Aproape jumătate din oameni vor dezvolta o tulburare a sănătății psihice pe parcursul vieții, potrivit unui amplu studiu internațional, publicat anul trecut și coordonat de cercetători de la Harvard. În plus, cercetările au arătat că speranța de viață a unei persoane care suferă de boli psihice este cu 10 ani mai mică decât a populației generale. Dar, din cauza stigmatului social și a dificultăților de acces în diferite regiuni ale lumii, doar o mică parte dintre cei afectați vor primi ajutorul de care au nevoie.
În România, intervalul median care trece de la debutul bolii până când un pacient ia contact cu sistemul medical se măsoară mai degrabă în decenii decât în ani, în cazul unor afecțiuni psihice.
Sute de mii, poate milioane de români suferă în tăcere, pentru că în societate persistă încă stereotipuri toxice despre suferința psihică. Depresia e confundată cu lenea, anxietatea cu lașitatea, iar psihoza cu psihopatia. Iar o lungă istorie de relatare media tendențioasă face să asociem boala psihică cu o înclinație spre violență, deși cei mai mulți pacienți psihiatrici nu sunt violenți.
Studiile au arătat, de pildă, că o persoană cu schizofrenie care trăiește în comunitate are de 14 ori mai multe șanse să fie victima unui act violent decât să fie autorul.
În România, costurile economice ale tulburărilor mintale netratate au ajuns, în 2022, la aproximativ 11 miliarde de dolari, adică aproximativ 3,5% din PIB. Iar acest procent reprezintă probabil o subestimare, deoarece la nivel național ne lipsesc datele complete privind prevalența tulburărilor psihice.
În plus, sănătății psihice îi revine doar o felie mică (între 3 și 4%, în ultimele două decenii) din bugetul oricum mic alocat sănătății în România (6,5% din PIB, mult sub media UE de 11%, potrivit datelor OCDE).
În ciuda numeroaselor promisiuni de reformă, sistemul de sănătate mintală din România a rămas încremenit în timp. Opac, subfinanțat și axat pe spitale și instituții. Așa cum arată investigația care deschide seria, componenta psihiatriei comunitare din legea sănătății mintale nu a fost niciodată aplicată. În lipsa serviciilor din comunitate, mii de bolnavi ajung să fie internați pe viață în spitale de psihiatrie sau centre rezidențiale, astăzi la mai bine de 50 de ani de când noțiunea de dezinstituționalizare a produs o adevărată revoluție în psihiatria occidentală.
Statul român a fost condamnat de CEDO în 17 hotărâri care vizează încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilități instituţionalizate sau internate în spitale de psihiatrie.
În acest context, Snoop deschide o amplă serie jurnalistică dedicată sănătății mintale. Prin articole de jurnalism în profunzime (investigații, explicative, povești), vrem să înțelegem:
- ce înseamnă pentru o persoană cu afecțiune psihică cronică să trăiască în România;
- cum funcționează sistemul de sănătate mintală;
- unde dau greș politicile din domeniul sănătății mintale și cum ar putea fi corectate;
- cum îi putem ajuta pe cei apropiați dacă suferă de o afecțiune a sănătății mintale;
- cum poate fi combătut stigmatul asociat bolilor psihice, atât în societate, cât și în sistemul medical;
- cum putem îmbunătăți soluțiile din comunitate pentru oamenii cu boli sau tulburări psihice.
Dacă tu sau o persoană apropiată ție trăiește cu o afecțiune psihică cronică sau a fost internată pe o secție de psihiatrie în România și vrei să ne spui povestea, sau dacă ai alte propuneri de subiecte pentru serie, îmi poți scrie la: [email protected].
Seria Snoop va aborda rotund problematica sănătății mintale prin:
- materiale investigative care vor aduce la lumină hibele sistemului;
- reportaje și povești care vor capta experiențele reale ale persoanelor care trăiesc cu boli psihice și familiilor acestora;
- elemente de jurnalism de știință: accentul pus pe ce arată cercetările din domeniu, terapii validate științific;
- jurnalism de soluții și o perspectivă internațională: pentru fiecare problemă semnalată, căutăm și modele de bune practice care ar putea fi replicate local sau la nivel național.
Printre temele pe care le vom aborda în această serie se numără:
- dezinstituționalizarea psihiatriei și psihiatria comunitară;
- sănătatea psihică la locul de muncă;
- resursele umane din sistemul de sănătate mintală;
- accesibilitatea tratamentelor și serviciilor de sănătate psihică pentru diferite categorii socioeconomice sau grupuri vulnerabile;
- sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților;
- reglementarea psihoterapiei în România.
Multe dintre provocările cu care se confruntă sistemul românesc de sănătate mintală nu diferă prea mult de cele din alte țări: lipsa de date, subfinanțarea, concentrarea excesivă pe spital etc. Eșecul de a reforma marile unități de psihiatrie este cel care diferențiază România de alte țări și care mărește și mai mult decalajul dintre nevoile populației și tipul și calitatea serviciilor furnizate, creând astfel provocări suplimentare în ceea ce privește forța de muncă în domeniul sănătății mintale, alocarea resurselor și accesul la îngrijire.
Scopul seriei Snoop este de a deschide o dezbatere publică onestă despre cauzele sistemice ale acestei inerții și modalitățile prin care poate fi depășită. Cu fiecare text pe care îl vom publica, vrem să ajungem un pic mai aproape de ziua în care vom putea vorbi deschis de nevoile noastre, ale familiilor, prietenilor și colegilor, cu privire la sănătatea mintală și felul în care societatea și statul răspund acestor nevoi.
În cartea „Centrul nu se mai poate susține”, Elyn R. Saks, o profesoară de drept, psihologie și psihiatrie la Universitatea din California de Sud, împărtășește, lucid și fără filtre, lupta ei de zeci de ani cu schizofrenia. Pe finalul unei lecturi emoționante, Saks explică:
„Ce aș vrea, mai degrabă, să transmit este că umanitatea pe care o împărtășim cu toții este mai importantă decât boala psihică, pe care se poate să n-o împărtășim. Cu un tratament adecvat, cineva care suferă de o boală mentală poate duce o viață plină și bogată. Lucrurile care fac viața minunată – prieteni buni, o profesie care să-ți aducă satisfacții, relații de iubire- sunt tot la fel de valoroase pentru aceia dintre noi care luptă cu schizofrenia ca pentru toți ceilalți.
Dacă ești o persoană care suferă de o boală psihică, principala provocare este să descoperi viața care îți este potrivită. Dar până la urmă, nu aceasta e cea mai mare provocare pentru noi toți, bolnavi psihic sau nu?”
Acest articol face parte din seria „Un sistem în terapie”. Poți citi întregul dosar aici.