Experiment. Am urmărit călătoria în jurul lumii a mai multor haine lăsate la reciclat în magazinele H&M. Un hanorac a ajuns înapoi după 2.200 km 

Ce faci cu hainele pe care nu le mai porți? Lanțurile de magazine de fast fashion te ajută să „închizi cercul” prin punctele lor de colectare, promite campania de reciclare de haine de la H&M. Și alte branduri de modă rapidă, precum Zara, Bershka, Stradivarius și Pull&Bear, care dețin magazine în majoritatea orașelor mari din țară, oferă și puncte de colectare pentru haine.

Am vrut să aflu unde ajung hainele pe care le „aruncăm” în coșurile acestor branduri. Așa că am selectat din dulapul meu de acasă, din Oradea, opt articole vestimentare: un hanorac, patru perechi de pantaloni, un cardigan și o cămașă. Pe două dintre ele le-am dus la mall-ul din Oradea, depunând câte una la Zara și H&M. Pe celelalte șase le-am luat cu mine la București și le-am lăsat în magazinele de aici.

Procesul de donare a fost simplu. Cutiile de colectare sunt vizibile. Nu trebuie decât să-ți iei adio de la hainele pe care oricum le uitaseși în dulap de ani buni. În magazinele pe care le-am vizitat – Lotus Center Oradea, Afi Palace Cotroceni, Plaza România și Promenada Mall – aproape toate cutiile de colectare erau deja pline.

Cele 8 articole vestimentare în care am ascuns dispozitive de urmărire AirTag

Hainele pe care le-am donat aveau un element suplimentar. Fiecare articol era echipat cu un dispozitiv de urmărire AirTag. Am ascuns aceste dispozitive fie în buzunare, fie între cusături sau sub embleme, astfel încât să fie greu de detectat.

Înainte de a plasa AirTag-urile în haine, le-am conectat la aplicația Find My, preinstalată pe dispozitivele iPhone. Fiecare AirTag necesită o denumire specifică, care să reprezinte obiectul de care este atașat, și un simbol. În doar câteva minute, harta din aplicația Find My s-a umplut de iconițe, inițial suprapuse, fiindcă toate dispozitivele se aflau în același loc cu mine.

Cum funcționează un AirTag (click pentru detalii)

AirTag-urile utilizează o tehnologie Bluetooth avansată, permițându-le să rămână conectate la dispozitivul asociat, indiferent de distanța dintre ele. Totuși, pentru a actualiza locația în aplicație, este necesar ca orice dispozitiv Apple să fie în apropierea AirTag-urilor, încât să poată recepționa și transmite semnalele. Astfel poate raporta locația AirTag-ului în siguranță și anonim în iCloud.

Aceeași tehnologie este folosită și de Galaxy SmartTag, care funcționează într-un mod similar cu AirTags, dar este compatibil cu aplicația și ecosistemul SmartThings de la Samsung.

Traseul hainelor „cipate”: 20.000 de kilometri împreună 

„În 25 august s-a mișcat prima haină, lăsată la H&M Afi”, am scris în notițele din telefon, în vara anului trecut, atunci când am început experimentul. Le-am urmărit luni întregi. 

După aproape un an, cele opt articole vestimentare au călătorit prin toată lumea: peste 20.000 de kilometri. 

• Una dintre hainele lăsate la H&M în București a ajuns până în India, după ce a trecut prin România și Ungaria. A făcut peste 7.000 de kilometri. 
• Un hanorac lăsat într-un mall din Oradea, la H&M, a fost transportat în Ungaria la un depozit de sortare a hainelor second-hand. De acolo a revenit în România, în Constanța, la un magazin second hand care spune că vinde haine import Elveția. 
• O altă haină, lăsată la H&M, a călătorit mii de kilometri până în Pakistan la un magazin second hand. 
• Deși hainele lăsate la H&M au ajuns la un depozit de sortare în Ungaria, Garda de Mediu spune că textilele ar trebui sortate la ieșirea din țară, pentru a se ști ce sunt: second hand sau deșeuri. Ele sunt tarifate și manevrate diferit în funcție de asta. 
• Zara sortează, curăță și reutilizează hainele local, în România, prin organizația neguvernamentală Crucea Roșie, fără a le plimba mii de kilometri. ONG-ul spune că alte lanțuri de haine au refuzat colaborarea cu ei.

Textilele la mâna a doua trec înainte de a fi date spre vânzare printr-un proces de sortare și dezinfecție, pe când hainele care nu mai pot fi folosite merg către reciclare, din ele confecționându-se alte produse, cum ar fi lavete sau covoare, explică specialiștii în domeniu.

Oamenii care duc haine la reciclat în magazinele mari de fast fashion au încredere că aceste branduri își respectă propriile politici, implementând strategii pentru un viitor sustenabil. Totuși, realitatea este mai complicată. 

Industria textilă se confruntă cu probleme legate de gestionarea și transportul hainelor reciclate. Cum afectează asta mediul? 

Transportul care a poluat cât o persoană în două luni

Trecuseră șase luni de când lăsasem hainele în cutiile de reciclare din diferite magazine. La începutul lunii martie 2024, magazinele second-hand din jurul Pieței Grivița din Constanța, aliniate unul lângă altul, începuseră să aibă lichidări de stoc pentru hainele de iarnă.

Pe o singură stradă din Constanța, se numără cinci astfel de magazine, care au afișe „haine import Elveția”, „încălțăminte import Germania”. 

În unul dintre aceste magazine se afla un hanorac pe care l-am lăsat la coșul cu haine pentru reciclat din H&M Oradea, în luna august 2023, după ce i-am atașat un AirTag. 

Drumul de la Oradea la Constanța are puțin peste 800 de km. Distanța crește semnificativ, chiar de trei ori mai mult, pentru hainele lăsate în containerele de reciclare de la H&M.

Călătoria acestui hanorac arată așa:

• Hanoracul a străbătut jumătate de țară, în șase luni, până la un depozit din Bolintin Deal, județul Giurgiu, unde a ajuns inițial. O hală în care doar sunt ținuți sacii cu haine.  
• De aici a fost exportat la un alt depozit, în satul maghiar Algyo, la firma de sortare și împachetare a hainelor uzate Texval. 
• A fost importat înapoi în România, în Hunedoara, unde a ajuns la un depozit de haine second hand care vinde marfa en-gros, la saci de 25 de kg, BellaTex. 
• De la depozitul din Hunedoara a ajuns la Constanța, la un second hand al firmei City Home Care SRL. Era martie 2024.

În total, hanoracul a parcurs aproximativ 2.200 de kilometri. 

Cu ajutorul unui instrument online de calcul al cantității de carbon emise, rezultă că un astfel de transport lasă o amprentă de carbon de peste 500 de kg, cam cât produce o persoană în două luni. 

În realitate, poluarea unei astfel de manevrări este și mai mare, explică Raul Pop, specialist în schimbare climatică. Nu a mai fost luată în calcul și altă energie consumată în timpul manevrării și depozitării produsului în cele cinci depozite prin care a trecut până să fie scos la revânzare, în Constanța. 

De ce s-a întors hanoracul în România la un second hand cu „haine import Italia” 

Pentru a înțelege mai bine acest proces și transporturile din spatele lui, am contactat firma Texval din Ungaria, depozitul din Hunedoara și am mers la second hand-ul din Constanța. 

Managerul Texval, Antony Congard, a refuzat dialogul. Texval este un nume important între companiile de manevrare a hainelor second hand în Europa. Potrivit descrierii de pe site, firma se ocupă cu sortarea și ambalarea hainelor la mâna a doua, colectând și distribuind în întreaga lume.

Unul dintre administratorii depozitului BellaTex din Hunedora, Cosmin Lalau, a acceptat să răspundă la câteva întrebări, însă fără a dezvălui cine sunt furnizorii de la care cumpără hainele pe care le revinde ulterior.

„Vă dați seama că sunt confidențiali”, spune Lalau despre distribuitorii de la care cumpără câte 20 de tone odată. În România, vinde saci de haine la mâna a doua, sub umbrela „haine import Italia”, către 800 de magazine second hand. 

Cosmin Lalau explică faptul că hainele se sortează și se curăță în Italia, ele provenind din toată Europa. Hanoracul ajuns în depozitul BellaTex a plecat însă din România și nu a ajuns niciodată în Italia, după cum a arătat aplicația de urmărire.

Întrebat dacă o haină exportată din România ar putea ajunge înapoi în țară, chiar prin firma lui, administratorul Bella Tex a spus că nu. 

„Nu ar fi în regulă”, a adăugat el.

Reacția H&M: nu suntem responsabili 

Pe site-ul din România, compania suedeză H&M prezintă campania de reciclare prin sloganul „Singurele tendințe care merită să fie urmate? Reciclare și reparare”. Menționează și faptul că peste 10% din impactul total asupra mediului pe care o haină îl are se produce după ce este vândut. 

H&M Group a transmis către Snoop că nu este responsabil pentru sortarea hainelor colectate după ce acestea părăsesc magazinele lor. Potrivit companiei, de transportul, sortarea și ambalarea articolelor se ocupă partenerul lor, firma Remondis Group, împreună „cu partenerii locali din China, Japonia și India”.

Un răspuns similar a fost oferit publicației FashionUnited în vara lui 2023, când H&M a fost acuzată de greenwashing: „Le cerem partenerilor noștri să implementeze proceduri care să asigure o clasificare responsabilă a articolelor colectate – fie pentru reutilizare, fie pentru second-hand, fie pentru reciclare – pentru a ne asigura că nimic nu devine deșeu.”

Cu toate acestea, pe site-ul oficial al grupului, H&M susține că obiectivul lor este să se asigure că partenerii „sortează în funcție de starea hainelor, urmând criteriile stabilite în ierarhia deșeurilor din UE, care prioritizează reutilizarea înaintea reciclării”.

Însă legea contrazice răspunsul companiei suedeze care transferă responsabilitatea reciclării la părți terțe. 

Cum funcționează sortarea și resortarea peste graniță

Comisarul șef al Gărzii de Mediu, Andrei Corlan, declară pentru Snoop că, odată ce hainele părăsesc punctul de expediție, adică magazinul, trebuie clarificat dacă acestea sunt destinate revânzării, fiind tratate ca haine second-hand, sau dacă sunt considerate deșeuri. 

„Dacă eu am un magazin și de la mine pleacă haine la mâna a doua, pleacă cu aviz de însoțire a mărfii, pentru că le vând, probabil, unui magazin second-hand. Dar dacă ele sunt deșeuri, trebuie să plece la reciclare, valorificare sau eliminare, și atunci ele pleacă drept deșeu cu format de încărcare-descărcare și intră pe altă categorie și pe alt plan tarifar”, spune Corlan.

Potrivit legislației și reglementărilor de mediu, hainele trebuie sortate înainte de a părăsi țara, astfel încât să fie clar dacă sunt destinate revânzării (ca haine second-hand) sau dacă sunt considerate deșeuri, urmând procedurile specifice fiecărui caz. Cu toate acestea, hainele cu dispozitive AirTag au fost transportate în Ungaria la Texval, firmă specializată în sortarea și împachetarea hainelor second-hand. 

„Se acceptă doar articolele textile purtate sau uzate ce vor fi însoţite de documente care să justifice faptul că au trecut prin procesul de curăţare, dezinfecţie şi dezinsecţie”, arată Regulamentul european 1.013/2006. 

Hainele care au ajuns din România în India, Pakistan și Senegal

Cel mai lung traseu al unei haine: o pereche de pantaloni a ajuns în Senegal, vestul Africii

Traseul textilelor urmărite cu AirTag-uri, care au făcut înconjurul lumii în mai mult de 80 de zile, a arătat că o haină, lăsată la H&M, a ajuns în Pakistan la un magazin cu produse la mâna a doua. 

Potrivit Sourcing Journal, Uniunea Europeană a exportat către Pakistan, în 2021, haine uzate în valoare de 46 de milioane de dolari.

Din Europa, către țări din Africa și Asia, merg munți de haine în fiecare an.

O altă haină lăsată la H&M a ajuns la un second hand din India, după ce a poposit în depozitele din România și Ungaria. 

• 7.800 de kilotone de deșeuri textile produce India anual, ceea ce înseamnă aproape 9% din totalul global. De asemenea, 7% dintre deșeurile din India sunt importate, potrivit publicației Down to Earth. 

Deși hanoracul recuperat în Constanța a avut o călătorie lungă, o pereche de pantaloni a făcut de trei ori mai mult, peste 7.300 km. 

Lăsată la H&M, în Plaza România din București, perechea de pantaloni a ajuns inițial în Bolintin Deal, apoi la firma Texval în Ungaria, iar în final, în Dakar, capitala statului Senegal, din vestul Africii, tot la un magazin cu haine de mâna a doua. Potrivit Greenpeace, aici tone de textile care sunt importate ca haine second hand sunt, în realitate, deșeuri.

• Cei peste 7.300 de km echivalează cu distanța dintre București și New York. În termeni de amprentă de carbon, transportul pantalonilor este echivalent cu mai mult de patru zboruri Amsterdam-Paris sau cu 231 de prânzuri care conțin carne.

Compania H&M Grup scrie pe propriul site că „extinderea responsabilității pentru produse dincolo de utilizarea de către clienți, până la sfârșitul ciclului de viață, este importantă pentru a preveni ca hainele și textilele nedorite să ajungă la gropile de gunoi sau pe piețele unde nu există infrastructură de reciclare sau aceasta este limitată”.

Acest experiment nu este unic. Click pentru a vedea ce alte publicații internaționale au folosit dispozitivele AirTag pentru a urmări hainele reciclate de branduri de fast fashion. 

Publicația suedeză Aftonbladet a plasat zece AirTaguri în haine lăsate la H&M. Două haine au ajuns în România, una în India, iar alte două în Benin și Ghana, state africane, cunoscute pentru problemele cu deșeurile textile. 

Reuters a folosit tot dispozitive AirTags în pantofi donați unui program de reciclare din Singapore, dezvăluind că, în loc să fie reciclați, pantofii au ajuns în piețele de vechituri din Indonezia. 

Changing Markets Foundation a urmărit prin AirTag-uri ascunse în 21 de haine plasate în coșurile de colectare a zece branduri de modă. Investigația a constatat, între altele, că două articole C&A și două articole H&M au călătorit în Congo, Mauritania și Mali. Multe dintre hainele colectate au fost fie distruse, fie expediate în Africa, unde au ajuns în gropi de gunoi.

Publicația americană Grist împreună cu ziarul El País au investigat deșeurile textile folosind AirTags în deșertul Atacama, Chile. Al doilea cel mai mare munte de deșeuri de haine din lume. 

Toate aceste investigații au evidențiat discrepanțele între declarațiile de sustenabilitate ale companiilor de modă și soarta reală a hainelor donate.

În urma mai multor acuzații, grupul H&M a declarat că „se opune categoric ca hainele să devină deșeuri” și că articolele colectate în containerele lor sunt tratate responsabil, scriu jurnaliștii de la Fashion United.

În 2023, H&M a anunțat o schimbare majoră, înlocuind partenerul anterior, I:CO, cu firma germană de reciclare Remondis, pentru a se conforma propriilor standarde. H&M a subliniat că ancheta internă a Remondis a confirmat că hainele au ajuns la parteneri „cunoscuți și adecvați”, ca răspuns la acuzațiile de greenwashing aduse. 

Experimentul din România a avut loc la mai bine de jumătate de an de la această schimbare de partener de reciclare. 

Hainele continuă să parcurgă mii de kilometri.

Din deșeu devin produse second hand chiar la intrarea în România 

Nici pentru România importul de deșeuri sub pretext de bunuri second hand nu este o raritate, susține Andrei Corlan, comisarul Gărzii de Mediu.

„Unele produse pleacă ca deșeu din țara lor și exact înainte să intre în România, documentația de însoțire a încărcăturii se schimbă și, în loc de deșeu, se fac documente pentru produse la mâna a doua.”

Ministerul Mediului, Ministerul Economiei, Institutul Național de Statistică, Garda de Mediu și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului nu au o evidență clară a cantității de haine destinate vânzării second hand care au fost importate sau exportate din România. 

Întrebate de Snoop, autoritățile fie au declarat că nu dețin astfel de informații, fie ne-au trimis de la o instituție la alta.

Ministerul Mediului, de exemplu, a redirecționat solicitarea către Ministerul Economiei, care la rându-i a redirecționat-o către Oficiul Național al Registrului Comerțului. Acesta din urmă a spus că singurele date pe care le are fac referire la „Comerţ cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine”. Numărul firmelor din această categorie a crescut de la 7.601 în 2020 la 7.859 anul trecut.

De asemenea Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) a spus că nu are această informație, redirecționându-ne către Ministerul Mediului. 

Nici Poliția de Frontieră nu deține o evidență. 

În același timp, reciclarea a încetinit motoarele în țară. De la aproape 8.000 de tone de deșeuri textile reciclate în 2018, cifrele arată o prăbușire la puțin peste 1.000 de tone în 2021, potrivit Ministerului Mediului. Cantitatea de deșeuri produsă a rămas aproximativ aceeași.

În România sunt zece centre de reciclare private, autorizate de stat. Se află în Bistrița-Năsăud, Botoșani, București, Buzău, Constanța, Hunedoara, Ialomița, Mureș, Vâlcea și Galați. 

Ce spune H&M despre procesul de selectare și reciclare 

Hainele lăsate la H&M în București au parcurs mii de kilometri, deși ar fi putut ajunge la un centru de reciclare local, aflat la doar 17 kilometri de Plaza România. H&M a transmis către Snoop că 60% dintre hainele colectate sunt revândute, iar 35% sunt reciclate.

„Numai în cazul în care reutilizarea și reciclarea nu reprezintă o opțiune, de exemplu, din cauza unor deteriorări grave sau de murdărie gravă, textilele sunt distruse”, a transmis H&M. 

Brandul H&M se laudă că, în 2013, a fost primul retailer de modă care a lansat o campanie globală de colectare a hainelor vechi. La acea vreme, compania a promis că 95% din textilele aruncate pot fi fie reutilizate, fie reciclate. Conform Raportului de sustenabilitate publicat anul trecut, H&M a colectat aproximativ 16.855 de tone de textile în 2023 și un total de 172.700 de tone de la începutul campaniei. Nu se cunoaște însă câte dintre aceste tone de haine au ajuns la gropi de gunoi.

Raul Pop, specialist în schimbare climatică, sustenabilitate și fost secretar de stat în cadrul Ministerul Mediului, crede că rezultatele experimentului urmăririi hainelor arată neglijențele întregii industrii textile, unul dintre cei mai mari poluatori la nivel mondial.

„Procesul este destul de haotic tratat în momentul ăsta. Adică nu este un sistem controlat, care să spună la modul foarte concret că, dacă am colectat o haină în România, ea să rămână în România pentru pașii următori din viața ei”, afirmă Pop.

O problemă la nivelul întregii industrii textile

Specialistul crede că soluțiile eficiente pentru mediu necesită cooperarea între companiile din industria textilă: „Este o problemă sistemică a întregii industrii, nu cred că poate să-și facă fiecare în parte un astfel de sistem de trasabilitate”. 

În 2022, pentru producerea hainelor necesare unei singure persoane, au fost utilizați 400 m² de teren, 9 m³ de apă și 391 kg de materii prime, potrivit Agenției Europene pentru Mediu. De asemenea, fabricarea unui singur tricou din bumbac necesită aceeași cantitate de apă pe care o persoană ar consuma-o în doi ani și jumătate.

Cu alte cuvinte, întregul proces de producție a hainelor, de la cultivarea bumbacului sau fabricarea materialelor sintetice până la vânzarea acestora în magazin, implică un consum de energie și resurse care afectează mediul.

Agenția Europeană de Mediu mai atrage atenția și asupra faptului că doar 1% din hainele aruncate sunt folosite pentru a produce altele noi. Restul sunt arse sau depozitate. Reciclarea chimică nu este larg răspândită, iar majoritatea textilelor au un amestec de fibre (bumbac/poliester) fiind mai greu de reciclat odată ce sunt combinate. 

Hainele fabricate din materiale sintetice (poliester, nylon, elastan) se descompun în aproximativ 200 de ani.

Într-un interviu pentru publicația Scoala9, Georgia Elliott Smith, activistă de mediu britanică și antreprenoare în domeniul sustenabilității, reitera ideea că marile companii dau vina pe oameni pentru schimbările climatice, care, într-o mare măsură, țin de responsabilitatea marilor firme internaționale. 

„Există o distragere masivă a atenției, prin care marii poluatori și factorii de decizie politică arată cu degetul spre indivizi, spunându-le că ei sunt de vină pentru schimbările climatice prin ceea ce fac în viața de zi cu zi – merg cu mașina, călătoresc cu avionul”, afirma Smith.

Este un model pe care-l folosesc cele mai multe companii de fast fashion, care adresează mesaje directe clienților: „Reciclează”, „Reutilizează”, „Poartă din nou”.  

Ce face Zara

Deși multe companii pun accent pe responsabilitatea individuală, unele se apropie mai mult de obiectivul de a oferi o nouă viață hainelor colectate. Hainele cu AirTag plasate la Zara au fost transportate pe distanțe mai scurte către un centru de sortare regional. Aici, ele fie sunt pregătite pentru revânzare sau donare, fie sunt trimise la reciclare.

Conform specificațiilor, dispozitivele sunt rezistente la praf și umezeală, dar nu pot sta mai mult de 30 de minute în apă. În cazul unei curățări în profunzime sau la un program la mașina de spălat, AirTag-urile nu rezistă.

Managera proiectului de reciclare și reutilizare a hainelor colectate la grupul Inditex în România prin Crucea Roșie, Ana Derumeaux, spune că sortarea hainelor este realizată de voluntarii Crucii Roșii. Practic, singurii kilometri însemnați făcuți de hainele lăsate la Zara au fost de la magazine la centrul regional din București. Adică, cel mai mult a călătorit haina lăsată la Zara Oradea, puțin peste 600 km. Derumeaux spune că prin acest depozit regional se pot organiza cel mai bine.

Nici la Zara sortarea nu este riguroasă

„Ele sunt sortate de voluntarii Crucii Roșii, cele bune merg la igienizare, iar deșeurile textile le dăm unui partener care este autorizat pentru reciclare de deșeuri textile”, explică Derumeaux. 

La curățătorie a ajuns însă și o haină ruptă, deteriorată, care nu mai putea fi purtată. Nu am mai putut urmări traseul integral, întrucât AirTagul a fost distrus în procesul de curățare.

„Cea mai mare parte sunt donate pentru beneficiarii sociali ai Crucii Roșii și ai organizațiilor noastre partenere. Lucrăm, de exemplu, cu cei de la Carusel, care au beneficiari persoane fără adăpost, oameni ai străzii. Le dăm îmbrăcămintea gata igienizată”, susține Ana Derumeaux. 

Hainele elegante sau office sunt revândute printr-un magazin-butic din Capitală: „Banii strânși se întorc în programele noastre sociale și cu ele cumpărăm lucruri utile, cum ar fi pachete alimentare, chituri igienice”, explică Derumeaux. 

H&M a refuzat ONG-ul

Crucea Roșie spune că a bătut și la ușa altor magazine în România, inclusiv H&M sau Koton, înainte de 2018, însă acestea au refuzat colaborarea. 

Întrebat de ce nu lucrează cu un ONG, gigantul suedez a menționat că „Grupul H&M lucrează cu ONG-uri globale și organizații caritabile locale de mulți ani și donăm în mod continuu îmbrăcăminte partenerilor locali. În aceste cazuri, este vorba despre haine noi care sunt donate, urmând rutinele noastre clare pentru gestionarea retururilor de la clienți”.

Dar și Inditex (grup de care aparține Zara) a fost acuzată de greenwashing în 2021 și 2022, când un raport al Changing Markets Foundation a evidențiat că și-a promovat colecțiile drept sustenabile, în timp ce utiliza materiale precum poliester reciclat din sticle PET, care nu este atât de ecologic pe cât susține compania.

Criticii au subliniat că aceste practici induc în eroare, deoarece îmbrăcămintea fabricată din plastic reciclat contribuie în continuare la problemele de mediu, precum poluarea cu microplastice.

Ar putea ajuta legislația în vreun fel?

Cum obligă legislația marile companii să schimbe aceste procese de colectare, selectare și reciclare a textilelor. 

Parlamentul European pregătește un set de măsuri astfel încât toate produsele ar urma să aibă un pașaport digital. Acesta va fi accesibil printr-un cod QR pe etichetă, permițând oricui să obțină informații despre sustenabilitatea brandului, materialele din care este fabricat produsul și detalii despre procesul de fabricație, inclusiv traseul de la fabrică până la magazin.

„Pașaportul digital ajută astfel încât în momentul în care ai un produs, care poate să fie și o haină, să poți să identifici ruta lui, așa cum faci acum cu produse alimentare”, explică Raul Pop.

Legea europeană este încă în proces de elaborare, iar europarlamentarii au termen până în 2030 pentru a o finaliza. Pe de o parte, acest interval oferă companiilor timp să se adapteze, pe de altă parte, reflectă și o tranziție lentă către o schimbare reală. 

Multe haine vor continua să călătorească mii de kilometri până la destinație. Chiar dacă asta înseamnă un magazin second hand din Pakistan sau un munte din mijlocul deșertului chilian.

***

Colaje: Ion Mateș
Editor: Iulia Roșu
Video: Răzvan Luțac

Această investigație a fost produsul lucrării de licență din cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, sub coordonarea lectorului univ. dr. Emilia Șercan și îndrumarea prof. asociate Andrada Fiscutean și Cristina Radu.