Nu e ușor să ajungi la Bătrâna, în județul Hunedoara, deși într-o iluzorie linie dreaptă e la câteva zeci de kilometri de Deva. După ce ieși de pe autostrada spre vestul țării, mergi câțiva kilometri prin satele pitorești de la poalele Ținutului Pădurenilor și, apoi, intri cu totul în pădure.
Semnalul comunei e o parcare ad-hoc plină de Dacii vechi. Semnalul că e momentul să-ți anunți cunoscuții că, pentru o perioadă, nu vei mai avea semnal.
De la ieșirea din Roșcani până la Bătrâna sunt circa 23 de kilometri. Încă neasfaltați. De asta se fac aproximativ trei sferturi de oră până sus, în Munții Poiana Ruscă. Drumul se ține bine, chiar dacă ploaia lasă bălți, iar bălțile se sparg în noroaie.
Urcarea e lină, iar din drumul principal se desprind, din loc în loc, poteci care se pierd prin pădure, ducând către alte cătune. Vom afla, sus, că în celelalte sate ale comunei – Fața Roșie, Piatra sau Răchițaua – mai locuiesc de la două la șase familii. Sau niciuna, în unele stafii de sate.
Izolarea geografică, lipsa infrastructurii și îmbătrânirea populației au contribuit la depopularea constantă a comunei Bătrâna.
Traficul e atât de rar încât căprioarele sunt surprinse și ele, prinse la adăpat, de motorul mașinii. Cei 20 de kilometri care te scot din asfalt te urcă într-un soi de traseu de telecabină, pe lângă pante pline de ferigi roșii.
E drumul celor câteva zeci de oameni care mai locuiesc în Bătrâna, cea mai mică comună din țară ca număr de locuitori. Și, poate, cea mai izolată.
Poate fi izolarea măsurată la fel de clar ca numărul de kilometri?
Tot intravilanul a fost cumpărat
La Primărie, într-o vineri la prânz, nu este nimeni. Pe ușa încuiată stă lipit afișul cu Secția de votare nr. 280. În același imobil se află și Poliția. O casă cu acoperiș roșu, gard de lemn și o curte acoperită cu dale ca-n București. Mai sunt și materialele de construcție.
„Sunt plecați la oraș, la Deva, cu alegerile”, ne povestește un bărbat, singurul pe care-l vedem când intrăm în comună.
Omul nu vrea să fie filmat, „nu sunt pregătit”. În schimb, ne lasă să îi fotografiem vaca scoasă la păscut. Ploaia măruntă și cerul cenușiu întețesc verdele din jur.
El e pădurar, dar asta e ocupația oamenilor în vârf de deal: cresc animale și se ocupă de micile gospodării de lemn.
Deva e și cel mai apropiat oraș de Bătrâna, la o oră jumătate de mers cu mașina. Dincolo de dealurile învelite în verde și în ceață. Un drum dus-întors îți poate ocupa toată ziua.
Bărbatul spune că în comună sunt aproape 100 de oameni, cu tot cu cei care nu au adresa de reședință acolo. „Am pe cineva aici, în curte, de la Timișoara. Vine din când în când, nu stă permanent. Un grătar, relaxare”, povestește el din pragul porții.
„Nu mai există intravilan care să fi rămas necumpărat aici” – locuitor din Bătrâna
Altfel, la Bătrâna, „în centru”, în reședința comunei, sunt cam 40-50 de oameni, spune bărbatul. Alte câteva familii stau în cătune.
Comuna desființată de Ceaușescu
Plecăm spre centru, către biserică și Căminul Cultural, dar nici țipenie de om. Coborâm pe una dintre aleile satului spre celălalt capăt. Drumurile aici sunt asfaltate. Îl găsim pe Cornel Moldovan, fost viceprimar, rezemat de gardul grădinii sale generoase.
Soția nu vrea să vorbească „cu presa”, dar bărbatul de 70 de ani e încântat să mai spargă liniștea acestei zile ploioase în care niciun localnic nu se arată pe străzile din Bătrâna.
„Am votat în primul tur. Dar la noi nu s-a votat liber niciodată: PSDu’, PSDu’, dar acum PSDu’ a plecat”, spune bărbatul.
În primul tur, niciunul dintre cei doi candidați calificați în finala prezidențială nu a luat foarte multe voturi. Comuna are primar PSD, majoritatea localnicilor au votat pentru candidatul coaliției guvernamentale, care a făcut recordul pe Hunedoara aici: 60%.
„M-am născut aici și aici am rămas”, spune Cornel Moldovan care-și amintește că în anii 90 a fost la București ca să recupereze statutul administrativ al comunei Bătrâna.
În 1989, Bătrâna a fost desființată de Ceaușescu, în cadrul politicii de sistematizare rurală, care viza reducerea numărului de localități mici și izolate. Au fost desființate atunci peste 300 de comune, în pofida voinței locuitorilor. Bătrâna fusese alipită la comuna învecinată Dobra.
În 90, Ion Iliescu a semnat un decret pentru a reînființa comuna, dar „ăștia de la județ nu mai voiau”. Așa că „m-am dus eu cu câțiva la București și au înființat-o”, povestește Moldovan, care a lucrat „la mină și în forestier”. Dar a fost și viceprimar al comunei.
Cam 500 de suflete trăiau în comună la Revoluție, spune el. Acum au rămas în jur de 50, cu doar două familii care au copii la școală. În Dobra. „Restul sunt de la 60 de ani la deal.”
„I-am zis fetei: alegi tu din doi unul”
Casele sunt tot mai goale. Mulți au plecat, alții au murit. Dar în Bătrâna totuși se construiește, „vin din afară” orășeni din Timișoara. Unii proprietari lucrează în străinătate. La fel ca și una dintre cele trei fiice ale lui Moldovan: profesoară în Marea Britanie.
„Din cei 11 care au fost candidați, în primul tur, niciunul nu a fost un om ca lumea, care să țină la țară.” – Cornel Moldovan, localnic în Bătrâna
„M-a întrebat și fata din Anglia cu cine votez. Dar acum i-am zis fetei: alege și tu din doi unul”, spune amuzat bărbatul. Se duce la vot și în turul doi de duminică, chiar dacă „votul meu este doar o părticică”.
„Sper să-mi trăiesc bătrânețile liniștit”
N-are mare încredere că viitorul președinte, oricare ar fi, o să facă „mare lucru”. Dar știe ce nu vrea de la un președinte: să se plimbe atâta prin lume, cum a făcut fostul președinte Klaus Iohannis.
Este supărat că Bătrâna a rămas singura comună din Hunedoara care n-are asfalt. Se referă la cei 23 de kilometri prin pădure către satul său – „acum i-a îndreptat puțin, dar câteodată e mai rău”.
Întrebat ce îi dă speranță, răspunde simplu: „Să-mi trăiesc bătrânețile cât mai liniștit. Nu cu războaie, cu probleme. Trăim împreună, cu bune și cu rele.”
În Bătrâna, localnicii nu se ceartă de la politică, spune Moldovan.
„Suntem foarte liniștiți aici, suntem și la distanță. Nu e lux, dar se trăiește binișor. Să trăiască toți așa, n-ar fi rău” – Cornel Moldovan
Cornel, 73 ani: „Ne-a adus Dumnezeu pe unul cu magazin”
Îl lăsăm pe fostul viceprimar și străbatem încă o dată satul aproape pustiu. Câte un câine se mai aude lătrând dintr-o curte.
Într-o mică grădină din povârniș, îl întâlnim pe Cornel Ienci, în vârstă de 73 de ani. Bărbatul vorbește blând și laudativ despre locul unde „m-am născut și aici și murim”.
„Am fost la vot și în primul tur, o să merg și acum. Ar fi bine să fie mai bine de luni, dar nici până acum nu a fost așa rău. Să faci pe voie la fiecare nu se poate”, spune el.
Își amintește că, în urmă cu 40-50 de ani, satul avea sute de locuitori, iar aici exista chiar și o școală. „S-or dus toți acum, că s-au angajat. S-au dus copiii, s-au dus nepoții”, adaugă Cornel.
Acum mai sunt „doi sau trei copii” în sat. „Nepoata mea este la Hunedoara”, adică alt oraș cât de cât apropiat, aflat la mai puțin de două ore de mers cu mașina.
În comună nu există grădiniță, școală sau asistență medicală. Localnicii trebuie să meargă 30 de kilometri, în comuna Dobra.
„Dacă n-ai mașină, e cam rău aici.” – Cornel Ienci
„Tineretul să fie mai bine”
Mulțumirea bătrânului este că „ne-a adus Dumnezeu pe unul cu magazin, sunt mai mult de 20 de ani de când ne servește”.
Cu ajutorul unui angajat care vinde pâinea, oamenii din Bătrâna pot cumpăra produse de lângă căminul cultural din sat.
„De nu era ăla… era mai rău”, spune bărbatul de sub pălăria muncită, picurată de ploaia din ce în ce mai tare.
Întrebat ce își dorește de la țară de pe 19 mai, Cornel Ienci răspunde altruist:
„Tineretul să fie mai bine. Noi avem 73 de ani.”
Despărțiți de un drum prost, legați de un drum asfaltat
„Călătorule, fie că vii, fie că pleci, Dumnezeu să fie cu tine”, scrie pe o piatră aflată la intrarea din sat. Sau la ieșire, totul e simetric în mijlocul pădurii.
La celălalt capăt, un releu străjuiește dealul. Între cele două părți ale satului mergi, pe jos, aproximativ 10 minute. Cu indulgență.
Dincolo, peste văi și dealuri, sunt celelalte sate răsfirate ale Ținutului Pădurenilor. Alun, satul de marmură. Poienița Voinii, locul în care s-a născut unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică populară din Ardeal, Drăgan Muntean.
Sus, pe culme, există asfalt. Oamenii sunt despărțiți de restul țării printr-un drum greoi, dar sunt legați între ei mult mai ferm.
Duminică îi mai leagă ceva. Bătrânii Bătrânei știu că, într-o cursă prezidențială mai strânsă ca oricând, orice vot contează. Pentru ei și, mai ales, pentru copiii lor.
Chiar și 80 de voturi, separate de restul României de mai mult de jumătate de maraton al oamenilor și copacilor.