Peste 25.000 de oameni incluși în Registrul traficanților de droguri, inclusiv cei cu cazierul curat. „Se deschid rănile de acum 15 ani” 

• Persoanele incluse în Registrul Traficanților de Droguri, operațional de la 1 iunie 2025, sunt obligate să se prezinte la Poliție pentru probe biologice, să anunțe când pleacă mai mult de 7 zile de la domiciliul declarat și să semneze o declarație la fiecare 3 luni. Asta timp de 5, 10 sau 20 de ani, în funcție de pedeapsa primită inițial. 
• Avocatul Ciprian Pozderie spune că este o măsură neconstituțională și pregătește, împreună cu mai mulți foști condamnați direct afectați, contestarea legii în instanță, pentru a ajunge la CCR. 
• Registrul nu ajută la prevenție, e de părere criminologul Dan Rusu. „Pură birocrație”, spune și un român reabilitat.
• Recidiviștii reprezintă aproximativ 2,5% din totalul condamnaților pentru infracțiuni legate de droguri în ultimii 5 ani, conform datelor de la Ministerul Justiției și CSM.
• Contactat de Snoop, Daniel Fenechiu, unul dintre inițiatorii legii, s-a arătat „șocat” de numărul mare de persoane înscrise în Registru, deși ar fi vrut o lege „mai largă”, care să vizeze și consumatorii.
• Raportul pe 2024 al Agenției Uniunii Europene privind Drogurile și al Agenției Naționale Antidrog în România arată că în ultimul deceniu consumul de droguri s-a dublat în România. Fenomenul este real, specialiștii atrag însă atenția nu asupra nevoii de a acționa, ci asupra felului în care statul reacționează.

Datele de la Poliție fluctuează

„Am avut o condamnare acum mai bine de zece ani, iar de atunci am cazierul curat. Am muncit, m-am redresat, m-am căsătorit și mi-am construit o viață stabilă și demnă”, transmite într-un mesaj Radu*, care a fost recent chemat la Poliție pentru a fi inclus în Registru.

27.915 persoane erau înscrise în Registrul Traficanților de Droguri, la data de 10 iulie 2025, conform unui răspuns al Poliției Române, pentru Snoop. Dar numărul continuă să fluctueze. 

Datele oficiale despre Registrul Traficanților de Droguri au crescut cu 1.400 într-o lună, apoi au scăzut cu peste 250 de oameni înscriși. Poliția nu clarifică motivele (click pentru detalii)

Pe 7 iulie 2025, IGPR raporta 26.611 persoane înscrise, dintre care 14 fuseseră scoase din evidență, prin deces. Pe 10 iulie erau 27.915 persoane în Registru.

Trei săptămâni mai târziu, pe 28 iulie, numărul urcase la 28.065 de persoane – o creștere de peste 1.400 în mai puțin de o lună.

Dar la 7 august, cifrele au scăzut inexplicabil: 26.408 persoane înregistrate. Poliția admite că pentru 257 de oameni au fost îndeplinite condițiile de radiere, dar susține că nu mai poate preciza motivul eliminării lor din registru.

Astfel, în doar o lună, IGPR a comunicat creșteri și scăderi abrupte, fără explicații a motivelor de radiere.

În motivarea de o pagină a proiectului de lege, inițiat de PNL, se arată că scopul Registrului este de prevenție a recidivei, și nu unul punitiv. 

Datele viitoare obținute de la persoanele înscrise în Registru (localitate, deplasare, mijloc folosit, etc.) sunt de natură a fi un instrument util în activitatea de prevenire/combatere a traficului (ele pot fi transmise cu celeritate şi altor organe de poliție/organizații de aplicare a legii competente locului de destinație). – Fragment din motivarea proiectului de lege

Pentru Radu*, însă, Legea 61/2024 are alte efecte: „mă trage forțat într-un trecut pe care l-am depășit. Nu doar că este stigmatizantă, dar are și un efect psihologic negativ – e ca o formă de revictimizare administrativă. Practic, mă obligă să retrăiesc o etapă din viață pe care am învățat, cu greu, să o las în urmă”. 

Legea a primit aviz negativ de la Comisia drepturilor omului din Parlament. 

Lipsa unor soluții pentru reabilitare și reintegrare socială

Alina Gorghiu și alți 59 de liberali care au depus acest proiect de lege spun, în motivare, că persoanele condamnate pentru trafic de droguri recidivează: 

1.087 de persoane execută pedepse privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni din sfera traficului de droguri. Dintre acestea, 709 sunt recidiviste sau cunoscute cu antecedente penale (65,22%), aspect de natură să releve potențialul criminogen crescut cu grad ridicat de repetabilitate pe care îl comportă persoanele care comit infracțiunea de trafic. – Fragment din motivare

Conform datelor obținute de Snoop de la Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, în ultimii 5 ani, dintr-un număr de 5.812 de persoane pedepsite pentru infracțiuni legate de droguri, un număr de 144 sunt recidiviști, iar 2.520 au primit pedeapsa cu suspendare. 

Legea nu prevede măsuri de reintegrare socială, reabilitare sau alte mijloace prin care persoanele care au fost condamnate pentru trafic de droguri sau infracțiuni din sfera traficului de droguri să nu ajungă să repete fapta. 

„Nu se discută deloc despre modele prin care putem susține foștii traficanți sau chiar consumatori să-și reconstruiască viața într-un mod pro-social, benefic pentru o societate mai sigură după eliberare”, explică Dan Rusu, lector universitar și criminolog în Marea Britanie, într-o discuție cu Snoop.

În absența unui spațiu necesar reabilitării individuale și reintegrării, foștii deținuți își continuă viața infracțională, completează el. 

„Atunci când accentul este doar pe controlul riscului, abordările nu sunt benefice în reintegrarea foștilor deținuți și scăderea gradului de recidivă.” – Dan Rusu, criminolog 

În plus, crede specialistul, registrul nu ajută la prevenție. „Nu va speria pe nimeni.” Sau nu pe cei care își continuă viața infracțională, e de părere și Radu, fost condamnat:

„Niciun fost dependent sau infractor real nu merge la poliție sincer, sub influența substanțelor sau să spună că a recidivat. E pură birocrație care lovește exact în cei care s-au reabilitat și vor să trăiască normal.”

Snoop a vorbit cu mai mulți foști „traficanți de droguri” care nu au recidivat. Ci și-au continuat viața „curat”, s-au reabilitat, au joburi, familie, copii. 

Andrei, condamnat acum 14 ani: „Am simțit că mă întorc în timp”

Andrei avea 22 de ani, era student la master și se afla la primul lui job, când a fost condamnat într-un dosar de trafic de droguri. A primit 1 an și 6 luni cu suspendare. Obișnuia să fumeze canabis împreună cu prietena lui: „la final de săptămână ne uitam la filme proaste, fumam un pai și comandam de mâncare”, își amintește el într-o discuție cu Snoop. 

La cererea prietenilor, Andrei a început să cumpere droguri și pentru ei. A cedat când un amic nou din anturajul lui i-a cerut „iarbă”. Acesta din urmă colabora cu poliția, pentru a i se reduce pedeapsa (conform art. 16 din Legea 143/2000) „A fost momentul când am devenit oficial traficant.”

La câteva luni distanță, „mascații au venit peste noi”, povestește el.

„Eram un puști, o puștoaică, o pisică, trei mascați și doi jandarmi într-o garsonieră. A fost dur.”

A fost reținut două luni, apoi judecat și condamnat cu suspendare. A făcut muncă în folosul comunității și a mers trei ani la ofițerul de probațiune.

„A fost suficient cât să ne îndepărteze de toată nebunia asta”, spune astăzi Andrei. Și-a continuat viața, are un job într-o corporație, casă și familie. 

La cinci ani de la condamnare, instanța l-a declarat reabilitat. „De atunci nu mi-a mai trecut prin minte genul ăsta de problemă.”

Până în luna iulie anul acesta, când a primit un telefon de la Poliție să se prezinte de urgență la secția de care aparține. „Când am întrebat despre ce-i vorba, cea mai simplă explicație pe care a găsit-o polițistul a fost să spună ceva de genul: știți cum e ăla cu infractorii sexuali? (n.r. Registrul Agresorilor Sexuali)”

Andrei s-a dus a doua zi la Poliție. I s-a explicat că, deși nu mai are cazier activ, infracțiunea lui va rămâne mereu în sistem. De acum înainte, va apărea și în registrul devenit operațional de la 1 iunie 2025, ca traficant de droguri. 

Cât timp rămâne o persoană înscrisă în Registru (click pentru detalii)

Potrivit legii, persoanele sunt scoase din evidența Registrului în următoarele situații:

– faptele pe care le-au săvârșit nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni;
– au trecut 5 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus amânarea sau revocarea acesteia;
– au trecut 10 ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată a fost de cel mult 5 ani sau amendă, indiferent că a fost cu suspendare sau cu executare;
– au trecut 20 de ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani;
– au decedat;
– la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani.

„A urmat deschiderea rănilor de acum 15 ani.”

Ce se întâmplă la secția de Poliție 

I s-au luat amprente, probe ADN, i s-au făcut fotografii. A trebuit să spună unde locuiește, cu cine se întâlnește, dacă merge la festivaluri sau în unități de învățământ, unde lucrează și ce salariu are. Acum trebuie să anunțe dacă pleacă de acasă mai mult de 7 zile. Iar la fiecare 3 luni trebuie să semneze la secție. 

„E ca un proces de probațiune. Dar acolo cazul meu era la o unitate specială care se ocupa de asta. Aici se ocupă tot polițiștii care sunt îngreunați cu mii de astfel de cazuri. Ei trebuie să pună întrebările și să ia declarațiile”, povestește Andrei procesul prin care a trecut la secție.

Ce obligații au persoanele înscrise în Registru (click pentru detalii)

Obligația de a se prezenta periodic la organele de poliție, dar nu mai târziu de o dată la 3 luni, pentru a comunica informații referitoare la:
– profesia, meseria sau activitatea pe care o desfășoară;
– mijloacele de existență;
– persoanele cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact în mod direct și sistematic;
– unitățile de învățământ preuniversitare/universitare,
– taberele școlare, cluburi,
– festivaluri sau orice loc frecventat în mod preponderent;
– adresa unde locuiesc;
– modalitatea de comunicare cu organele de poliţie

Obligația de a permite verificări la domiciliu, cel puțin o dată la 3 luni, pentru a obține informații despre comportamentul persoanei și modul în care își câștigă existența.

Obligația de a anunța, în prealabil, organul de poliție, în cazul intenției efectuării oricăror deplasări din localitatea de domiciliu mai lungi de 7 zile, inclusiv cu privire la localitatea de destinație, scopul deplasării, perioada de deplasare și mijlocul de transport folosit.

Obligația de a se notificarea schimbarea locuinței, în termen de cel mult 3 zile.

L-a frapat haosul din sistem. Își amintește că polițiștii au fost „la fel de confuzi și iritați” ca el. „Își pun mâinile în cap gândindu-se câtă muncă le vine dintr-o dată, de care nu aveau nevoie”, spune Andrei. 

Polițiștii trebuie să ajungă acasă la peste 25.000 de oameni 

Conform legii, polițiștii trebuie să meargă cel puțin o dată la trei luni la domiciliul persoanelor din Registrul Traficanților de Droguri, adică la mii de persoane, ca să verifice comportamentul lor, sursele de trai și să actualizeze datele din registru și din bazele proprii.

Poliția Română operează cu un deficit de personal care ajunge și la 20% în unele județe, conform sindicatelor.

3.545,04 mii lei (circa 700.000 euro) este suma alocată din buget pe 2025 pentru Registru, conform unui răspuns al Poliției Române pentru Snoop. Dar numărul polițiștilor nu a suferit schimbări, transmit autoritățile. Deși legea prevede expres suplimentarea numărului de posturi pentru gestionarea registrului.

Înainte de lansarea aplicației, polițiștii au fost instruiți prin sesiuni față în față, videoconferințe și cursuri „formatori de formatori”, „pentru ca participanții, să poată la rândul lor, instrui colegii din unitățile din care fac parte”, se arată în răspunsul IGPR.

Mai mulți polițiști cu care Snoop a discutat și care vor să-și păstreze anonimatul cred că registrul este util autorităților. „Nu stigmatizează, pentru că nu este public”, spune o polițistă din Mureș. „Mă ajută să știu ce să caut, când opresc o astfel de persoană la percheziții.” 

Un polițist din București crede că „orice informații personale pot fi utile poliției”, chiar dacă asta înseamnă mai multă muncă pentru el și colegii săi. Admite că, cel mai probabil, greul va pica tot pe umerii polițiștilor oricum prea puțini. 

Dar nu toți sunt de acord cu introducerea în sistem a celor cu cazierul curat. Un polițist din Timiș cataloghează registrul ca „abuziv”, pentru că legea „i-a reabilitat pe acești oameni, atât timp cât nu sunt recidiviști”. 

Inițiator al legii: „Voiam o lege și pentru consumatori”

Andrei are trei căi posibile, spune el: să ceară radierea din Registru, să conteste legea în instanță sau să meargă la CEDO. Nu își face mari speranțe cu primele două.

„La cât de legate sunt de politic, mi-e greu să cred că vor declara neconstitutională o lege dată cu atâta aplomb de Gorghiu și PNL.” 

Snoop a încercat să o contacteze pe Alina Gorghiu, fost ministru al justiției și principala inițiatoare a legii, dar aceasta nu a răspuns.

În schimb, Daniel Fenechiu, șef al senatorilor PNL, când a fost adoptată legea, spune că ideea lui se axa pe pedepsirea nu doar a traficanților, ci și a consumatorilor. „Să fie mai largă”, inspirat de modelul din Taiwan, unde vorbit cu ministrul justiției de acolo: 

„Dacă l-ai prins odată că s-a drogat, îl avertizezi, și a doua oară, chiar și dacă e doar consumator, l-ai băgat în registru și vii cu niște consecințe: pierde bursa, nu se poate angaja la stat, nu poate lucra în diverse variante. (…) Cred că în situația unui flagel național putem face și lucruri de genul ăsta.”

Admite că voia o măsură punitivă care să vizeze și consumatorii, dar colegii din PNL s-au opus considerând că o astfel de lege „nu e corectă, că sunt mulți nevinovați”. Așa a ajuns varianta care vizează „doar” persoanele care au legătură cu traficul de droguri.

Întrebat dacă știe câți traficanți de droguri sunt înscriși în registru, Fenechiu spune că nu. „În jur de 50-100?” Este „șocat” când află că sunt aproape 28.000. 

„Cine a constatat calitatea de traficanți?” se întreabă Fenechiu. 

Infracțiunile legate de trafic de droguri ale celor înscriși în registru (click pentru detalii)

Sunt înscrise persoanele condamnate definitiv pentru infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 și de Legea 194/2011.

Din Legea 143/2000 intră toate faptele de trafic și operațiuni fără drept cu droguri, atât de risc, cât și de mare risc: introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor, cultivarea, producerea, fabricarea ori transformarea lor, vânzarea, distribuirea, transportul sau deținerea în scop de trafic. Sunt vizate și infracțiunile conexe, precum finanțarea traficului, prescrierea de rețete false, furnizarea de instrumente pentru consum ori promovarea consumului de droguri.

Din Legea 194/2011 intră infracțiunile privind operațiunile cu substanțe psihoactive neautorizate și introducerea lor în țară fără aprobare.

Nu intră în Registru consumatorii sancționați administrativ sau cei prinși doar cu posesie pentru consum propriu, decât dacă au fost condamnați penal pentru una dintre infracțiunile enumerate mai sus.

„Dacă situația este de așa natură, atunci cred că e nevoie de o intervenție legislativă să modificăm, pentru că ideea de bază nu este nici să creezi un mecanism nefuncțional în care polițiștii să se ducă la mii de oameni, nici să prinzi în registru cu obligații de acest gen persoane care au dat o țigară. Dar, repet, nu cunoșteam acest detaliu”, explică Daniel Fenechiu, care insistă că nu a lucrat la redactarea legii.

Daniel Fenechiu este, alături de Alina Gorghiu, unul dintre inițiatorii legii. 

Cătălin Țone, consultat de ministere la legile pe droguri Într-o postare pe Facebook din 9 noiembrie 2023, Alina Gorghiu, aflată la o dezbatere cu tinerii din Topoloveni despre droguri, îl felicita pe specialistul antidrog Cătălin Țone pentru implicare. Expertul TV este unul dintre susținătorii înăspririi legilor care privesc infracțiunile pe droguri. PressOne a publicat recent o investigație care arată că Țone a plagiat în cele două teze de doctorat susținute la o distanță de 36 de zile, la două universități diferite. Pe 28 februarie 2024, Țone a făcut o postare pe Facebook despre adoptarea Registrului Traficanților de Droguri, intitulată: „România poate fi considerată un model, la nivel european!”. Între altele, spune că această baza de date le permite polițiștilor să monitorizeze mai eficient traficanții: „(…) unde sunt traficanţii, ce fac, ce serviciu au, cu cine intră în contact, dacă sunt la un festival sau dacă stau în preajma şcolilor, elemente esențiale pentru prevenirea unor fapte grave”. Țone dă exemplu registrului din Irlanda.

Registrul din România, mai dur decât cel din Irlanda

În timp ce registrele infractorilor sexuali sunt o normă în multe țări (cu variații privind accesul public și obligațiile), registrele pentru traficanții de droguri sunt o abordare mai puțin comună.

În Europa, doar Irlanda are un registru al condamnaților pentru infracțiuni legate de droguri. Aici, însă, obligațiile sunt mai reduse și valabile pe perioade mai scurte. De pildă, o pedeapsă cu suspendare presupune doar un an de notificări, iar o condamnare între 1 și 5 ani atrage obligația de 3 ani. 

În schimb, în România, orice pedeapsă între 1 și 5 ani – indiferent dacă este cu executare sau cu suspendare – aduce o obligație de 10 ani de a notifica regulat Poliția.

Ce obligații include registrul din Irlanda (click pentru detalii)

Registrul Infractorilor de Droguri, introdus în octombrie 2006, impune obligații persoanelor condamnate pentru infracțiuni de trafic de droguri de a notifica Gardaí (poliția irlandeză) cu anumite informații. 

Dacă ești condamnat la închisoare pentru o infracțiune legată de droguri, obligația ta de a notifica Gardaí nu începe decât după ce ești eliberat. Atunci ai la dispoziție 7 zile de la data eliberării pentru a notifica Gardaí. Iar guvernatorul închisorii este obligat să notifice Gardaí cu cel puțin 10 zile înainte de eliberarea ta.

Ce informații trebuie să furnizezi Gardaí?

– Numele și, dacă folosești alte nume, fiecare dintre acele nume.
– Adresa de domiciliu.
– Dacă îți schimbi numele față de cel dat anterior, trebuie să furnizezi noul nume în termen de 7 zile de la orice astfel de schimbare de nume.
– Orice schimbare a adresei de domiciliu.
– Dacă intenționezi să părăsești statul pentru o perioadă continuă de 7 zile sau mai mult, trebuie să notifici Gardaí despre intenția ta și unde intenționezi să stai în afara statului.
– Data nașterii.

Cât timp durează obligația de notificare Gardaí?
Durata depinde de lungimea sentinței primite de la instanță; cu cât sentința este mai mare, cu atât cerințele durează mai mult.

– 12 ani: dacă ai fost închis pe viață.
– 7 ani: dacă ai fost închis mai mult de 10 ani (dar nu pe viață).
– 5 ani: dacă ai fost închis mai mult de 5 ani (dar nu mai mult de 10 ani).
– 3 ani: dacă ai fost închis mai mult de un an (dar nu mai mult de 5 ani).
– 1 an: dacă închisoarea ta este suspendată de instanță.

Dacă nu primești o sentință de închisoare de un an sau mai mult, nu ești supus cerințelor de notificare.

Pentru infractorii sub 18 ani, durata este la jumătate.

Ce se întâmplă dacă cineva nu respectă cerințele de notificare? 

Oricine nu respectă (fără o scuză rezonabilă) cerința de notificare este vinovat de o infracțiune. Pedeapsa este o amendă de până la 4.000 € sau închisoare de până la 12 luni, sau ambele.

Poți solicita anularea cerințelor de notificare?

Oricine este supus cerințelor pentru o perioadă de 12 ani (sau 6 ani în cazul unei persoane sub 18 ani) poate aplica în instanță pentru un ordin de eliberare de obligația de a notifica Gardaí, pe motiv că interesele binelui comun nu sunt servite prin continuarea obligației tale de a notifica.

Aplicația poate fi făcută odată ce au trecut 8 ani (sau 4 ani în cazul unei persoane sub 18 ani).

Oricine aplică în instanță are voie să aducă martori care vor depune mărturie în numele lor sau în legătură cu caracterul lor, de exemplu, un medic care l-a tratat sau directorul unui program de tratare a dependenței la care a participat.

Oricine este supus cerințelor pentru o perioadă de 7 ani sau mai puțin (sau 3,5 ani în cazul unei persoane sub 18 ani) nu poate aplica pentru anularea obligațiilor. 

Radierea din Registru

Un cititor Snoop ne-a trimis cererea depusă la Poliție pentru a fi radiat din Registru. Argumentul principal este că faptele pentru care fusese condamnat erau deja reabilitate, iar cazierul său era curat la momentul operaționalizării Registrului, pe 1 iunie.

Avocatul Ciprian Pozderie arată că există precedente: hotărâri judecătorești prin care persoane înscrise în Registrul Agresorilor Sexuali au obținut radierea.

• Suceava, iunie, 2025. O femeie a fost înscrisă greșit în Registrul agresorilor sexuali, fiindcă „nu mai figura în evidențele cazierului judiciar” la momentul legii. Instanța a invocat „principiului neretroactivității legii” și a dispus radierea ei din Registru.
  
• Bihor, decembrie, 2024. Instanța a admis radierea din Registrul deoarece la momentul operaționalizării reclamantul nu mai figura în cazier cu o astfel de condamnare. Menținerea datelor sale a fost considerată o încălcare a dreptului la viață privată, garantat de art. 8 CEDO, nefiind o „măsură necesară și proporțională într-o societate democratică”, mai ales că fapta era minoră și veche de 17 ani, „pentru care a primit o condamnare la 2 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei”.

Pozderie susține că, cel mai probabil, astfel de radieri vor avea loc și în cazul celor înscriși în Registrul Traficanților de Droguri. Mai mulți clienți l-au căutat pentru a întocmi cereri de rectificare la Poliție. Apoi, după ce primesc răspunsul de la Poliție, fac contestație la judecătoria de domiciliu. Și în cadrul acelui dosar, „poți ridica o excepție de neconstituționalitate și va analiza CCR când va considera, de obicei după mulți ani”, spune avocatul.

Legea stabilește că hotărârea de primă instanță este definitivă, sens în care, în cazul unei respingeri, „mai rămâne deschisă doar calea CEDO” explică avocatul. 

Simona, condamnată acum 6 ani: „Este o poveste fără sfârșit”

Simona* a fost condamnată pentru trafic de droguri de risc, după ce în primă instanță fusese achitată. La apel Curtea a stabilit o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, 60 de ore muncă în folosul comunității și 3 ani de probațiune. Cazierul Simonei a devenit curat în iunie 2025, după ani de chin pentru ea. 

S-a aflat în locul nepotrivit, „într-o relație toxică”, cândva în 2018. Iubitul ei de la acea vreme creștea în casa lui două plante de canabis. Obișnuiau să fumeze iarbă din când în când. „Dar nimeni nu vindea”, spune Simona. 

Era în casa iubitului ei în dimineața când au descins mascații. Inițial a avut calitatea de martor, apoi de suspectă, ca în cele din urmă să ajungă inculpată. Amprentele ei de pe pungile autosigilante în care era ambalată iarba i-au adus condamnarea. „Acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”, se arată în hotărârea instanței. 

Dar pentru ea pedeapsa a fost de fapt alta: traumă, nopți nedormite, depresie, anxietate. „Un an horror.” 

S-a mutat în casa cu mama ei. „Am dormit trei luni cu ea în pat”. Îi era frică să iasă singură pe stradă, „că în orice moment pot să fac ceva greșit și să o pățesc și mai rău”. Din cauza condamnării, Simona nu mai poate intra niciodată în SUA, acolo unde mergea deseori la prietena ei. „M-am dus să-mi reînnoiesc viza și, în schimb, m-au interzis pe viață.” 

Odată, își amintește, s-a speriat la gândul că s-a urcat la volan după ce a luat o pastilă de ibuprofen. Să nu fie oprită de poliție și, cu antecedentele sale, să fie din nou „o infractoare”. 

Simona lucrează de mai mulți ani în aceeași companie de marketing, este implicată în viața socială, are firma ei și acum familia ei. 

Și când a fost condamnată în 2019 instanța a notat:

„(…) grad ridicat de educaţie şi integrată pe deplin social, fapta dedusă judecăţii prefigurându-se ca având caracter izolat şi accidental în viaţa sa socială, favorizată fiind de factori externi circumstanţiali”. 

Condamnarea însă a amprentat-o cu o teamă constantă și i-a redus șansele de a adopta un copil, „traficul de droguri” fiind considerată o faptă gravă.

Timp de trei ani, cât s-a aflat sub supraveghere, Simona a făcut 60 de ore de muncă în folosul comunității la o grădiniță, a mers periodic la ofițerul de probațiune (inițial lunar, apoi mai rar), a fost obligată să anunțe orice plecare mai lungă de cinci zile, să-și actualizeze constant datele despre locul de muncă și venituri, și să participe la câteva ședințe de consiliere psihologică.

„Am făcut totul ca la carte”, povestește Simona.  

Dar pentru statul român Simona rămâne o traficantă de droguri. 

„Este o poveste fără sfârșit”, spune ea și se arată neîncrezătoare că scopul declarat al registrului (prevenția recidivei) va fi atins.

Își dorește să inițieze o procedură de reabilitare pentru a fi scoasă din registru: „Să-mi recapăt puțin demnitatea”.

Traficanți de droguri cu „abateri minore”

Un exemplu: în martie 2016, un inculpat a cumpărat cu 25 de lei o cantitate mică de canabinoid sintetic, din care și-a confecționat o țigară, iar restul – 0,0033 grame – l-a dat unui cunoscut, asupra căruia substanța a fost găsită de poliție pe 14 martie 2016. 

Inculpatul din acel caz este astăzi înscris în Registru pentru o perioadă de 10 ani, începând cu iunie 2025.

Conform Strategiei Naționale Antidrog 2022–2026, peste 80% dintre capturi vizează cantități mai mici de 5 grame, iar cel mai ridicat volum confiscat a fost înregistrat în 2018, doar 0,85% din cantitatea totală capturată.

DIICOT și-a anunțat bilanțul pentru primele șapte luni din 2025: aproape 2 tone de droguri (circa 930 kg de mare risc și peste 1.000 kg de risc) capturate, 1.830 de percheziții, 953 de persoane reținute.

În ultimii doi ani, ministrul MAI Cătălin Predoiu a repetat constant, în comunicările publice, că lupta cu traficul de droguri este dusă „cu fermitate” și „rezultate concrete”. În luna mai, ministrul PNL anunța că aproape 280 de grupuri infracționale au fost destructurate și cantități importante de substanțe periculoase au fost confiscate.

Criminologul Vlad Zaha atrage însă atenția că deseori polițiștii și procurorii antidrog vizează tineri prinși cu mici cantități, care sunt catalogați ca „grup infracțional organizat”, deși situațiile descriu mai degrabă consum propriu sau că „împart substanțe” între ei.

După eșecul „războiului împotriva drogurilor”, peste 50 de țări au trecut la dezincriminarea cantităților mici, în linie cu poziția ONU din 2019. Scopul: poliția să se ocupe de marii traficanți, iar consumatorii să primească sprijin medical și social, mai explică Zaha într-o analiză PressOne.

Laurențiu, condamnat acum 10 ani, astăzi este medic

Este și cazul lui Laurențiu. 

„Chiar astăzi, 7 iulie, se împlinesc 10 ani de când am fost arestat”, spune Laurențiu la telefon cu reporterul Snoop. A fost condamnat pentru trafic de droguri de risc și de mare risc la 3 ani și 9 luni cu executare.

A refuzat să facă „16-le”, denunțul care i-ar fi redus pedeapsa.

„Ei nu voiau sa aresteze dealerul ăla mare, ci niște copii idioți ca mine.”

La 21, Laurențiu era student la ASE în anul trei. Dar cumpăra iarbă și pastile (ecstasy) din București pentru prietenii „de la țară”, care erau deja urmăriți penal. „Nu m-am gândit că fac trafic, pur și simplu eu cumpăram pentru toată lumea”, mărturisește el. „La vârsta aia nu analizezi chiar tot Codul Penal.” 

A fost arestat după ce un cunoscut, care colabora cu Poliția, i-a cerut de mai multe ori să-i vândă. Și el a făcut-o. În 2018 a fost eliberat condiționat, iar în 2024 – reabilitat.

În acei șase ani, de la eliberare la reabilitare judecătorească, Laurențiu a intrat la Facultatea de Medicină Dentară și astăzi este medic stomatolog. „Nu mai am nicio treabă cu viața pe care am avut-o atunci.”  

Conform Codului penal, articolul 166, reabilitarea judecătorească se acordă după următoarele termene: • 4 ani – condamnare între 2 și 5 ani; • 5 ani – între 5 și 10 ani; • 7 ani – peste 10 ani sau detențiune pe viață comutată; • 10 ani – detențiune pe viață, după executare.

Spune că înțelege ideea de prevenție, la început, după eliberare, „mai ales că mulți recidivează”. Dar după ani fără nicio abatere, măsurile impuse i se par un abuz. „Lucrurile astea îmi îngrădesc, din nou, libertatea.”

Spre deosebire de multe alte cazuri, reabilitarea lui a început încă din penitenciar. După câteva luni petrecute la regim închis în Rahova, s-a mutat pe Secția 7 – Comunitatea terapeutică, dedicată foștilor traficanți și consumatori. „A fost benefic. Și m-a ținut ocupat”, explică el astăzi. 

Cel mai mult, însă, l-a ajutat familia. „Și mulți nu au acest sprijin”, spune el.

„Statul nu te ajută cu nimic să te reabilitezi”, crede Laurențiu.

„Mulți ies și nu mai au nicio sursă de venit. Au cazier, nu-i angajează nimeni. La un moment dat te apuci și vinzi iar, pentru că doar asta știi să faci și asta aduce bani. Se întorc în aceleași anturaje, redevin dependenți, au nevoie de bani pentru droguri. Până la urmă pică din nou în aceeași plasă.”

Nu crede că registrul e făcut să-i ajute, „doar să-i prindă mai ușor”, conchide medicul.   

„Cercetarea bazată pe desistare ne învață că pentru a ieși din viața infracțională individul are nevoie de o nouă identitate, bazată pe ceva durabil, pe noi relații și un loc de muncă care să însemne ceva pentru fostul deținut, pe noi abilități și capacități personale. Din păcate nu văd nimic care să promoveze astfel de schimbări în discursul public și legile promovate”, susține Dan Rusu.

Gabi, condamnat acum 10 ani, se teme că nu va mai primi cetățenia britanică 

Gabi a plecat din România în urmă cu 8 ani. Acum aproximativ 10 ani a fost condamnat pentru trafic de droguri la 4 ani și jumătate cu suspendare și 100 de zile de muncă în folosul comunității. „Am recunoscut fapta.”.

A petrecut șase luni în arest, iar după doi ani de suspendare și finalizarea muncii în folosul comunității, a reușit să obțină în instanță ridicarea interdicției de a părăsi țara. Așa a ajuns în Marea Britanie, unde lucrează pentru o firmă contractată de Primăria Londrei.

În luna iulie, cât se afla în țară, a fost sunat de un polițist din Brașov care i-a cerut să se prezinte de urgență la secție. „Am zis că trăiesc un episod din serialul Black Mirror”, spune Gabi, 37 ani, într-o discuție cu Snoop.

Cea mai mare temere a sa este că autoritățile române vor notifica autoritățile britanice, ceea ce i-ar putea compromite șansele de a obține cetățenia. Conform legii datele din Registru „pot fi puse la dispoziția autorităților competente din statele membre sau statele terțe”. Potrivit legii, pentru că pedeapsa lui Gabi a fost de sub 5 ani, el va trebui să se prezinte odată la trei luni la poliție, timp de 10 ani. 

„În loc să mă susțină, statul vine și îmi dă în cap după 10 ani. De ce mă întorci într-o lume din care eu cu disperare am încercat să fug? Să-mi schimb viața” – Gabi, fost condamnat pentru trafic de droguri

Și pentru el, absurdul legii constă în faptul că reabilitarea, deși acordată prin decizie judecătorească, este anulată în practică. „Ce sens mai are? Presupunem că toți rămânem criminali până la sfârșitul vieții”, exclamă exasperat.

„Dacă acest registru funcționează după reabilitarea legală se pune problema unei lipse de legitimitate a măsurii atât în fața fostului deținut, cât și a celor ce trebuie să implementeze noile măsuri. Nu există o justificare clară” este de părere criminologul Dan Rusu.

*Numele unora dintre persoanele care au vorbit cu Snoop au fost schimbate.

Ilustrații de Dragoș Dumitru
Infografice: Răzvan Luțac
Editor: Alexandra Nistoroiu