Judecătoarea care a întors cazul medical Colectiv la procurori a desființat rechizitoriul acestora: nici măcar n-au analizat infecțiile din spitale

Fotografie principală: Octav Ganea / Inquam Photos

Snoop a intrat în posesia motivării deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a întors dosarul medical Colectiv la Parchetul General.

Decizia a fost dată de judecătoarea Luminița Criștiu-Ninu în luna martie, însă explicațiile au fost comunicate ulterior părților din dosar.

Contestația a fost depusă de șase supraviețuitori și rude ale victimelor din club: Marvin Nicodemus, Mihaela Ștefan, Coriolan Ștefan, Andrei Florian Ștefan, Ruxandra Geambașu și Irina Chelba.

Dosarul a fost separat de altele deschise după tragedia din Colectiv:

• Cel în urma căruia au fost condamnați patronii clubului, artificierii, oamenii din firma de materiale pirotehnice, pompierii cu atribuții în verificarea clubului, iar primarul Piedone a fost inițial condamnat, încarcerat, apoi achitat;
• Cel de față, al doilea deschis, referitor la răniții care au murit în spitale după ce au fost salvați din incediu, la răniții care au contractat infecții nosocomiale și la transferul întârziat al pacienților arși în străinătate;
• Cel deschis după ce echipa de investigații Libertatea, care în prezent lucrează la Snoop, a publicat filmarea intervenției pompierilor din clubul Colectiv, care fusese ascunsă de șefii IGSU.

În motivare, Luminița Criștiu-Ninu a fost de acord cu petenții. Și asta pentru că judecătoarea de cameră preliminară a considerat, în primul rând, că Parchetul nu a analizat mai multe capete de acuzare principale din dosarul penal.

1. Infecțiile, ignorate total

27 de oameni au murit în urma incendiului din clubul Colectiv la fața locului. Ceilalți până la 64 – 37 la număr – au decedat după mai multe zile sau săptămâni de spitalizare, inclusiv după 4 luni.

În aprilie 2016, echipa GSP, azi la Snoop, a publicat,  pe site-ul tolo.ro, 13 dosare medicale ale celor morți după incendiul din Colectiv care contractaseră infecții nosocomiale.

”Aceștia 13 nu sunt singurii care au murit din cauza infecțiilor. De fapt, foarte puțini dintre cei care au murit după o săptămână nu erau infectați!”, povesteau surse medicale. ”Este realitatea pe care o ascund autoritățile și aceast lucru vrem să-l dovedim cu dosarele”, spuneau medicii.

Investigația „Bacteristan” a fost urmată, la doar câteva zile, de primele dezvăluiri despre firma Hexi Pharma, cea care dilua dezinfectanții din peste 300 de spitale din țară.

Apoi, de-a lungul ultimului deceniu, jurnaliștii aflați azi la Snoop au scris despre cazurile de răniți și decedați care au contractat infecții. De exemplu, în Libertatea a apărut cazul lui Marvin Nicodemus și al prietenei sale, Andreea Ștefan.

Cei doi au contractat infecții în România și au ajuns cu ele în Germania. Doar Marvin a supraviețuit. Conform acestuia, medicii din Germania au aflat abia a doua zi că e infectat cu patru germeni pe care spitalul Universitar din România nu îi declarase.

Aceștia erau Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Acinetobacter baumannii și Pseudomonas aeruginosa, toți multirezistenți, ultimii sensibili doar la Colistin. 

Nicodemus și rudele Andreei Ștefan sunt patru din cei șase oameni care au contestat, cu succes, clasarea cazului la ÎCCJ.

„Parchetul nu a analizat infecțiile nosocomiale contactate”

În primul rând, judecătoarea constată că „Parchetul nu a analizat care au fost infecțiile nosocomiale contactate de petenți și cum au afectat acestea evoluția ulterioară a stării de sănătate a victimelor incendiului”.

Și nu numai.

„Nu au fost efectuate verificări asupra modalității în care au fost respectate în spitalele în care au fost internate victimele incendiului dispozițiile legale privind activitatea de prevenire a acestor infecții și nu au fost identificate persoanele cu competențe legale și responsabilități în acest sens” – judecător Luminița Criștiu-Ninu în motivarea dosarului prin care cazul medical Colectiv a fost întors la procurori

Mai mult, instanța de cameră preliminară remarcă și că nu s-au făcut verificări în cadrul personalului DSP București.

Asta în contradicție cu documentele venite de la „experții INML”, care descoperiseră infecțiile nosocomiale. Judecătoarea o numește pe Andreea Ștefan.

O altă omisiune: nu s-a verificat autorizarea unităților medicale în care au fost internate victimele, precum Spitalul de Arși din București și Spitalul Sf. Ioan din Capitală.

2. Întârzierea transferului răniților în străinătate

În primele zile de după incendiul din clubul Colectiv, narativa utilizată de reprezentanții statului român a fost că există „de toate”.

„Au de toate, au tot ce le trebuie, în toate spitalele încă de la început a existat tot ce trebuie. (…) Tot ceea ce se poate face în Germania facem și noi aici (…) Nu cred că au îngrijire mai bună decât aici” – Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății, pe 31 octombrie 2015

Cu toate acestea, presa a dezvăluit, pe rând, că găurile sistemului sanitar erau uriașe în cazul răniților cu arsuri.

Echipa GSP, azi la Snoop, a scris, la 3 zile după catastrofă, că unitatea modernă pentru arși de la Floreasca nu fusese încă dată în folosință după 15 ani de investiții și 7 luni de la inaugurare.

Cazul barocamerei a ajuns la judecători. Ioan Lascăr, șeful secției de chirurgie plastică din Spitalul Floreasca, este inculpat. Dosarul, înregistrat în 2017, este încă în primă instanță. Pe 17 iunie 2025 este al 80-lea termen. Doar pe fond, fără cameră preliminară.

Încă se audiază martori.

Cazul Alex Hogea

În ciuda lipsurilor, transferurile s-au făcut târziu. Tot pe tolo.ro a apărut, în decembrie 2015, cazul lui Alexandru Hogea. Tânărul de 19 ani din Sinaia trebuia să fie transferat, inițial, la Bruxelles. Și asta la mai mult de o săptămână după incendiu.

Părinții acestuia au plecat la Bruxelles, însă fiul lor n-a mai fost transferat. A ajuns, o zi mai târziu, la spitalul AKH din Viena. A fost prea târziu.

”De trei ori la rând, de către trei medici diferiți, am fost întrebați de ce nu l-am adus mai devreme?”, a povestit tatăl lui Alex Hogea, Narcis.

Hogea a ajuns în străinătate cu infecții nosocomiale. A murit pe 22 noiembrie 2015.

Medicii care au recunoscut problemele

Camelia Roiu era medic ATI la Spitalul de Arși din Capitală. 

Pe 3 decembrie 2015, GSP publica textul „I-am salvat dintr-o bombă de foc și au murit într-o bombă cu microbi”. Era declarația medicului, inițial sub protecția anonimatului. Apoi, ea și-a asumat, jumătate de an mai târziu, declarațiile.

Și un medic rezident de gardă de la Spitalul Universitar a recunoscut situația la dosar, declarația sa fiind prezentă și în motivarea cazului de retrimitere a cazului la procuror.

Acesta a declarat că „știe că într-un spital pentru mari arși trebuie să existe camere speciale, ventilația și presiunea din cameră să fie bine controlate, băi speciale, aceste dotări neexistând la acea dată în cadrul spitalului”.

Totuși, transferul răniților a întârziat, iar pentru mulți nu s-a mai realizat niciodată.

Cum i-a apărat procurorul și cum l-a contrazis judecătoarea ÎCCJ

Parchetul General a clasat cauza transferului în străinătate pentru că legea românească nu ar fi obligat „transferul imediat” în afara țării.

„Sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, procurorul a dispus clasarea (…) nerezultând exercitarea vreunei atribuții de serviciu contrar legii, întrucât nu există un text de lege care să fi impus, în acea perioadă, transferul imediat la unități medicale din străinătate”.

Nu a fost o explicație care să o mulțumească pe judecătoarea Înaltei Curți.

„Nici în privința potențialei săvârșiri a infracțiunilor de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu în legătură cu transferul victimelor la unități medicale din străinătate nu au fost administrate suficiente probe care să confirme/infirme săvârșirea acestor infracțiuni” – judecătoarea ÎCCJ Luminița Criștiu-Ninu

Aceasta se referă la mai multe aspecte, cum ar fi

• clarificarea cadrului legal în care autoritățile ar fi trebuit să acționeze pentru transportarea pacienților la unități sanitare de profil din țară sau din străinătate;
• indicarea autorităților/persoanelor responsabile pentru luarea deciziilor de transfer a pacienților către unități sanitare de profil din țară sau din străinătate; 
• pentru fiecare pacient în parte, persoana care a decis cu privire la transferarea cu întârziere/netransferarea sa la altă unitate sanitară;
• identificarea criteriilor în funcție de care a fost sau nu luată decizia de transfer, 
• consecințele neefectuării sau întârzierii transferului victimelor incendiului.

3. Alte probleme: petenții n-au fost nici măcar audiați

Cu toate că au trecut aproape 10 ani de la incendiu și circa 6 ani de când a fost deschis dosarul medical Colectiv, răniții nu au fost audiați.

Este și observația judecătorului de cameră preliminară, care amendează acest aspect.

„Deopotrivă, judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul nu a procedat la audierea petenților, deși (…) audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere (…) se desfășoară de îndată iar dacă acest lucru nu este posibil se va realiza ulterior (…) fără întârzieri nejustificate” – motivarea ÎCCJ

Mai mult, conform aceluiați judecător, nici aspectele factuale sesizate de petenți nu au fost examinate în totalitate.

Judecătoarea de cameră preliminară conchide că soluția de clasare este „întemeiată pe o analiză incompletă a aspectelor factuale sesizate de petenți” și „este consecința unei anchete lipsite de efectivitate și inaptă a asigura în mod real aflarea adevărului”.

Nicolae Bănicioiu și Raed Arafat au fost audiați ca martori în dosarul medical Colectiv.