Exploatarea tinerilor „prin pasiune”. Cei care își riscă viața în clădirile istorice restaurate cu bani publici

Meryem Acar, o tânără absolventă de Sculptură, povestește că a ajuns la spital după ce șeful ei a agresat-o fizic. Abuzați verbal, plătiți la negru, lăsați să inspire vapori toxici și să lucreze la înălțime fără frânghii pe schele instabile. Totul, „sub pretextul faptului că tu ai venit din pasiune” și că ai nevoie să înveți. Așa povestesc opt absolvenți de la Universitatea de Arte din Capitală că îi tratează angajatorii care restaurează obiecte din clădirile istorice.  

• Meryem Acar a făcut două sesizări la Inspecția Muncii, dar instituția a închis ochii. 
• Numai în ultimii doi ani au murit 241 de oameni în urma accidentelor de muncă declarate pe plan național, potrivit datelor de la Inspecția Muncii. 
• Inspectorii susțin, la solicitarea Snoop, că în ultimii cinci ani niciun angajat nu a raportat în țară vreun caz de violență fizică. Nu au răspuns dacă au controlat Duct SRL, firma de restaurare la care lucra tânăra, și dacă au luat măsuri. 
• Plata la gri, adică jumătate pe cartea de muncă și jumătate în plic, e o altă problemă din firmă, spun angajații Duct.  
• Tinerii mai arată, în fotografii, că sunt puși să lucreze fără frânghii sau alte metode de protecție la înălțime, pe schele care se mișcă. „E rea-voință” – se apără patronii. 
• Condiții de lucru abuzive se întâlnesc și la alte firme din domeniu care derulează lucrări de patrimoniu, iar numărul mic de alternative face ca restauratorii, mai ales cei la început de drum, să le accepte.

Meryem Acar, 23 de ani, coboară grăbită treptele unei clădiri istorice din centrul Bucureștiului. Iulian Olteanu, șeful ei și fondatorul firmei de restaurări Duct SRL, o urmărește.  

„A început să țipe. S-a pus la jumătatea scărilor pentru a mă bloca. Când am încercat să trec de el, s-a întors repede, m-a prins de haine, de claviculă, și a început să izbească cu mine de perete”, povestește tânăra pentru Snoop. Discuția dintre ei și țipetele angajatei se aud pe o înregistrare ajunsă în posesia redacției. 

E 3 octombrie 2024. Meryem încearcă să scape de Olteanu, care insistă ca ea să semneze un preaviz de concediere.

„După ce m-a izbit de câteva ori cu capul și spatele de perete, s-a oprit să ridice pumnul, să-mi dea în față. S-a întâmplat totul foarte repede, dar îmi amintesc că l-am împins cu piciorul în burtă ca să scap de el”, mai spune Meryem. 

Fuge de șeful ei, se ascunde într-o cameră și sună la 112 pentru ambulanță. O salvare o duce la Spitalul Floreasca. Ulterior, tânăra merge la poliție și la Institutul Național de Medicină Legală (INML).

„Prezintă o leziune traumatică” și „contuzie coloană cervicală”, scrie în certificatul medico-legal citit de Snoop. 

Contactat de redacție, Iulian Olteanu, patronul firmei unde lucra fata, refuză să discute despre acuzațiile pe care i le aduce Meryem. Explicația sa: „există două plângeri penale, a ei și a mea, să lăsăm justiția să decidă”. Susține că a făcut la rândul său plângere, pentru că a căzut și s-a lovit la picior, după ce l-a împins tânăra. 

În plus, Olteanu „atenționează” jurnaliștii Snoop că „nu este momentul potrivit să scriem despre acest subiect” și întreabă dacă avem un avocat bun. 

„E o meserie de nișă”

Clădirea istorică în care s-a petrecut agresiunea este Casa Macca, unul dintre proiectele recente ale Duct SRL. Aflată la câteva sute de metri de Piața Romană, a fost construită între 1891 și 1900, potrivit Institutului Național al Patrimoniului (INP). Familia Macca a donat casa boierească statului român în 1912, iar de-atunci, de peste un secol, nu a fost restaurată și a continuat să se degradeze.

Cultura a fost subfinanțată ani la rând. În 2024, de exemplu, Ministerul Culturii s-a numărat printre cele trei ministere cu cei mai puțini bani de la bugetul de stat: 1,6 miliarde de lei. Nici anul acesta nu stă mai bine. Oprirea finanțărilor în mijlocul proiectelor de restaurare e o problemă din industrie pe care a amintit-o Olteanu, pentru Snoop. 

Firma Duct s-a înființat în 2003, potrivit Termene.ro. E deținută de soții Iulian (53 ani) și Gabriela Olteanu (58 ani), specializați în restaurarea obiectelor artistice ale clădirilor istorice. 

Amândoi sunt atestați din 2004 și figurează în  Registrul specialiștilor în domeniul protejării monumentelor istorice al INP.

Ea restaurează picturi murale și pe lemn, el la fel, dar și sculpturi. 

În decurs de 18 ani, între 2005 și 2023, au mai fost înscriși în acest registru 110 restauratori de componente artistice din țară. 

Cu o cifră de afaceri de 7.336.155 lei, Duct avea 28 de angajați în 2023 și 22 în 2022, arată Termene.ro. 

Firmele care restaurează obiecte artistice (click pentru detalii)

Firma Duct este membră a Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI), ONG din București. Dintre cele 58 de companii listate pe site-ul Uniunii, doar trei au activități similare cu cea a familiei Olteanu. Multe sunt firme de arhitectură și de construcții. 

Snoop a solicitat UNRMI informații despre firmele care restaurează obiecte artistice, dar nu a primit un răspuns până la publicare. 

Nu am putut identifica toate firmele din țară în baza Codului CAEN, pentru că nu toate cele care lucrează pe piața de patrimoniu folosesc același cod. În plus, Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) a răspuns, la solicitarea Snoop, că nu mai există CAEN 9003 – activități de creație artistică –, cod pe care-l avea firma Duct. 

Din ianuarie anul acesta a apărut o nouă versiune a Clasificării Activităților din Economia Națională, iar companiile vor trebui „să-și actualizeze obiectul de activitate”.  

Dacă întrebi un restaurator din București câte astfel de firme există în Capitală, îți răspunde: „foarte puține” sau „mie acum îmi vin în cap patru”.

„În toată țara sunt câteva zeci de firme în domeniu. E o meserie de nișă”, confirmă și Iulian Olteanu pentru Snoop. 

Familia Olteanu a lucrat la restaurarea obiectelor aflate în unele dintre cele mai importante clădiri de patrimoniu ale țării, potrivit site-ului firmei lor. Câteva exemple din București, majoritatea construcții din secolul al XIX-lea:  

• Casa Macca;
• Biserica Sf. Nicolae (Biserica Rusă);
• Catedrala Patriarhiei;
• Biserica Stavropoleos din Centrul Vechi;
• Banca Națională a României;
• Hotelul Bulevard (Corinthia);
• Palatul de Justiție;
• Hotel Marmorosch.

În comisii care decid viitorul restaurării, dar și la firma de restaurări 

Tinerii restauratori ca Meryem nu pot lucra independent până nu obțin un atestat de specialist sau expert, conform INP. E nevoie să muncească cinci, respectiv zece ani sub coordonarea unei persoane atestate, precum Iulian Olteanu, ca să poată să-și depună dosarul. 

Acest dosar ajunge la Comisia de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice de la Institutul Național al Patrimoniului. 

Iulian Olteanu a fost membru în această comisie INP atât înainte, cât și în perioada în care firma sa restaura Casa Macca – între 2021 și 2025 – cu fonduri chiar de la INP.  În aceeași comisie a fost, în 2020, și soția sa, Gabriela Olteanu. 

Familia Olteanu era plătită de INP, instituție de stat subordonată Ministerului Culturii, atât pentru munca din comisie, cât și pentru munca de restaurare prin firma lor, Duct SRL. Situația „nu are nicio legătură” cu un conflict de interese, spune, pentru Snoop, Iulian Olteanu. 

Un contract de 16,6 milioane de lei

Pentru Casa Macca, INP a deschis, în 2021, licitația privind lucrări de conservare și restaurare a obiectelor din clădire, între altele, picturi pe lemn, vitralii, ornamente în relief. Valoarea contractului a fost de 16.623.788 lei, conform SEAP. În final a ajuns la peste 19 milioane de lei cu TVA, ne-a transmis INP. 

Programul de restaurare e derulat de INP și plătit din banii românilor, prin Ministerul Culturii. 

Pe lângă acea comisie de la INP, Iulian Olteanu are funcție și în Ministerul Culturii. E membru al Secțiunii Componente Artistice din Comisia Națională a Monumentelor Istorice, care dă avize pentru intervențiile asupra obiectelor din clădirile de patrimoniu. E dintre cei care decid dacă un proiect de restaurare este fezabil.

„Comisia nu are nicio treabă cu banii, ci decide din punct de vedere metodologic dacă propunerile din proiect sunt bune și compatibile cu situația acelui monument”, argumentează Olteanu.

Din lipsa opțiunilor, tinerii acceptă condiții abuzive de lucru

Mulți restauratori de obiecte de patrimoniu sunt, la fel ca Meryem, studenți sau absolvenți ai Universității Naționale de Arte București (UNARTE). Unii s-au specializat în arte plastice, alții în conservare și restaurare. 

Duct SRL a lucrat dintotdeauna cu studenți – o spun chiar soții Olteanu într-un interviu cu reporterii Snoop. „Cel puțin 15 au fost numai anul acesta (2024, n.r.)”, precizează Gabriela Olteanu. Firma are și un parteneriat cu UNARTE prin care studenții pot veni în practică pe șantierele lor. 

Angajați de la Duct și tineri care au lucrat în alte două firme de restaurare a obiectelor istorice, în total opt persoane, au mărturisit pentru Snoop următoarele:

„N-ai cum să vii la restaurare și să zici: Vin să fac bani. Știe toată lumea realitatea, că nu vii să faci bani. Dar măcar restaurezi opere de artă, contribui la societate”, spune un tânăr pentru Snoop.

„După ce am plecat din restaurare, mi-a trebuit aproape un an să-mi revin” – tânăr care a lucrat în domeniu

Plângere la Inspecția Muncii: „Nu mă mai prezint la locul de muncă de teamă de a nu fi bătută din nou” 

Pe 30 august 2024, înainte de ultimul conflict cu șefii ei, Meryem a făcut o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) București. 

Câteva dintre problemele semnalate în documentul citit de Snoop: 

„Angajatorul (…) îmi sugera demisia, oferind diferite argumentări, cum ar fi că munca pe care o prestez nu este satisfăcătoare sau legându-se de programul meu de lucru la jumătate de normă în calitate de student.”

„Diferența dintre salariul brut din contract și ceea ce primim net, schimbarea repetată a perioadei în care primim salariul fără să fi fost informați și fără să fi primit vreun act adițional în acest sens.”

„Schimbarea unei părți din echipamentul de lucru nu se face la nevoie și nu există căști de protecție.”

În absența unui răspuns, tânăra a revenit la ITM: „Nu mă mai prezint la locul de muncă de teamă de a nu fi bătută din nou.” 

ITM i-a răspuns după o lună și jumătate de la sesizare cu citate și informații din legislație. Și a încheiat: „Pentru aspecte de natură penală aveți posibilitatea să vă adresați organelor de cercetare penală.”

Cum stă România la protecția angajaților

În România, în jur de 4.000-5.000 de angajați suferă accidente de muncă în fiecare an, potrivit datelor furnizate de Inspecția Muncii pentru Snoop.

În primele nouă luni din 2024, au avut loc 116 accidente în domeniul lucrărilor speciale de construcții, categorie la care se încadrează și restaurările monumentelor istorice. Un om a murit, potrivit buletinului statistic publicat pe site-ul Inspecției Muncii. 

Instituția spune că, în ultimii cinci ani, niciun angajat din România nu a raportat vreun caz de violență fizică, deși plângerea trimisă de Meryem s-ar încadra la această categorie. 

Snoop a întrebat și câte cazuri de hărțuire, respectiv violență verbală au fost semnalate către ITM-uri. Instituția a sărit peste aceste întrebări și ne-a trimis la buletinele statistice de pe site.

Dar spune că, în ultimii cinci ani, la nivel național, a aplicat numai 74 de sancțiuni pentru încălcarea legislației privind egalitatea de șanse între femei și bărbați: 58 de avertismente scrise și 16 amenzi. 

Am cerut, de asemenea, informații despre cum a fost gestionat cazul lui Meryem, însă nu am primit un răspuns până la data publicării.  

Jumătate pe card, jumătate în plic

Meryem s-a angajat la Duct SRL cu jumătate de normă în martie 2023. Aflase despre firmă printr-o colegă de facultate. 

„Înțelegerea dintre noi (cu angajatorul, n.r.) a fost că îmi pot face programul după cum mă ajută pe mine ca student, numai că la sfârșitul lunii să am cel puțin norma”, explică ea pentru Snoop. 

În contractul său, ajuns în posesia redacției, au fost trecute patru ore pe zi, fără precizarea unui interval orar, și un salariu brut de 1.600 de lei pe lună.  

„La negru luam peste, adică jumătate îmi venea pe card, iar cealaltă jumătate în plic cu un bilețel cu niște calcule imposibile”, explică Meryem.

Și-a întrebat colegii, adaugă ea, și a înțeles de la ei că așa se procedează în firmă, indiferent de vârsta angajaților.  

Din primăvara lui 2023 până în luna decembrie a aceluiași an nu a avut conflicte cu șefii, spune ea. Mai auzise, însă, cum soții Olteanu țipau la colegi. 

Prima dată studenta s-a contrat cu Gabriela Olteanu. A pus-o să repete niște proceduri, își amintește Meryem, iar tânăra a făcut ce i s-a spus. Șefa ei ulterior a certat-o. „Când am încercat să mă apăr și să îi spun că tocmai ea mi-a indicat acele proceduri, a început să țipe la mine. Că am foarte mult tupeu pentru vârsta mea. După cearta respectivă, câteva săptămâni bune m-a ignorat”, povestește Meryem.

Când a început să vorbească din nou cu ea, i-a criticat programul de lucru. 

Conflictul s-a acutizat când a solicitat să-și poată da examenele

În iunie 2024, tânăra restauratoare a stabilit cu șefii să-și ia concediu fără plată pentru examene și licență, explică ea. Au fost de acord. În iulie a lucrat, iar în august a avut admiterea la master și a vrut concediu de studii fără plată, să se pregătească, și concediu de odihnă. 

Meryem spune că e nevoită să se întrețină încă din adolescență și că e dificil să găsească un job care să-i permită să meargă și la facultate. 

Când i-a cerut Gabrielei Olteanu a doua perioadă liberă pentru pregătirea admiterii, aceasta a refuzat-o, arată mesajele ajunse la Snoop, și i-a spus că ar trebui încetat contractul de muncă. 

„Îmi pare rău, dar nu se poate. Am acceptat să-ți dau acum concediu fără plată, deși nu suntem obligați să le acceptăm. Dar încă unul nu mă interesează pentru ce îți trebuie. (…)

Deși Meryem a trimis la finalul lunii iunie cererea de concediu, familia Olteanu i-a respins-o pe 6 august. „Societatea noastră ar fi grav prejudiciată în desfășurarea activității”, se arată în document. 

Studenții au dreptul la acest concediu pe parcursul anului ca să-și dea examenele. Conform Codului Muncii, firma poate respinge o astfel de cerere doar dacă într-adevăr e afectată compania de absența angajatului. 

„Depinde de la firmă la firmă. Dacă e o firmă cu doi angajați, un magazin non-stop, ar putea fi afectată”, spune, pentru Snoop, Dana Dunel, avocată în Dreptul Muncii. Nu cunoaște cazul lui Meryem, iar răspunsul este unul general. „Nu scrie nicăieri că nu s-ar putea face mai multe cereri de concediu pentru studii într-un an”, adaugă specialista.  

Într-un alt schimb de mesaje, văzut de Snoop, după ce Meryem a cerut un Regulament Intern, Gabriela Olteanu i-a răspuns: „Nu există. Mai documentează-te”. Mai târziu, angajații au primit un astfel de regulament, care e obligatoriu prin lege.

Înregistrare: Cum presiunile să accepte concedierea se transformă în abuz fizic

Deși angajatorii i-au respins cererea de concediu, Meryem nu a revenit la muncă în august, ci în septembrie. Se aștepta să fie dată afară. 

În acea toamnă, s-au montat niște camere video la Casa Macca. Tânăra susține că șefii nu au informat-o. Regulamentul UE precizează că persoana filmată trebuie „să-și dea consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal”. În 2023, Autoritatea Națională de Supraveghere a amendat o firmă în baza acestui act. 

„Înregistrarea trebuie făcută cu un scop legitim, declarat înainte de înregistrare, angajații să-și fi dat acordul direct sau indirect. Trebuie determinat cum sunt folosite acele înregistrări”, explică avocata Dunel cum se procedează în general. 

Pentru că nu se mai simțea în siguranță la muncă, Meryem l-a înregistrat audio pe Iulian Olteanu, șeful ei, de două ori când au avut divergențe. Astfel, Snoop a intrat în posesia înregistrării în care se aude agresiunea, în timp ce tânăra cobora scările de la Casa Macca. Acolo nu erau camere de filmat, potrivit lui Meryem și lui Olteanu.

Pe 3 octombrie 2024, ziua incidentului, Iulian Olteanu i-a demonstrat tinerei că o urmărește. I-a arătat una dintre înregistrările de pe cameră. Nu era doar video, ci și audio. 

Avocata consultată de Snoop e independentă de caz, însă i-am explicat contextul în care o angajată din România a aflat că e supravegheată. 

„Nu e în regulă decât dacă activitatea presupunea că acest control ar fi fost absolut necesar, de exemplu, lucrau în fabrica de armament. Altfel, e cel puțin abuz de drept.”

În discuția cu Snoop, Iulian Olteanu spune că a montat camerele pentru că au fost furate materiale de pe șantier, însă recunoaște că nu își informase angajații. „Dar sigur știau, că erau la vedere”, precizează. 

„Am pus camere de luat vederi ca să controlez sosirea voastră, știai chestia asta”, se aude Iulian Olteanu pe înregistrarea audio consultată de Snoop. În acest articol este doar un fragment audio.

S-a enervat pentru că Meryem a refuzat să semneze preavizul de concediere în versiunea inițială și decizia de desființare a postului. „Orice hârtie îți dau eu, tu trebuie să semnezi”, se mai aude pe înregistrare.

Ea i-a cerut să schimbe Codul COR, de clasificare a ocupațiilor, și să mai adauge un articol de lege, potrivit căruia firma avea să informeze agențiile pentru ocuparea forței de muncă.

Meryem a fugit de Olteanu cu ajutorul unui dispecer 112, povestește ea, care a sfătuit-o să coboare pe scările de serviciu ale clădirii, să ajungă la ambulanță. „A început să mă fugărească până la ieșirea din clădire”, își amintește ea. 

Următoarea zi s-a simțit rău din cauza loviturii la cap. Vedea încețoșat, iar aproape o săptămână a avut dureri de cap de la lumină. 

„Mi-a fost foarte frică de el. Nu am văzut niciodată comportamentele astea, cu atât mai puțin în cadrul unui loc de muncă”, adaugă ea. Din octombrie nu s-a mai întâlnit cu foștii ei șefi. Încă își caută un loc de muncă. 

Nu a primit vești de la poliție, cu excepția numărul dosarului. „I-am spus și avocatului. Vreau să primească pedeapsa, nu mă interesează atât de mult partea financiară – cu toate că m-ar ajuta nespus, mai ales că acum îmi caut disperat de muncă – mai mult m-ar împăca mental să aud că nu mai pățește nimeni așa ceva.”

„Eu nu vreau să cred că fata asta a luat bătaie degeaba” 

Când colegii au aflat că Iulian Olteanu a agresat-o pe Meryem, reacția unuia dintre angajații mai vechi a fost: „Nu știu ce a avut cu ea, pentru că de regulă el era violent doar cu băieții”, povestește Cătălin*, un tânăr angajat al Duct SRL, care a preferat anonimatul. 

A ales să vorbească cu Snoop, după ce a văzut că, în urma abuzului asupra lui Meryem, „se continuă activitatea în același fel”. 

„Eu nu vreau să cred că fata asta a luat bătaie degeaba”, subliniază acesta. 

Cătălin crede că reproșurile șefilor aduse lui Meryem au fost neîntemeiate. „Chiar dacă ar fi avut unele zile proaste, sunt super convins că a avut și unele zile în care a dat mult mai mult decât a trebuit ca să compenseze. Cu toată critica asta venind spre noi, nu îți mai poți face treaba la fel de bine.” 

Deși nu a fost martor la agresiunea lui Olteanu asupra tinerei la Casa Macca, Cătălin a asistat la abuzuri verbale din partea șefilor. Uneori insultele i-au fost adresate chiar lui.

„Verbal, (Iulian Olteanu, n.r.) era violent cu toată lumea. Ne spunea: nu ești bun de nimic, nu gândești…”, își amintește tânărul. Olteanu neagă acuzațiile în prezența Snoop. 

Aprecierea maximă suna astfel: „Nu-mi displace”

În firmă sunt și angajați fără specializare în restaurare, potrivit lui Cătălin, care primesc aceleași sarcini, și sunt supuși aceleiași presiuni. „Noi, restauratorii calificați, suntem puși să refacem ca să arate totul bine”. De cele mai multe ori, să repare e mai complicat decât să facă de la zero. 

Într-o zi din septembrie 2024, a fost nevoit să refacă complet un strat de mortar după ce și-a dat seama că lucrarea realizată de un coleg fusese greșită. Atunci, unul dintre șefi i-a spus prima, dar nu și ultima oară: „Nu gândești”, își amintește Cătălin. 

A înțeles după mai multe luni de la angajare că lucrează într-un „mediu toxic”. Asta pentru că „te iau treptat, ca să nu te sperie din prima”. Ce a observat însă de la început a fost că primea, la fel ca Meryem și ca alți colegi, indicații contradictorii de la cei doi șefi ai lui: 

„Mai întâi vine unul și îți spune cum să procedezi, iar celălalt vine ziua următoare sau peste câteva ore și îți spune că nu e bine cum continui. Lucru care te doboară psihic”, explică tânărul. „Întotdeauna se găsește un argument că tot tu ești de vină.” 

Aprecierile au venit rar. „Nu-mi displace” a fost expresia cea mai apropiată de un feedback pozitiv auzită de la Gabriela Olteanu. 

Pe schele instabile, fără echipamente de protecție complete 

Cătălin a lucrat la Biserica Sf. Nicolae din centrul Bucureștiului, cunoscută drept Biserica Rusă sau Biserica Studenților. Clădirea de piatră a fost restaurată la exterior. Uneori, când făcea chituirile, trebuia să se țină de un stâlp ca să nu pice de pe schelă, își amintește el. 

Pentru operațiunile realizate la înălțime, restauratorii ar avea nevoie de frânghii care să le asigure protecția, însă firma i-a pus să lucreze fără aceste echipamente, povestesc atât Cătălin, cât și Meryem. Restaurarea de la Casa Macca, unde a lucrat și Cătălin, se făcea la interior. Acolo aveau o schelă de metal, ceva mai stabilă decât cea din lemn de la biserică. Dar existau în continuare riscuri.

Prin lege, „angajatorul e obligat să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă și a substanţelor utilizate.” 

Singurele echipamente de protecție pe care le-au primit cei de la Duct, potrivit mărturiilor, au fost: salopetă, două tricouri, un polar, o vestă și o pereche de bocanci, care, conform lui Cătălin, alunecă. 

Gabriela și Iulian Olteanu susțin că le-au asigurat angajaților tot echipamentul de protecție necesar, inclusiv mănuși și măști. „Măști și filtre au avut la discreție, să și le schimbe de câte ori vor. Noi stăm cu gura pe ei tot timpul să-și poarte echipamentul, pe care dăm bani de fiecare dată. (…) Cine mai e de vină că el urcă pe unde nu trebuie?”, precizează Gabriela Olteanu.

Era prima dată pentru Cătălin, deși lucra în companie de peste un an. „A durat câteva ore bune, apoi am fost puși să semnăm pe toată durata anului”, precizează el. 

125 de controale ale ITM în ultimii cinci ani pe șantierele de restaurare (click pentru detalii)

Inspecția Muncii a făcut, în ultimii cinci ani, în total 125 de controale pe șantierele de restaurare a monumentelor istorice, potrivit răspunsului oficial către Snoop. Anual, au descoperit: 

– echipamente neconforme; 

– că nu s-au asigurat echipamente individuale de muncă pentru toți lucrătorii;

– semnalizarea necorespunzătoare a zonelor periculoase;

– organizarea inadecvată pentru acordarea primului ajutor. 

„Plata în gri”

La fel ca Meryem, Cătălin și-a primit doar jumătate din bani prin contractul de muncă. Restul, în plic. „Se numește plată în gri”, precizează el. Tânărul, absolvent și de masterat în domeniu, a păstrat una dintre foile cu calculul salariului, pe care i-a trimis-o Gabriela Olteanu.

Snoop i-a întrebat pe soții Olteanu dacă își plătesc angajații cu jumătate din salariu la negru. „Salariul este cel din cartea de muncă, ce mai primesc în plus sunt bonusuri sau prime”, susține Gabriela Olteanu. Recunoaște că aceste „prime” pot ajunge să dubleze salariul din contract „dacă te remarci”.

Dincolo de toate astea, „abuzul psihic zilnic” l-a afectat cel mai tare pe Cătălin, susține el. Se simțea ca la o ruletă rusească prin care toți „suntem trași la răspundere”.

După ce a refuzat să facă o chituire pentru care ar fi trebuit să stea pe o scândură instabilă a schelei de la biserică, Cătălin a simțit că a intrat pe o „listă neagră” a Gabrielei Olteanu. „Trei zile a stat nonstop pe capul meu. Cum ajungea pe șantier, cum venea direct la mine și îmi găsea cel puțin trei defecte la ce făcusem în acea zi.”  

Cu Iulian Olteanu tânărul a încercat să interacționeze mai puțin. Îl deranja că făcea „glume nesărate”. Într-o zi „a venit să-mi dea plicul cu bani, dar mai întâi mi-a dat un capac și apoi a început să râdă”, povestește Cătălin. 

S-a temut că, dacă va reacționa, situația va escalada, cum se întâmplase cu alți colegi. Își amintește de un fost angajat, cu doctorat în domeniu, care a devenit ținta „glumelor” lui Iulian Olteanu, după ce s-a contrazis cu șefii. 

„Șeful avea tendința de a-l atinge. Și el l-a rugat frumos să nu îl mai atingă. A început un mare tam-tam, atât de tare încât a știut tot șantierul. (…) Au început tot felul de miștouri care până la urmă l-au făcut să plece pe acest om”, rememorează Cătălin. 

Iulian Olteanu nu neagă și se arată amuzat când reporterii Snoop îi amintesc de el. „Când un om are mâinile murdare sau are mănuși, nu poți să dai mâna cu el. Și pui mâna pe el în semn de respect. A strigat în gura mare: «Nu mă mai atinge, știi că nu-mi place». Am rămas blocat”.

„Nu mi s-a părut că erai răcit. Ar fi frumos să vii cu scutire de la medic”

Când nu se poate munci la exterior din cauza vremii sau când șefii decid să facă punte la anumite sărbători legale, angajații sunt obligați să-și ia din concediul de odihnă sau, dacă nu mai au, direct concediu fără plată, povestesc atât Meryem, cât și Cătălin. Era uneori imposibil să-și ia o zi liberă la nevoie. 

Soții Olteanu ne-au confirmat că le cer angajaților să-și ia liber în anumite perioade: „Da, dacă nu lucrăm și nu suntem acolo o zi toți”, spune Gabriela Olteanu. 

Într-o dimineață, își amintește Cătălin, se simțea foarte rău. Se trezise cu frisoane, așa că a vrut să stea acasă. Șefa i-a cerut dovada că e bolnav, arată mesajele din octombrie 2024, citite de Snoop. Tânărul s-a dus chiar atunci la doctor și s-a întors cu o zi de concediu medical. 

„Sincer, nu mi s-a părut că erai răcit. Ar fi frumos să vii cu scutire de la medic”, i-a spus Gabriela Olteanu. „Dacă ai chef de ceartă, înseamnă că nu îți este atât de rău”, a mai adăugat ea după ce tânărul i-a răspuns că e nedreptățit.  

Cătălin a mai avut două locuri de muncă în restaurare și spune că unele practici și comportamente abuzive sunt comune în domeniu, precum „plata în gri”.  

„Mulți (restauratori la început de drum, n.r.) se mulțumesc cu faptul că apar pe un șantier unde au parte de colegi cu multă experiență și au de la cine învăța. Și din acest motiv acceptă abuzurile.” 

După cele trei job-uri cu probleme în restaurare, Cătălin se gândește să o ia de la capăt în imobiliare. 

Industria restaurărilor, varianta lui „te distruge mental”

Snoop a vorbit și cu tineri care au lucrat pentru alte două firme de restaurare a obiectelor din clădirile istorice. Au preferat anonimatul, pentru că „e o lume mică, unde toată lumea se știe cu toată lumea”, iar prenumele sunt pseudonime. 

În cei trei ani în care a muncit pe șantiere, Alin s-a simțit constant criticat. 

„Era un cerc vicios. Făceam tot ce puteam, după aceea intram în burnout, nu mai performam și se luau de tine. Te distruge mental”, povestește tânărul. „Sub pretextul faptului că tu ai venit din pasiune aici, trebuie să lucrezi cât mai mult și cât mai eficient.”  

A confirmat și că în industrie se fac plăți în gri, cum le-a numit Cătălin. „Se fac cu carul.”

Cu lipsa echipamentelor s-a confruntat și el. Nici măști de protecție n-au avut mereu la dispoziție. Într-o zi, când a lucrat cu o soluție pe bază de carbonat de amoniu – folosit, de exemplu, la picturi murale –, i-a curs sânge din nas, își amintește el. 

UNARTE neagă problemele de pe șantierele unde studenții lor fac practică

Tatiana, fostă studentă la UNARTE București, a renunțat la ideea de-a mai face restaurări. În practică, a dat peste refuzul șefilor de șantier de a le oferi măști, mănuși și ventilatoare. 

„Profesorii ne-au îndemnat să ne obișnuim cu situația. Au fost reacții negative când i-am înștiințat: «Cum îți permiți tu să ceri așa ceva?»”. Unii studenți își aduceau propriile măști, alții nu mai purtau deloc. „Era greu să respiri în mască, dacă veneau bucăți de tencuială din perete și nu aveai un ventilator care să plimbe aerul, să nu mai existe praf”, explică ea. 

UNARTE a răspuns, la solicitarea Snoop, că în ultimii șapte ani nu au existat sesizări privind condițiile de lucru de pe șantierele unde și-au trimis studenții în practică. Instituția ne-a transmis o listă cu cele șase firme partenere pentru practică. 

Se numără printre ele Duct SRL, dar și Faber Studio, firma profesoarei Maria Dumbrăvician, care este și directoarea Departamentului de Conservare și Restaurare de la UNARTE. 

Am cerut un punct de vedere de la conducerea Universității privind Faber Studio, dar nu am primit un răspuns până la publicare. 

Soțul Mariei Dumbrăvician, Dinu-Ioan, este președintele Senatului UNARTE, care, între altele, aprobă proiectul de buget și Codul de etică universitară, și controlează activitatea rectorului. 

O altă problemă este lipsa locurilor de muncă. Câțiva se angajează la firme din timpul facultății, unii prind posturi în muzee de stat cu laboratoare de restaurare. „Trebuie să te recomande cineva, concursurile pentru posturi nu se fac publice cu adevărat”, mai spune Tatiana.

Amalia, o altă absolventă de UNARTE, e printre cei care nu au avut un loc de muncă stabil. „Nu s-a pus problema de contract. De cele mai multe ori lucram două-trei luni la cineva, după aceea la altcineva”. Și-a cumpărat propria mască pentru solvenți. 

„Când ești student, îți dorești atât de mult să înveți și cumva uiți sau nu îndrăznești să spui”, explică o altă tânără, Corina. Se protejează de acetonă, de esența de petrol și de alte substanțe toxice, pentru că a cunoscut persoane care au făcut alergii. Are și ea, dar la mănușile din latex – utilizate des pe șantier – și acum folosește din nitril.

Concluzia din teren e similară cu a altora din industrie: „Nu am văzut pe nimeni să vină să verifice un astfel de șantier.” 

Corina a rămas în domeniu pentru că și-a găsit de lucru la stat din timpul facultății. Dintre foștii ei colegi doar o persoană mai face restaurări. 

*Cătălin este un pseudonim ales pentru a proteja identitatea angajatului Duct SRL, care a preferat anonimatul.

Editori: Iulia Roșu și Cătălin Tolontan

Fotografii: Ion Mateș

Video și grafice: Răzvan Luțac