar scopul, durata și procedurile de stocare a informațiilor de către serviciile de informații.Nu existau garanții suficiente împotriva abuzurilor, cetățeanul neavând posibilitatea de a verifica informațiile deținute despre el. |
Proiect de lege la xerox. A mai fost depus în 2024 și a picat la vot în 2025
Cu numai nouă zile înainte ca proiectul de lege 565/2025 să fie depus în Camera Deputaților, Senatul respingea la vot proiectul de lege PLX 312/2024. Cele două sunt, de fapt, aceeași inițiativă legislativă, depusă la nouă luni distanță de un alt grup de parlamentari. (Există mici diferențe la două articole din textul legislativ, dar nu sunt substanțiale în raport cu analiza de față.)
Dacă proiectul din 2024 era inițiat de un senator PNL și 3 deputați PSD, proiectul nou are drept coautori parlamentari din PSD, PNL, AUR, USR și PACE.
Încă din 2024, în ciuda faptului că a dat un aviz favorabil, Consiliul Legislativ remarcase problemele de claritate din textul legislativ, notând, de exemplu, că sintagma „alte resurse în mediul on-line” este lipsită de predictibilitate și precizie.
De asemenea, în avizul dat de CSAT pe proiectul legislativ din 2024, instituția notează mai multe aspecte problematice, cum ar fi că: „nu rezultă care este finalitatea colectării acestor date personale, având în vedere faptul că prelucrarea datelor personale prin mijloace automate fără a se cunoaște finalitatea acestei prelucrări are un caracter evident intruziv al măsurilor propuse”.
La votul din decembrie 2024, proiectul legislativ a primit doar 58 din cele 68 de voturi necesare pentru a fi adoptat ca lege organică. Numai cinci senatori au votat NU, între care Dumitru Coarnă. „Proiectul este foarte larg și trebuie să le acorzi lor (n.r. serviciilor de informație) prezumția de bună credință în prelucrarea datelor personale. Exclus așa ceva. Câte autorizări de interceptare pe siguranță națională s-au dat? Mii. Nu a fost confirmată niciuna. Cheltuiesc bani aiurea, supraveghează oameni care n-au nicio treabă cu domeniul lor de activitate, dar îi bagă acolo doar ca să-i prindă și să-i șantajeze într-un fel”, și-a argumentat Coarnă votul, pentru Snoop.
Ce spun inițiatorii proiectului legislativ
Snoop a contactat mai mulți dintre inițiatorii proiectului legislativ aflat în lucru la comisiile Senatului.
Nicoleta Pauliuc (foto), aflată la al treilea mandat ca senatoare PNL și președinta comisiei de apărare, securitate și ordine publică, deschide lista celor 15 inițiatori din cinci partide.
Contactată de Snoop și întrebată de obiectivele proiectului, Pauliuc a spus întâi: „Vă dați seama că nu știu eu acuma, că au am 60-70 de proiecte pe care le semnez. Nu știu ce proiect, care a fost necesitatea, dar cred că scrie în expunerea de motive”.
În mandatul actual, senatoarea a fost inițiatoare pe 78 proiecte legislative, din care 23 au fost promulgate legi.
La insistențele reporterului, Pauliuc a adăugat că „legea e o revenire, cu amendamente cu tot, ca urmare a dezbaterilor din comisie. Era un proiect depus din mandatul trecut, de alți colegi ai noștri, și căzuse la vot. Dar noi, în comisie, am adus foarte multe amendamente la legea inițială”. Reporterul Snoop i-a amintit că proiectul depus în decembrie este aproximativ identic cu cel depus anul trecut. „Nnormal că, dacă a picat la vot, noi l-am redepus. Pentru că e urgent. Știam că e o decizie a Curții Europene sau nu mai știu de unde aveam această decizie”.
Un alt semnatar al propunerii legislative este Sorin Sipoș, de la USR. A fost în cărți pentru a deveni ministrul Apărării, potrivit G4media, și este membru în comisia specială SIE a Parlamentului.
Sipoș (foto) a explicat, pentru Snoop, că parlamentarii USR s-au abținut la primul vot, cel pe proiectul legislativ din 2024, deoarece necesita îmbunătățiri. Însă, simultan, „legea trebuie să existe, se impune reglementarea utilizării datelor cu caracter personal în activitatea de servicii”.
Spune că va depune amendamente la propria inițiativă legislativă, pentru că „protejarea cetățenilor în contextul acesta de război hibrid, cu utilizarea tehnologiilor digitale în scopuri ostile trebuie pusă în balanță cu drepturile și libertățile cetățenilor”.
Sipoș a transmis reporterului Snoop amendamentele pe care ar urma să le propună, iar printre acestea se află faptul că Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal va exercita control ex-post (n.r. după încheierea procesului) asupra modului în care organele cu atribuții în domeniul securității naționale vor respecta reglementările privind datele personale.
General MAPN în rezervă, Mircia Chelaru (foto, Facebook) este senator AUR și membru al comisiei de control SIE din Parlament, membru al comisiei de apărare și președinte al comisiei pentru drepturile omului din Senat.
Întrebat de faptul că legea inițiată nu prevede un control independent al felului în care serviciile vor prelucra date cu caracter personal, Chelaru a replicat că „Legea a venit dinspre instituțiile solicitante, care nu au dreptul de inițiativă legislativă. Aceste lucruri sunt preluate de membrii comisiilor, nu înseamnă că ceea ce au trimis trebuie să rămână și în picioare”.
La câteva zile după această discuție, comisia pentru drepturile omului prezidată de Chelaru a dat un aviz favorabil fără comentarii textului legislativ. Pe 4 mai, și Comisia pentru Comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială a dat un aviz favorabil, fără observații. Comisiile rapoartoare, respectiv comisia juridică și cea de apărare din Senat, au ca termen pentru amendamente data de 12 mai.
Sugestia lui Chelaru că proiectul a venit scris de la „instituțiile solicitante” e confirmată de un alt parlamentar, Dumitru Coarnă: „Bineînțeles că e venit direct de la servicii. Toate inițiativele astea vin direct de la cel care vrea să profite. Și cine profită? Serviciul de informații.”.
Cine se mai află pe lista celor 15 inițiatori ai proiectului legislativ (click pentru detalii)
Mihai-Viorel Fifor, absolvent de filosofie și cu doctorat în antropologie socială, este fost ministru al Apărării. El a absolvit în 2009 cursul „Securitate și bună guvernare” la Colegiul Național de Apărare, precum și Colegiul Național de Afaceri Interne.
Mihai Weber (PSD) este președintele comisiei de apărare din Camera Deputaților. A fost neîntrerupt în Parlamentul României din 2012. A condus în trecut și comisia parlamentară pentru controlul SIE.
Mirela Florența-Matichescu, deputată PSD de Constanța, este la primul mandat în Parlament. Pe 6 mai 2025, a fost trimisă în judecată de către DNA pentru abuz în serviciu, conform G4Media, după ce ar fi finanțat nelegal o asociație de fotbal.
Senatorul Felix Stroe (PSD) este vicepreședintele comisiei de control SIE din Parlament și fost informator al securității, după cum a scris Snoop anul trecut. A condus Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța. Aici i-a angajat, printre alții, pe Ion Preda, fostul șef SRI Constanța, general provenit din structura vechii Securități, și Mihai Bărbuliceanu, fost lider al Partidului Socialist Român.
Cătălin Mîndroc (PSD) este cumnatul lui Radu Budeanu. G4media.ro a mai descoperit că Mîndroc a fost asociat într-o firmă cu fiul Mihaelei Elena Neagu, supranumită „Regina contractelor cu statul”.
Dragoș-Fănică Ciubotaru (PNL) a fost primar al comunei montane Vizantea Livezi timp de două mandate, până când a ajuns președintele filialei PNL Vrancea 2024 și a candidat pe listele partidului la parlamentare.
Adrian-Felician Cozma (PNL), de profesie avocat, este vicepreședintele Camerei Deputaților și, la numai 39 de ani, la al doilea mandat în Parlamentul României. Este membru în comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și vicepreședinte al comisiei pentru constituționalitate.
Constantin-Ciprian Iacob (AUR) este avocat din 2006 și senator din 2024. Apare ca inițiator pe 108 proiecte legislative, din care 4 au fost promulgate ca legi.
Nicolae Vlahu, deputat AUR din 2024, este tot avocat.
Silviu Coșa, senator PNL de Constanța, este fostul prefect al județului.
Marius Bodea (USR) a fost prezentat în 2020 ca prima excepție de la antitraseism făcută de USR, când acesta a migrat în partid de la PNL. A fost deputat PNL(2016-2020) și senator USR din 2020 până în prezent.
Ștefan Borțun (PACE) a intrat în Parlament în 2024, pe listele POT.
Snoop a încercat să-i contacteze pentru un punct de vedere și pe deputații PSD Mihai Weber și Mihai Fifor, precum și pe senatorul PSD Felix Stroe. Weber și Stroe nu au răspuns apelurilor, iar Fifor a rugat să fie sunat peste o oră, după care nu a mai răspuns, la rândul lui.
Snoop va urmări traseul acestui proiect de lege și va reveni cu actualizări în funcție de rapoartele de la comisii și votul din Senat. Pentru a deveni lege, acesta trebuie să fie adoptat de camera decizională, apoi promulgat de președintele Nicușor Dan.
Editor: Iulia Roșu