Update 23 iulie, 17:00 / Legea privind vânătoarea urșilor a fost promulgată. Reacția Comisiei Europene pentru Snoop
Legea privind vânătoarea urșilor a fost promulgată marți, 23 iulie, de președintele Klaus Iohannis. Actul normativ modifică Legea vânătorii și prevede recoltarea a 426 de urși bruni cotă de prevenție și încă 55 de urși cotă de intervenție.
Între timp, am întrebat Comisia Europeană cum vede reintroducerea cotelor de vânătoare ca înainte de 2016, în contextul în care tocmai normele europene obligă statele membre să protejeze anumite specii de animale sălbatice, inclusiv ursul brun.
Comisia confirmă, în răspunsul către Snoop, că este la curent cu modificările legislative și monitorizează îndeaproape situația.
„Comisia Europeană este în curs de analiză a legii (privind creșterea cotelor de vânătoare la urs, n.r.) și are nevoie de puțin timp înainte de a fi în măsură să facă observații. Comisia monitorizează situația și se află în dialog cu autoritățile române”, a transmis un purtător de cuvânt al instituției, la solicitarea Snoop.
Update 15 iulie, 16:00 / Noile cote de prevenție și intervenție au fost adoptate
Camera Deputaților a adoptat astăzi modificarea Legii vânătorii prin introducerea unor noi cote de prevenție și intervenție la ursul brun. Astfel, nivelul de prevenție, adică numărul urșilor vânați la liber, va fi de 426 și se împarte între fondurile cinegetice. Nivelul de intervenție va fi de 55 – numărul este valabil la nivel național și sunt urșii ce pot fi relocați sau împușcați peste cotele de prevenție, cu derogare.
În prezent, cotele sunt aplicate în baza unui ordin de ministru al Mediului și sunt mai mici: 120 nivel de prevenție și 80 nivelul de intervenție.
Înainte de votul din plen, comisiile reunite de agricultură și administrație au aprobat amendamentul care vizează creșterea punctajului CIC al ursului de la 350 la 400 peste care nu se poate vâna.
Parlamentarii USR au susținut în comisie mai multe amendamente legate de măsuri pentru campanii de educare și informare și proceduri mai simple de intervenție, dar au fost toate respinse. Grupul a propus și ca împușcarea urșilor să se facă doar de personalul tehnic al fondurilor de vânătoare, nu de asociațiile private de vânători, dar și acest amendament a fost respins.
Discuțiile de luni din comisiile parlamentare și plen vin după ce săptămâna trecută, o tânără de 19 ani a murit pe Jepii Mici, acolo unde ea și prietenul ei au fost atacați de un urs. Animalul a fost ulterior omorât pentru că i-a atacat și pe salvamontiști, au spus ei, și dus să fie testat pentru rabie.
„Un lucru e cert: populaţia de urs brun în România este scăpată de sub control. În mod evident, conflictele devin din ce în ce mai dese, pagubele din ce în ce mai dese”, a spus public ministrul Mediului Mircea Fechet, la o zi după incidentul de pe traseul montan. El a spus că urșii care se apropie de localități ar trebui eutanasiați sau împușcați și a propus creșterea actualelor cote totale de prevenție și intervenție de la 220, cum a stabilit ordinul de ministru de anul trecut, la 471 de urși ce pot fi împușcați sau relocați până la sfârșitul acestui an.
Cercetătorii și activiștii care au discutat cu Snoop nu pun nicio clipă la îndoială gravitatea tragediei de pe Jepii Mici. Nici nu resping total ideea uciderii urșilor, dacă ea este făcută controlat. Și Directiva Habitat a Uniunii Europene, care include ursul printre speciile protejate și ne obligă să-l conservăm, permite excepții. Sunt conștienți și de pagubele – deopotrivă umane și materiale – pe care le pot provoca animalele sălbatice în comunitățile din zonele montane.
Ei atrag însă atenția că discuția e mult mai complexă decât decimarea populației de urs brun prin împușcarea la întâmplare, „preventiv”, așa cum cer, drept soluție, politicienii. Potrivit lor, accidentele ori atacurile nu sunt cauzate de neuciderea animalelor, ci pentru că bariera dintre oameni și sălbăticie a fost spartă demult.
Pentru a stabili în final aceste cote, e nevoie de un studiu fundamentat științific care să spună cât mai corect estimat care este populația de urși din România. Or, România nu are un recensământ clar al urșilor, ci doar un studiu care s-a bazat pe date colectate prin metoda numărării urmelor lăsate de animale, fără rigoare statistică, dar care dă cifre acceptate oficial de autorități.
„Hărți fancy, dar praf în ochi”
Proiectul pentru modificarea Legii vânătorii ce va fi dezbătut luni în Parlament urmărește creșterea cu mai mult decât dublu a cotelor totale de prevenție și intervenție valabile acum. Scopul modificării este, spun inițiatorii, de a preveni atacurile urșilor.
Concret, cota de prevenție ar urma să fie de 426 de urși, de la 140, iar cea de intervenție, de 55, în loc de 80.
Ce sunt cotele de prevenție și intervenție (click pentru detalii)
Cotă de prevenție înseamnă că asociațiile de vânători pot împușca orice urs, oricând, fie el pui, femelă sau mascul, chiar dacă animalul nu este agresiv și indiferent dacă există sau nu dovezi că a atacat o gospodărie. Preventiv, adică, nu doar în situații punctuale de urgență. Aceste cote se împart între fondurile cinegetice, dar nu în mod egal, ci în funcție de numărul incidentelor cu animale sălbatice care au avut loc de-a lungul timpului și ținând cont de numărul de derogări oferite. De exemplu, fondul de vânătoare Sâmbăta din județul Brașov primește un exemplar drept cotă de prevenție. Fondul de vânătoare Ojdula, județul Covasna, are alocat, conform anexelor din proiectul de lege, patru urși. Deci poate împușca fără vreo altă autorizație cel mult patru urși.
Intervenția înseamnă mai multe tipuri de acțiuni: împușcare, alungare, eutanasiere și relocare. Din cota maximă de intervenție la nivel național, care va fi de 55 de urși, începe să se scadă numărul de urși eutanasiați, împușcați sau mutați după depășirea cotei alocate fiecărui fond cinegetic. De exemplu, dacă în Ojdula au fost împușcați patru urși, deci s-a atins cota, pentru al cincilea fondul trebuie să ceară de la Ministerul Mediului o aprobare specială, numită derogare.
Propunerea din Parlament nu este nouă. Acest proiect de modificare a Legii vânătorii a fost inițiat de fostul ministru al Mediului Barna Tánczos, în prezent senator UDMR, și susținut de peste 100 de parlamentari. Proiectul a fost adoptat de Senat în noiembrie anul trecut. Tánczos a cerut să fie votat de Camera Deputaților în procedură de urgență, dar solicitarea nu i-a fost aprobată, astfel că până în februarie anul acesta, inițiativa s-a plimbat printre comisii pentru avize și amendamente.
Proiectul este susținut de peste 100 de deputați și senatori din UDMR, PSD, PNL, AUR și minorități. Printre ei sunt și vânători și alți parlamentari care au susținut și în trecut inițiative legislative care au făcut vânătoarea mai permisivă, precum cea care a modificat cotele pentru împușcarea mai multor specii de păsări.
O variantă a proiectului de lege privind urșii funcționează deja în prezent sub forma unui ordin de ministru (OM 2183/2023) semnat de Barna Tánczos în vara anului trecut. Ordinul prevede o cotă de prevenție de 140 de urși și o cotă de intervenție de 80 de urși. Aspru criticat de cercetătorii din domeniul faunei sălbatice și de activiștii de mediu pentru că oferă vânătorilor ceea ce își doresc de mai mulți ani, vânătoarea de trofee, ordinul a fost primit cu brațele deschise de tabăra cealaltă.
„Ursul este călare pe porc, pe găini, este în curte, în șură”,
a spus Tánczos în dezbaterea publică pe care a organizat-o în mai 2023 când a anunțat pregătirea ordinului, potrivit Libertatea.
Vânătorii prezenți atunci i-au mulțumit că „v-ați gândit la noi, vânătorii”, au vorbit despre populația „foarte mare” de urși din pădurile României, care a crescut din cauza eliminării cotelor de vânătoare în 2016 și au spus că aceste cote sunt o „normalitate”.
Despre cotele de recoltare dinainte de 2016 (click pentru detalii)
Cotele de recoltare au existat până în 2016, când ministrul Mediului din Guvernul Cioloș, Cristina Pașca Palmer, a interzis vânătoarea de trofee cinegetice până la lămurirea modului în care erau acordate anual aceste cote. Miniștrii de resort semnau an de an ordine prin care aprobau numărul de urși, lupi și pisici sălbatice care urmau să fie ucise preventiv, pentru că ar produce daune în gospodării. Pașca Palmer descoperise atunci că ordinul a fost scris pe baza unui studiu realizat la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității Transilvania din Brașov de președintele unei Asociații de vânători. Ovidiu Ionescu era în același timp și consilier în Ministerul Mediului. Despre el a relatat Pressone pe larg.
Motivul principal pentru care documentul legislativ a fost criticat este că are la bază un studiu făcut de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” (INCDS), care a stabilit că în România trăiesc între 7.000 și 8.000 de urși. Este un studiu incomplet, nerealist, cu calcule greșite, fără bază științifică, presărat cu greșeli gramaticale și erori care pot lăsa lejer loc de abuzuri, acuză activiștii și cercetătorii. De pildă, cotele de prevenție, mai ales atât de mari, permit să fie omorâți și urși care nu provoacă de fapt probleme.
„Studiile astea sunt doar o acoperire pentru împărțirea numărului de urși la gestionari”, spune cercetătorul Mihai Pop, doctor în conservarea urșilor bruni și reprezentant al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice. Legal vorbind, studiul teoretic e necesar pentru a da cote de prevenție, explică Pop.
Studiul pe care Ministerul Mediului și acum Parlamentul îl folosesc drept argument pentru cotele de vânătoare s-a bazat pe date colectate prin metoda numărării, după raportările făcute de asociațiile de vânătoare și ocoalele silvice, care numără urșii ochiometric, precum și după numărul de derogări date de-a lungul timpului. O metodă fără rigoare statistică, care merge și pe presupunerea că urmele găsite în zile diferite vin de la urși diferiți.
Asta înseamnă că unele animale sunt scăpate din vedere sau un urs poate fi luat în calcul de mai multe ori.
„Noi avem, în termeni de management, o dilemă mare: câți urși trebuie să împușcăm și unde? La ele ar trebui să răspundă studiile astea. Dar nu e foarte clar modul în care sunt distribuite. Nu e o metodologie clară în spate. Avem niște hărți fancy, dar sunt praf în ochi”, spune cercetătorul. „Studiul ăsta e prea subțire pentru obiectivele asumate.”
Mihai Pop remarcă și alte sincope. „De ce să dai cotă în județul Caraș Severin, în care populația e foarte mică? Dacă vrei să reduci populația, dai cotă mai mare acolo unde știm că și prezența ursului e mai mare. Adică ar trebui să existe de la un an la an niște observații, niște concluzii, astfel încât să poți aplica vânătoarea într-un mod eficient.”
La împărțire ar trebui ținut cont și de alți factori, vremea, de pildă, care influențează vegetația și implicit mișcarea ursului în căutarea hranei.
La nivel european este promovată ideea unei cercetări și monitorizări constante. România nu este singura fără date suficiente pentru a interveni sustenabil. Ea apare printre țările în care estimarea populației de carnivore mari este făcută în principal de asociațiile de vânători, potrivit unui raport al Comisiei Europene pe tema relației dintre om și animalele sălbatice mari. Comisia recomandă ca instituțiile statului să colaboreze cu cercetători, ONG-uri și administratori de parcuri naturale.
Și Academia Română arată că studiul de la „Marin Drăcea” e plin de erori
Inițial, vara trecută senatorul Barna Tánczos a încercat să treacă ordinul de ministru privind cotele actuale cu cifre mult mai mari. Vorbim de 486 de urși ce ar fi urmat să fie împușcați, cei mai mulți „preventiv”.
Dar Academia Română, care are drept de veto, nu a fost de acord.
Când a anunțat, în ultima zi de mandat la minister, că a semnat ordinul privind cotele, Tánczos nu a spus că documentul legislativ nu avea avizul Comisiei pentru ocrotirea Monumentelor Naturii (CMN) din cadrul Academiei, cea care are ultimul cuvânt în privința cotelor. A spus că l-a trimis deja semnat în CMN, dar procedura e invers.
Într-un comunicat de presă din iunie, după anunțul fostului ministru, Comisia a transmis că nu a aprobat propunerea ministerului și a atras atenția că instituția nu i-a cerut acordul și nici nu i-a trimis studiul INCDS care stă la baza cifrelor. Într-un comunicat ulterior, Academia Română a anunțat cotele care sunt actual în vigoare, dar a remarcat totodată deficiențe în studiul INCDS.
„(…) Instituții(le) implicate în realizarea studiului acestor specii trebuie să ofere soluții reale, care să fie fundamentate științific și legal și care să urmărească eficiența îndeplinirii acestor deziderate de către autoritățile statului”, au scris membrii CMN.
Presiunile din spatele acestei decizii au fost însă mai mari, arată o adresă a Academiei Române publicată de jurnalistul de investigații Andrei Ciurcanu pe blogul său.
Adresa este semnată de cercetătorul Cătălin Tănase, președintele Comisiei pentru ocrotirea Monumentelor Naturii, și trimisă Ministerului Mediului, în care se instalase deja Mircea Fechet. Comisia critică ministerul și cele două instituții partenere în realizarea studiilor pentru gestionarea problemelor legate de ursul brun din România, Universitatea Transilvania din Brașov și Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”. Cercetătorii au reclamat presiuni pentru a aproba ordinul și spun că au fost acuzați că împiedică vânătoarea și nu respectă deciziile autorității centrale.
„CMN nu s-a opus proiectului de OM pentru aprobarea nivelului de prevenţie şi intervenţie pentru prevenirea pagubelor şi accidentelor produse de ursul brun, ci a precizat că studiul întocmit de asocierea dintre INCDS „Marin Drăcea” şi Universitatea „Transilvania” Braşov nu susţine corespunzător nivelurile de intervenţie şi cel de prevenţie menţionate ca necesare pentru anul 2023 în proiectul de ordin”,
se arată în scrisoarea Academiei Române.
CMN a trecut apoi în revistă erorile administrative și lacunele din studiul INCDS, precum și în lipsa de aplicare a actelor normative pentru conservarea ursului. Comisia a remarcat faptul că însuși ministerul se contrazice singur.
„Argumentele MMAP, deşi par logice, nu justifică sacrificarea animalelor şi nici într-un caz, nu justifică aprobarea unui studiu care nu este conform şi nu face referire la întocmirea acestor baze de date”, a mai spus Comisia, care a cerut INCDS să revizuiască studiul și să ofere soluții reale „care să fie fundamentate ştiinţific şi legal şi care să urmărească eficienţa îndeplinirii acestora de către autorităţile statului”.
În final, cercetătorii au subliniat că nu lipsa avizului CMN a împiedicat conservarea speciilor, ci lipsa de monitorizare a modului în care este implementată legislația de mediu.
Snoop a încercat să obțină un punct de vedere din partea Comisiei pe această speță, dar membrii contactați au refuzat să discute, spunând că nu sunt mandatați să vorbească cu presa.
„Așa e, studiul are probleme. Dar nu avem altceva. Eu nu mi-aș asuma pericolul să mai aștept cu el”,
spune Mihai Grigoraș, antreprenor în domeniul agriculturii ecologice și, de 5 ani, vânător.
Grigoraș descrie problemele cu studiul pe care se bazează modificarea legislativă drept „o situație tipic românească”.
„În anumite zone trebuie răriți, e evident. O poți face și fără niciun studiu. Nu plecăm chiar de la zero. Dacă te duci spre asociațiile de silvicultori și de vânători private sau de stat din zonă, poți avea niște cote informative. Du-te cu o marjă de eroare. Zice cota aia că poți împușca 100 de urși, tu împușcă 60. În momentul de față, eu cred că suntem la punctul în care nu putem să nu intervenim. Adică putem, dar s-ar putea să avem copii de 5 ani îngropați”, continuă vânătorul.
E convins că în România sunt „lejer” peste 10.000 de urși.
Neconcordanțe. Spunem că a crescut populația de urși, dar nu am știut niciodată clar câți sunt
Diverse cifre s-au tot vehiculat în ultimul deceniu. ONG-urile de mediu au vorbit de 6.000-7.000 de urși. Tánczos a invocat întotdeauna numărul de 10.000 de exemplare, inclusiv în 2019, când a introdus un amendament la Legea vânătorii care dădea liber la vânătoarea de urși. Parlamentul a fost atunci la un pas de a scoate urșii din lista animalelor protejate, mutându-i pe cea a mamiferelor cu sezon de vânătoare. Legea a fost promulgată în final fără acest amendament.
Studiul Institutului „Marin Drăcea” plasează populația de urs undeva la mijloc, pe când Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România al INCDS, din 2018, spune că sunt 6.050 – 6.640, iar populația optimă ar trebui să fie de 4.000.
Dar același document susține, câteva rânduri mai jos, că în toată regiunea Carpaților sunt 7.000 de urși, din totalul de 18.000 cât ar exista în Europa.
Tocmai aceste neconcordanțe în ceea ce privește numărul urșilor arată că există o problemă. Animalele nu sunt monitorizate sau sunt monitorizate doar parțial, iar metoda numărării urmelor luate de vânători nu poate oferi un tablou complet.
Cercetătorii insistă că România nu are un recensământ al populației de urs brun, cel puțin nu unul bine fundamentat științific, dar „populația de urși a scăpat de sub control” a fost adesea înaintată de vânători și autorități.
„Cred că există o bună posibilitate ca populația de urs să fi crescut, să fie un trend pe plus, dar nouă ne lipsesc date”, e de părere Mihai Pop. Deși susținem că România are dublu față de populația optimă, lipsește chiar cea din urmă referință care este optimul. „Nu știm de la ce număr a crescut. Care e referința de care a pornit creșterea respectivă?”.
În paralel, prin fonduri europene, ministerul face și o numărătoare prin probe genetice adunate de la urși. Obiectivul este de a aduna 18.000 de probe ADN, dar din primăvara anului trecut ministerul nu a mai anunțat vreo noutate pe acest subiect.
Specialiștii recomandă analiza genetică pentru că este o metodă mai exactă, ce lasă loc de mai puține erori și care poate oferi o estimare mai aproape de adevăr a populației de urs. Dar pentru asta, studiul genetic, spun specialiștii, ar trebui refăcut o dată la 7-10 ani.
Dacă au crescut conflictele cu urșii nu înseamnă că avem mai mulți urși, spun specialiștii
„România se confruntă cu o situație alarmantă a populației de urs brun, situație reflectată în numărul crescut al conflictelor om-urs, care în ultimii ani a dus la zeci de persoane omorâte sau mutilate de către specia de urs brun și o creștere exponențială a cheltuielilor statului privind despăgubirile”, au scris parlamentarii în expunerea de motive a proiectului de lege ce se dezbate luni. Ei mai vorbesc despre un „management defectuos” provocat de anularea cotelor în 2016.
Datele de la STS arată că numărul apelurilor la 112 care au semnalat prezența urșilor, inclusiv atacuri, s-a dublat în 2023 față de 2022.
Dar asta nu înseamnă în mod obligatoriu că s-au înmulțit urșii, ci doar că tot mai mulți au început să iasă din pădure spre localități și pe drumuri, mai aproape de oameni, în căutarea mâncării, sau oamenilor le-a intrat în reflex să apeleze numărul de urgență pentru că au văzut ursul.
„Vede lumea un urs în Sinaia și sună toți la 112. Vede lumea pe pârtia de schi, la Predeal, la Brașov, urs. Sună la 112. Vede lumea urs în pădure și sună la 112. Unde să fie ursul dacă nu în pădure? Și apelurile astea au devenit o isterie din cauza isteriei care s-a creat. Că dacă vezi un urs e un pericol. Sunt sute și mii de oameni care au trecut pe lângă urs și nu s-a întâmplat nimic. Au reacționat cum trebuie și nu s-a întâmplat nimic. Ursul nu mănâncă omul. Nu atacă omul ca să-l mănânce”, spune Cristina Lapis, președinta Asociației Milioane de Prieteni care deține Sanctuarul Libearty pentru urși de la Zărnești.
„Dacă ar găsi ce-i trebuie în pădure să mănânce, ar mânca în pădure, dar fiindcă nu se mai găsesc nici fructe de pădure, nici pădure nu mai e, atunci sigur că este atras de mâncarea din drum, de la lăzile de gunoi, care sunt lăsate cum sunt lăsate. Sunt mai multe cauze care au dus la acest efect. În niciun caz faptul că s-au înmulțit ei prea mult sau că s-a dublat numărul lor, cum spun ei (autoritățile, n.r.), pentru că este irațional ceea ce afirmă”, e de părere Cristina Lapis.
Uciderea lor nu e soluția care va duce la reducerea incidentelor, afirmă. „Și veți vedea că după 500 de urși vor mai fi incidente și atunci vor mări (cotele) la 1.000, apoi la 1.500. Atât timp cât nu merg la cauză și numai la efect, nu vor rezolva nimic”.
Puține relocări în România, zero în alte state UE
Normele europene interzic împușcarea ursului brun pentru că este specie protejată la nivel european prin Directiva Habitat. Ursul, la fel ca alte specii precum lupii și pisicile sălbatice, se află pe lista animalelor care nu pot fi vânate în scop de agrement.
Însă vecinătatea urșilor de locuințe și incapacitatea și dificultatea de a găsi soluție prin care și ursul, și omul să fie protejați fac să fie împușcat, în medie, un urs la două zile. De cealaltă parte, oamenii sunt și ei răniți sau omorâți de animalele sălbatice.
Ce spun normele europene despre protecția ursului brun (click pentru detalii)
Ursul brun este specie protejată în baza Convenției de la Berna, la care România a aderat în 1993, valabilă și pentru state non-UE, și în baza Directivei Habitat a Consiliului Europei.
România este obligată să respecte Directiva Habitat, la fel ca toate țările membre UE, și a preluat în legislație prevederile care fac referire la conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice.
Directiva Habitat conține o prevedere specială care spune că un urs poate fi ucis printr-o derogare, în baza unui ordin de ministru. Dar numai dacă există dovezi clare că acel anumit urs a distrus gospodării sau i-a pus în pericol pe oameni, și doar dacă alternativele la recoltare nu au funcționat. De ce nu a putut fi, de pildă, mutat ursul.
În ultimii 14 ani, au fost uciși, în baza derogărilor, aproape 2.000 de urși, potrivit centralizărilor Ministerului Mediului.
154 de urși au fost împușcați de gestionarii fondurilor cinegetice în perioada 2023-2024. Numărul reprezintă urșii împușcați în baza ordinului de ministru de anul trecut și a unei ordonanțe de urgență din 2021. Dintre ei, 118 sunt din cota de prevenție.
Procedura prin care se practică vânătoarea la urși (click pentru detalii)
În prezent, situația populației de urs este gestionată în baza unui ordin de ministru de anul trecut (OM 2183/2023) și a unei ordonanțe de urgență din 2021 (OUG 81/2021).
Ordinul de anul trecut merge în principal pe cotele de prevenție – urșii împușcați de gestionarii fondurilor se scad întâi din aceste cote. Ordonanța de urgență se aplică însă în situații speciale de urgență, când urșii pătrund în intravilanul localităților, pentru care se formează o echipă de intervenție cu primar sau viceprimar, jandarmi, vânători și medici veterinari. Pentru fiecare intervenție se dă derogare și nu există o limită de intervenție.
După tragedia din Jepii Mici, ministrul Mediului Mircea Fechet a spus că administratorii fondului cinegetic unde a avut loc incidentul „au relocat aproximativ 100 de exemplare de urs, în alte fonduri cinegetice” în ultimul an.
Chiar datele oficiale arată cu totul altceva: în total, 67 de urși au fost relocați fie pe același fond cinegetic, fie pe altele ori la sanctuarul Libearty din Zărnești. Toate aceste mutări au fost făcute în baza ordonanței din 2021, niciuna după cota de intervenție din ordinul de ministru.
Oficiali și vânători spun că relocarea nu este o soluție bună pentru că nu face decât să mute problema dintr-un loc în altul. Un lucru pe care fostul ministru Barna Tánczos l-a repetat este că România a încercat de mai multe ori să mute parte din urșii bruni în alte state din Uniunea Europeană.
România a avut două încercări de a reloca exemplare de urs în Europa: în 2017 și în 2021, potrivit unui răspuns oficial al Ministerului Mediului (notă: răspunsul a fost oferit la solicitarea autoarei, din poziția de reporter la ziarul Libertatea, în noiembrie 2023). La momentul solicitărilor, România nu a propus un număr concret de urși pentru a fi relocați. Au fost întrebate Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Italia, Letonia, Norvegia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, dar niciun stat, a afirmat ministerul, nu a dat un răspuns favorabil.
„Simpla idee a statului de a face chestia asta are un pic de ridicol în ea”, crede Mihai Pop. Mutarea urșilor în alte păduri trebuie să fie ceva gândit, parte dintr-un program mai mare sau dintr-o strategie, mai ales când e vorba, de pildă, de recolonizare. „Eu aduc urșii, dar poate habitatul nu este potrivit pentru ei. Statele or fi considerat propunerea României ca pe o glumă: «ne luați și nouă niște urși?»…”
Cât costă viața unui urs?
Mihai Grigoraș, vânătorul, spune că puterea trebuie să ajungă înapoi la cei din local, adică la administratorii fondurilor cinegetice, pentru că ei știu mai bine care e treaba cu urșii. Vânătorii nu vor ca animalele să fie împușcate în masă, „niciun vânător nu dorește să dispară o specie atât de importantă ca și ursul, niciunul”, subliniază el. În același timp, se întreabă ce valoare culturală are ursul, dincolo de poza lui pe o sticlă de bere?
„Am ajuns în situația în care viața ursului e mai importantă decât viața unui om”,
afirmă Grigoraș.
Din cotele de vânătoare, din absența monitorizării corecte a animalelor sălbatice și din lipsurile din lege, vânătorii sunt cei care ies pe plus. Vânătoarea de urs generează sume importante și interes din partea vânătorilor români și străini.
Vânătorii amatori plătesc mii de euro pe „trofeu”, adică ursul pentru care, odată cu cotele de prevenție, gestionarii fondurilor nu mai trebuie să ceară derogare de la Ministerul Mediului. Pentru un urs, ei scot din buzunar câteva sute de euro taxa de participare, la care se adaugă taxa de „trofeu”. Aceasta variază între 3.000 și chiar 18.000 de euro, conform datelor publicate pe site-urile asociațiilor de vânătoare. O analiză similară a făcut și Pressone.
Asociațiile de vânători invită vânătorii amatori sau vin ei către primii și cer un exemplar de un anumit punctaj CIC (Consiliul Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului). Punctajul CIC se calculează în funcție de mărimea și aspectul exemplarului. Practic, cu cât e mai mare și mai frumos ursul, cu atât e mai mare punctajul CIC, deci cu atât mai mulți bani primesc asociațiile de vânătoare din partea celui interesat de un „trofeu” blănos. Uneori, vânătorii străini sunt aduși prin firme intermediare, care primesc și ele un procent din câștig. Administratorul fondului cingetic rămâne cu restul banilor.
Cel mai recent exemplu al unei astfel de practici este cazul lui Arthur, un urs de 17 ani împușcat în Ojdula, jud. Covasna de un prinț austriac. „La Covasna nu a fost o greșeală, a fost ceva intenționat”, a spus un vânător pentru Libertatea.
Noul proiect de lege interzice recoltarea urșilor a căror blană valorează mai mult de 400 de puncte CIC. Dacă se împușcă, totuși, un astfel de urs, blana și craniul rămân în proprietatea statului, se mai arată în proiect.
„Toate asociațiile de vânătoare au nevoie de bani. Sursa principală a unei asociații de vânători este vânzarea de autorizații, atât către vânătorii membri, cât și către alți vânători din România, cât și către vânători străini. Suma asta de 17-18.000 de euro pentru un trofeu e o nebunie și e o excepție”,
spune Mihai Grigoraș, antreprenor în agricultura ecologică și vânător.
Și de ce să nu câștige asociațiile de vânători și statul român, până la urmă, niște bani de la străini pentru un urs care oricum urmează să fie împușcat?, spune. „De ce să nu vină 100 de vânători în România care pe lângă licență plătesc cazare, mâncare, vin și-și cumpără și niște suveniruri, mai vine și cu familia. De ce să nu creezi comunitate și business dacă tot faci un lucru?”.
Toate părțile au de câștigat, susține Grigoraș: se reduc conflictele, iar statul iese cu bani pe plus.
Grigoraș vede necesară „decriminalizarea” vânătorii și spune că presa a transformat vânătoarea, în general, dintr-o „activitate normală, umană” într-una „barbară, de distrugere, de neanderthali însetați de sânge care ucid animale și omoară cu ochii injectați de sânge”.
Vânătoarea este o măsură de conservare pe termen lung, spune vânătorul, indiferent de specia despre care vorbim. Dar ca cineva să înțeleagă asta, trebuie „să ia discuția din zona asta emoțională”.
Cercetătorul Mihai Pop este de acord cu afirmațiile lui Grigoraș, dar numai până într-un punct. Crede că vânătoarea poate face parte din managementul speciei, inclusiv din punct de vedere al protecției, dacă ea este făcută responsabil, corect și adaptată nevoilor. Chiar Directiva Habitat permite derogări. Problema e, spune el, când aceste excepții devin regulă.
„Ursul trebuie scos ca să fie bine pentru ecosistem și pentru societate. Dar dacă tu ai cotă trei urși și îi scoți cu vânători străini, dar între timp ai și un urs care îți vine în oraș și tu nu scoți ursul din oraș, atunci tu nu ți-ai mai atins obiectivul social, ai servit numai obiectivul economic”, spune Pop.
În Slovenia, decimarea populației de urs nu a redus numărul de conflicte
O cotă anuală de vânătoare la urși există deja în Slovenia. Anul trecut era de 240, adică un sfert din populația de urși a țării. În ciuda cotei ridicate, incidența conflictelor nu s-a schimbat prea mult.
„Programul de eliminare nu s-a dovedit a fi eficient pe cât și-ar fi dorit sau ar fi sperat unii oameni, pentru că există în continuare conflicte,” a spus Maša Cerjak Kastelic, director la DZZZ (Societatea pentru Protecția Animalelor din Ljubljana), în documentarul „Bears Uncovered”, realizat de o echipă internațională de jurnaliști și publicat la noi de Scena 9.
Kastelic a atras atenția că aceste conflicte nu sunt cauzate de toată populația de urși, ci de câțiva problematici. Astfel că soluția nu e să fie împușcați urșii „aleatoriu și sporadic”, ci să fie scoși aceia care cauzează probleme.
Foto principală colaj: Inquam Photos