O anchetă coordonată de Investigate Europe a documentat accesul pacienților din țările UE la 32 de medicamente inovatoare, dovedite a avea un impact substanțial asupra supraviețuirii sau calității vieții bolnavilor. Zece din aceste medicamente nu sunt disponibile pentru rambursare încă în România – și numai pentru cinci din ele există tratamente substitut. De asemenea, există pacienți care nu au acces nici la cele care există în țara noastră, pentru că unele medicamente sunt decontate doar pentru o parte din afecțiunile pe care le pot trata.
Cum și-a câștigat o pacientă în instanță dreptul la tratament
La 40 de ani Andreea Crăciun a fost diagnosticată cu cancer de sân triplu negativ în stadiul 3 (TNBC). Vestea venea pe 30 noiembrie 2023. „Totul s-a întâmplat foarte repede”, își amintește ea, într-o discuție la telefon cu reporterii Snoop. Mamă a doi copii, Andreea a știut că trebuie să lupte pentru viața sa, dar și pentru ei. A început chimioterapia și imunoterapia în două săptămâni de la diagnostic. „Cancerul era foarte agresiv. Era singura mea opțiune.”
Al doilea șoc a venit când a aflat că statul nu îi va plăti tratamentul cu medicamentul de care avea nevoie, Keytruda (pembrolizumab).
15 din cele 27 state membre ale Uniunii Europene și Marea Britanie acoperă costul acestui medicament pentru pacienții cu cancer de sân – dar nu și România. Medicul oncolog Andrei Ungureanu din Cluj i-a prescris Andreei medicamentul, deși acesta încă nu a fost inclus pe lista de compensate. Doar pacienții cu anumite tipuri de cancer beneficiază de compensare completă în România pentru pembrolizumab.
- Avocatul Poporului arată însă că, potrivit legii, ANMDMR poate iniţia, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă.
Contactat de Snoop, medicul oncolog Andrei Ungureanu, cel care i-a oferit pacientei această variantă, consideră că aprobarea unor medicamente pentru compensare pentru alte indicații este adesea întârziată din cauza lipsei banilor de la stat, dar și pentru că există o lipsă de responsabilitate din partea autorităților.
„Există teama că Agenția Medicamentului ar putea da undă verde la ceva care nu este bun. Dar noi nu suntem primii care verificăm. Medicamentul a fost verificat de FDA (Agenția Medicamentului din SUA – Food and Drug Administration), de Agenția Europeană (EMA), de alte 12 țări – Franța, Germania, Marea Britanie, multe înaintea noastră.”
O sesiune de administrare a medicamentului costă 5.000 de euro și se face în medie lunar
În 2022, Comisia Europeană a aprobat pembrolizumab pentru utilizarea în asociere cu chimioterapia pentru adulți cu cancer de sân triplu negativ (TNBC) în stadiu local avansat sau incipient, cu risc ridicat de recidivă. Este a cincea indicație pentru care pembrolizumab a fost autorizat în Europa. În România nu este însă compensat.
- România are cea mai ridicată rată de mortalitate prematură prin cancer de sân și de col uterin din Europa și a patra cea mai ridicată rată de mortalitate prematură prin cancer pulmonar, arată datele Registrului European privind Inechităţile în Cancer.
Pentru primele două luni de tratament Andreea și soțul ei, ajutați de prieteni și rude, au plătit 15.000 de euro. „A fost multă bunătate în jurul nostru venită parcă din neant”, își amintește ea.
O doză de Keytruda costă peste 2.500 de euro, iar Andreea avea nevoie de două doze la fiecare sesiune. Pentru ce-a de-a patra doză a făcut un împrumut. „Apoi nu am știut ce să fac.” Avea nevoie să urmeze tratamentul timp de 12 luni, adică 18 sesiuni de administrare.
Disperată, mama din Lugoj a apelat la un avocat pentru a da statul în judecată.
Mii de pacienți câștigă în instanță
Pe 2 februarie anul acesta, avocata Andreei Crăciun a intentat un proces împotriva statului român (Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate). Zece zile mai târziu, Curtea de Apel Timișoara a decis în favoarea ei, argumentând „protejarea dreptului la viaţă al reclamantei”. Ordonanța președințială admisă are caracter provizoriu, fiind o „măsură cerută să producă efecte până la soluţionarea fondului litigiului”.
Astfel, următoarele sesiuni de tratament pentru Andreea au fost compensate integral de către stat. Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Cluj și farmacia oncologică au semnat un protocol în baza căruia farmacia avea dreptul să primească rețeta prescrisă de medicul oncolog și să elibereze în mod gratuit medicamentul Keytruda.
„Am simțit un sprijin din partea Casei Naționale de Sănătate, pentru că la finalizarea procesului, eu nu am știut că trebuie să pun în executare sentința, ei au luat legătura cu mine, mi-au trimis și formularul pe care trebuia să-l completez. Au fost de un real ajutor”, spune Andreea.
Practica de a da în judecată statul român pentru a avea acces la tratament compensat nu este una nouă. Mii de români au apelat la instanță pentru o șansă la viață. Peste 600 de procese, începând cu anul 2013, spune Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer: „95% din procese se câștigă prin ordonanță președințială”.
Instanțele au decis în practica recentă că medicamentul pembrolizumab ar trebui compensat 100%. (Click pentru detalii)
Peste 300 de rezultate apar la o căutare doar pe ReJust, portal cu hotărâri judecătorești, pentru medicamentul Keytruda. 63% sunt hotărâri care admit ca tratamentul să fie compensat integral de stat (peste 200 de cazuri), 17% sunt respinse, altele au primit amânare sau alte tipuri de soluții (cazuri din 2011 până astăzi).
În 2023, peste o mie de pacienți din România au primit tratamentele necesare pentru cancer pe cheltuiala statului, prin ordonanțe judecătorești, potrivit oncologului Michael Schenker, președintele Comisiei de Oncologie de la Ministerul Sănătății, citat de Investigate Europe.
Țara nu dispune de resurse pentru a plăti medicamente noi și statul a refuzat să dubleze bugetul pentru medicamente, a mai spus Schenker.
„Dar nimeni nu spune câți oameni au murit care n-au avut acces la medicamentele inovatoare și nici alternative terapeutice”, punctează Irimia.
Aprobarea din 2023 pe lista de compensate nu a devenit nici astăzi efectivă
Dacă Andreea ar fi locuit într-una dintre cele 15 țări europene care acoperă costul, ar fi avut acces la tratamentul cu Keytruda fără să plătească 15.000 de euro și fără un proces cu statul român.
Deși medicamentul a fost recomandat în iulie 2023 de Agenția Națională a Medicamentului pentru includere condiționată pe Lista de medicamente compensate, nici până astăzi acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât nu a fost încheiat contractul cost-volum dintre deținătorul autorizației de punere pe piață și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
În acest moment nu există fonduri alocate pentru noi contracte cost-volum, transmite Ministerul Sănătății. Este vorba de un blocaj financiar.
Pacienții care suferă de boli care nu sunt pe Lista de compensate nu au altă opțiune de a accesa tratamentul inovator decât prin cumpărarea lui din finanțare proprie sau mergând în instanță. În cazul Keytruda, preţul este de 8.328,56 lei – 13.225,93 lei/flacon, în funcţie de concentraţie.
- Potrivit ReJust, mai multe instanțe obligă autoritățile implicate în aceste spețe (Ministerul Sănătății, ANM, Guvernul României și CNAS) să includă Keytruda pe Lista de medicamente compensate și pentru alte indicații.
Pentru Andreea, tratamentul cu Keytruda a fost vital. „Acum sunt în remisie, am un răspuns patologic complet, nu mai am cancer în corp.” A aflat vestea la jumătatea lunii mai 2024.
„Dar eu am fost norocoasă”, spune, în ciuda diagnosticului care i-a amenințat viața.
Se simte datoare medicilor, rudelor și prietenilor care au ajutat-o să navigheze prin procedurile medicale, să nu aștepte luni de zile pentru rezultatele biopsiei, analize sau alte investigații. Să supraviețuiască.
„Simt că din decembrie încoace am zile datorită lui Dumnezeu care lucrează prin oameni și care, prin doctorul Andrei Ungureanu, Dr. Bogdan Fetica, dr. Kacso Gabriel, prin rude, prieteni, mi-a mai dat zile. Nu știu cum aș putea sa compensez ceea ce am primit”, spune ea azi.
Andreea se luptă ca medicamentul Keytruda să fie inclus pe Lista de compensate.
Într-un alt proces deschis de mama din Lugoj, se judecă „obligaţia de a face”, adică obligarea autorităților statului de a introduce medicamentul pembrolizumab (Keytruda) în Lista de compensate pentru indicaţia terapeutică în tratamentul carcinomului mamar triplu negativ. Instanța a admis cererea, dar cele patru autorități ale statului au făcut recurs rând pe rând.
Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a recomandat în noiembrie 2023 extinderi de indicație pentru nouă medicamente care sunt deja autorizate în UE, unul dintre ele fiind Keytruda.
Ministerul Sănătății nu a răspuns solicitării Snoop până la data publicării acestui articol.
Ce înseamnă cele 32 de medicamente analizate în Germania
Keytruda este inclus în lista realizată de Institutul german de cercetare IQWiG de 32 de medicamente pe care cercetătorii le-au evaluat între 2019 și 2023 și au concluzionat că aduc beneficii semnificative față de terapiile existente. Medicamentele de pe listă pot prelungi sau îmbunătăți viața pacientului și ar putea avea mai puține reacții secundare. Includ terapii pentru leucemie, cancerul la sân sau fibroză chistică (o boală rară, dar extrem de gravă care afectează plămânii).
După ce o echipă internațională de jurnaliști a colectat date din toate statele UE, au ieșit în evidență inegalități mari privind accesul la aceste medicamente.
În România, 10 din cele 32 medicamente lipsesc. Și numai pentru cinci din ele, medicii au tratamente echivalente. Altele sunt incluse în Lista de compensate, dar doar pentru anumite indicații, așa cum este și cazul pentru Keytruda.
Situația este dramatică în Ungaria, unde 25 din cele 32 de terapii nu sunt decontate, dar și în Malta sau Cipru, unde lipsesc 19, respectiv 15 medicamente.
Cazul unui medicament inovator pentru prostată
Pluvicto este un medicament inovator radiofarmaceutic folosit în tratarea cancerului de prostată progresiv, rezistent la castrare, și care atacă doar celulele bolnave. Nu poate fi administrat decât în condiții speciale de către un medic în medicina nucleară.
Deși în Europa de Vest este deja accesibil pentru bolnavi, în România nu există posibilitatea de tratament cu Pluvicto. Oncologul Mihai Marinca spune că și-a îndrumat câțiva pacienți spre un tratament în afara granițelor. Un medic este obligat să le explice pacienților ce schemă de tratament pot avea în țară, dar și ce alternative există în lume. „Doar că trebuie să-și poată permite costuri substanțiale, drumuri și tot ce înseamnă logistic un tratament în altă țară”, explică medicul Marinca.
În România sunt aproximativ 10.000 de bolnavi depistați cu cancer de prostată. Poate 10% ajung să aibă nevoie de un astfel de tratament, care este indicat pacienților din linia a treia, mai spune medicul. „Este greu de spus câți ar fi eligibili.”
Potrivit unui răspuns al Ministerului Sănătății, dosarul pentru Pluvicto se află în curs de evaluare la Agenția Națională a Medicamentului.
- Cancerul de prostată este a treia cauză de mortalitate prin cancer la bărbații români, cu peste 2.000 de pacienți diagnosticați anual. De cele mai multe ori în stadiul IV, arată Planul Național de Combatere a Cancerului.
Cum ajunge un medicament să fie decontat în România
Dacă o companie vrea să introducă un medicament inovator pe piața din România, întâi trebuie să depună un dosar la Ministerul Sănătății pentru obținerea prețului. Abia apoi compania merge către Agenția Națională a Medicamentului (echivalentul EMA sau FDA în România), care face evaluarea tehnologiilor medicale. ANM dă un răspuns în trei sau patru luni. Dacă răspunsul este favorabil, înseamnă că medicamentul va fi decontat:
- fie necondiționat: adică intră direct pe lista de medicamente compensate atunci când are loc actualizarea acesteia prin hotărâre de guvern;
- fie condiționat – caz în care procedura de negociere a contractului cost-volum între autorități și companie.
Într-un contract cost-volum, finanțatorul se angajează să deconteze terapia nouă pentru un anumit număr de pacienți, pentru care compania trebuie să ofere o anumită reducere de preț.
Dacă un medicament intră necondiționat pe listă, nu mai au loc alte negocieri între stat și producător, ci rămâne prețul stabilit inițial de MS conform legii. Casa de Asigurări de Sănătate face o analiză a impactului bugetar pentru introducerea de noi medicamente pe listă. Analiza de impact este trimisă la Ministerul Sănătății, pentru validare. Apoi ajunge la Ministerul de Finanțe care, în funcție de buget, își dă sau nu acordul pe actualizarea listei. Durata de așteptare poate varia foarte mult.
Cel mai recent, lista de compensate a fost actualizată de la 1 mai 2024, dar înainte de asta nu mai fusese adusă la zi încă din februarie 2022.
Practic, nu există nicio predictibilitate, nicio reglementare care să ne spună cu ce frecvență sau la ce interval de timp trebuie făcute aceste actualizări de listă.
– explică Dan Zaharescu, de la Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).
A existat o perioadă de șase ani în care nu a intrat niciun medicament nou pe listă, între 2008-2014. „A fost o situație absolut critică pentru România, în care decalajul dintre noi și celelalte țări ale Uniunii Europene s-a accentuat foarte mult”, mai spune Zaharescu. După 2014, actualizările au avut loc mai frecvent, dar fără să fie stabilită o frecvență a lor. Iar cel mai recent proiect de aducere la zi a fost blocat luni de zile la Ministerul de Finanțe, pentru că nu se găseau fonduri.
În ceea ce privește medicamentele off-label, în afara indicației terapeutice specificate de către producator, încă din 2018, Ministerul Sănătății a constituit o Comisie pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.
În 2023, Ministerul a transmis că grupul de lucru s-a întâlnit pentru adoptarea legislației privind decontarea medicamentelor administrate off-label. Dar Ordinul nu a fost adoptat, astfel că nicio schimbare nu a avut loc până azi.
Acest Ordin (momentan încă la stadiul de proiect) este invocat și de pacienții care ajung în instanță și le cer autorităților române să creeze un cadru care să permită rambursarea unui tratament prescris off-label.
O sursă din Ministerul Sănătății confirmă discuțiile despre crearea unui cadru pentru medicamentele off-label, însă spun că „nu s-a găsit mecanismul prin care medicul curant să poată prescrie un medicament off-label. Nu-și asumă nimeni.”
De ce companiile amână aducerea medicamentelor noi pe piața din România
Lipsa terapiilor noi sau pătrunderea lor cu întârzieri de până la 5 ani pe lista de compensate are mai multe cauze structurale.
1. Prima e finanțarea sistemului, după cum remarcă medicul oncolog Alexandru Grigorescu, contactat de Snoop: „trebuie să vedem și cât alocă un stat ca Germania pentru medicația oncologică și cât alocăm noi”.
Bugetul pentru pacienții oncologici s-a dublat la nivelul Uniunii Europene, dar România alocă în continuare cei mai puțini bani pentru tratarea unui bolnav de cancer, indică raportul OCDE Profilul de țară privind cancerul – România 2023.
2. Apoi, e vorba de politica de prețuri. Legal, Ministerul Sănătății setează prețul maximal pentru un medicament ca fiind cel mai mic preț din alte 12 țări europene. În practică, asta se traduce prin faptul că România are cele mai mici prețuri la medicamente din Europa. Din start, nu este rentabil pentru un producător să prioritizeze intrarea pe piața din România a unui medicament nou.
„Companiile fac testările lor să vadă cam cât s-ar vinde, dacă rentează să aducă un medicament. Pentru că se cunoaște bugetul pentru sănătate la începutul anului și atunci firmele văd cât este alocat și se gândesc. Stai puțin, dar ei nu mai au mai nimic de alocat, de ce să aducem medicamentul ăla? Mai bine să mai așteptăm. Aici e o problemă și de economie sanitară, de forță financiară a statului”, crede oncologul Alexandru Grigorescu, din București.
Potrivit Ministerului Sănătății, pentru cinci din medicamentele inovatoare care nu sunt rambursate în România, deținătorul autorizației de punere pe piață nici nu a cerut evaluarea produsului de către Agenția Națională a Medicamentului în România.
„Este posibil ca companiile să nu fie interesate să aducă produsul respectiv în România, în general din cauza faptului că România are prețul minim european și anumite produse riscă să fie foarte fragilizate în exporturile paralele”, explică Dan Zaharescu.
3. Comerțul paralel. De multe ori, medicamentele care intră în farmaciile din România cu cele mai mici prețuri din Europa sunt cumpărate de distribuitori și vândute apoi în țări ca Germania, Austria sau Olanda, principalele ținte ale comerțului paralel, potrivit lui Zaharescu, la prețuri duble sau chiar mai mari.
Pentru distribuitor e profitabil, pentru producător e o pierdere, iar pentru pacienții din țările ca România, cu prețuri din cele mai mici, poate însemna dispariția medicamentelor din farmacii și lipsa accesului la un tratament eficient. Chiar și atunci când acesta este în teorie rambursat de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Exportul paralel poate fi inclusiv un argument pentru producător să amâne intrarea pe piața din România, crede Zaharescu. „Pentru că acea companie pierde de două ori: o dată trebuie să vândă în România la un preț foarte mic, dar ea de fapt nu vinde în România, ci vinde în Germania, unde ar putea să vândă la preț de Germania, dar vinde la preț de România, pentru că medicamentele sunt luate din România și duse acolo”.
Numai în 2023, exportul paralel de medicamente a fost estimat la 800 de milioane de euro, adică 17% din piața farmaceutică la nivel național.
4. O anumită reticență. În alte cazuri, un medicament se află pe lista compensatelor, dar nu sunt alocate bugete pentru utilizarea sa ori medicii nu îl prescriu.
„Dacă apare medicamentul X mâine, sunt aceiași patru, cinci medici care se grăbesc să o facă. Restul așteaptă să încerce ceilalți. Suntem mai degrabă reticenți la nou”, explică un medic oncolog care preferă să-și păstreze anonimatul.
Una dintre problema este și bugetul, explică el. „Sunt medicamente aprobate din 2017, dar județe care încă n-au licitat pentru ele, ca să nu-și spargă bugetul și îi trimit pe pacienți în alte județe.” CNAS a rămas anul trecut fără bani încă din perioada august-septembrie. Anul acesta, președintele CNAS, Valeria Herdea, afirma că bugetul acoperă doar primele 9 luni.
Prin urmare, chiar și după ce întregul proces birocratic este finalizat și un medicament este potențial disponibil pe piață, nu există nicio garanție că acesta poate fi utilizat. Asta deși cei mai mulți bani pentru finanțarea sistemului de sănătate vin de la asigurați.
Pacienții români au acces la numai 74% din produsele disponibile oficial în România, potrivit unui studiu recent al EFPIA. Având în vedere această experiență, nu este surprinzător că nu toate companiile aleg să solicite rambursarea pe aceste piețe.
Prețurile medicamentelor sunt decise de companiile farmaceutice împreună cu țările din Vest
„Companiile farmaceutice merg întâi către cele mai mari piețe. Așa că Germania, Franța, Spania, Italia și alte piețe obțin acces la produs, dar alte țări vor fi deprioritizate pentru că nu sunt (n.r. piețe) așa mari”, explică Paul Fehlner, care a condus aproape un deceniu departamentul de patente al companiei farmaceutice elvețiene Novartis și acum lucrează la o companie biotech din SUA.
În Europa, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) decide ce medicamente sunt autorizate pe piața UE. Dacă un producător obține aprobarea pentru produsul său, UE îi acordă un monopol exclusiv asupra ingredientului său activ pentru cel puțin opt ani. În acest interval de timp, niciun alt producător de medicamente nu poate introduce pe piață un medicament cu același agent activ.
După aprobarea EMA, companiile farmaceutice sunt libere să decidă în ce țări din UE vor să-și vândă medicamentele. Până în prezent, aproape fără excepție, autoritățile de sănătate au negociat una câte una cu companiile.
„În principiu, toată lumea din UE ar trebui să beneficieze de piața unică”, spune avocata Ellen ‘t Hoen, care susține accesul echitabil la medicamente.
Medicamentele nu sunt accesibile în mod egal pentru toți cei din piața unică.
În parte, de vină sunt companiile farmaceutice care întâi își duc produsele în țările „tolerante la prețuri mari”, mai spune avocata.
Efpia, Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice, respinge orice vină a companiilor și afirmă că există un „consens larg” potrivit căruia prețurile medicamentelor „ar trebui” să se bazeze pe capacitatea de plată a unei țări. Asociația invocă „procesele de reglementare lente” și „întârzierile în demararea evaluărilor naționale ale tehnologiilor medicale” drept motive pentru indisponibilitatea medicamentelor.
Negocieri în secret de guvernele bogate
Lipsa accesului la medicamente esențiale în țări cu venituri mai mici este și rezultatul politicii corporatiste a companiilor farmaceutice. După cum explică un farmacist care lucrează pentru o subsidiară a unei multinaționale farma:
Pentru o companie ca Novartis sau Pfizer, piața din Ungaria e o eroare de rotunjire. Nu aș vrea să fiu un pacient oncologic în Ungaria zilele astea.
25 din cele 32 de medicamente de la care a pornit investigația jurnalistică nu sunt disponibile pe piața maghiară.
Statul maghiar utilizează un mecanism pentru cazuri unice prin care pacienții pot aplica pentru decontarea costurilor terapeutice. Dacă dosarul este aprobat, asigurarea socială acoperă integral tratamentul. Între 2013 și 2022, numărul aplicațiilor a crescut de opt ori. Din peste 25.000 de dosare în 2022, 90% au fost aprobate. Dar pentru că aceste medicamente nu sunt rambursate oficial de stat, prețul lor a crescut exploziv. „Nu există loc de negociere”, a spus un oficial din Ungaria. Iar pacienții se confruntă cu incertitudinea de a primi tratamentul necesar.
La fel ca în România.
Fix la polul opus, în Germania, legislația garantează companiilor farmaceutice că asigurările de sănătate vor deconta orice medicament odată ce acesta e aprobat de EMA. Medicamentele devin astfel imediat disponibile pentru pacienți.
Companiile farmaceutice își folosesc puterea comercială pentru a forța statele să semneze acorduri de confidențialitate. În acest fel companiile pot ascunde ce reduceri de preț au oferit unei țări sau alteia față de prețul oficial al unui medicament. Guvernele negociază practic în orb, fără a cunoaște un preț real al pieței. Astfel că, în unele cazuri, companiile cer mai mult pe medicamente în țări cu piețe interne mai mici decât în unele state vest-europene bogate.
Doar Germania și Austria, dintre statele UE, au acces la toate cele 32 de medicamente. Celelalte națiuni bogate au unele goluri de disponibilitate a tratamentelor: în Olanda, lipsesc cinci medicamente, în Irlanda, patru și în Franța, trei.
Pacienții care suferă de cancer sau de alte boli grave rareori își dau seama că soarta lor poate depinde de înțelegerile, secrete în multe state membre ale UE, dintre oficialii statului și directorii de companii farmaceutice.
„Negocierea este complet secretă. Totul circulă în plicuri sigilate, schimbând mâinile cu semnături”, dezvăluie un negociator dintr-o țară UE de mărime medie. „Nici măcar nu le introducem în sistemele noastre electronice, pentru că nu vrem ca firma care ne întreține sistemele să aibă acces.”
„Faptul că totul este tratat în secret dă industriei o putere enormă de a juca un joc de dezbinare și dominare”, afirmă avocata Ellen ‘t Hoen.
În ciuda reducerilor, guvernele plătesc adesea costuri exorbitante pentru medicamentele vitale sau nu au deloc acces la acestea. Cei care suferă sunt pacienții.
Prețul oficial al unui medicament – prețul său „de listă” – poate fi găsit cu ușurință pe internet. Dar, ținând cont de reducerile acordate statelor care cumpără mult, aceste prețuri sunt adesea artificiale și este în interesul industriei ca ele să rămână ridicate. Motivul este simplu: zeci de țări – printre care și România – își stabilesc prețurile uitându-se la ceea ce alte state declară public că plătesc.
Chiar dacă România are un mecanism transparent de stabilire a prețurilor, acest mecanism depinde de prețurile stabilite în alte 12 state europene, acolo unde au loc astfel de negocieri secrete, care se pot concretiza în alte prețuri decât cele listate oficiale.
Prețurile de listă ridicate permit firmelor farmaceutice să obțină profituri mari, beneficiind de miliarde în „împrumuturi fără dobândă”. Statele plătesc inițial prețuri oficiale mari, apoi, în timp, companiile returnează diferența dintre prețul oficial și cel negociat. În Belgia, aceste returnări au totalizat 1,5 miliarde euro în 2023. Pe piețele mai mari, reducerile sunt mai mari, iar sumele de bani publici împrumutate temporar industriei sunt și mai mari.
Mai mult, peste tot prețurile medicamentelor inovatoare urcă.
ERATĂ: Acest articol a fost modificat după publicare. Medicamentul pembrolizumab (Keytruda) nu a fost prescris off-label, așa cum a fost scris în varianta inițială a textului, el fiind aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), dar nu a fost inclus în Lista de compensate în România. Ne cerem scuze pentru eroare.
PRECIZARE: Într-o versiune anterioară a acestui articol, atât în titlu, cât și în text exista termenul „medicament disponibil”. De fapt, este vorba despre „disponibil prin rambursare”, adică „decontabil”, așa cum apare acum în articol. Chiar dacă este impropriu să consideri disponibil un medicament oncologic inovativ (foarte scump – mii sau zeci de mii de euro pe lună) dacă el nu este decontabil, am făcut, cu scuzele noastre, precizarea de „medicament decontabil”, ca să fie mai clar.
În Episodul 2: Cât costă dreptul la viață al unui pacient în funcție de codul său poștal
***
Acest material face parte dintr-un proiect transfrontalier împreună cu Investigate-Europe.
A contribuit Andrei Petre.
Editor: Cătălin Tolontan
Grafică: Ion Mateș