Cercul violenței sexuale. În țara cu 5 violuri pe zi, autoritățile ignoră abuzurile asupra femeilor cu dizabilități și agresorii liberi fac noi victime

• Acest articol cuprinde informații care pot fi tulburătoare pentru unii cititori. 
• Am păstrat anonimatul agresorilor pentru a proteja, de fapt, identitatea victimelor.
• Unul dintre cazuri a avut loc în județul Vâlcea, celălalt în Bacău. Reporterii Snoop au fost în mai multe localități pentru a afla cum e posibil ca agresorii să-și continue abuzurile, chiar și după ce autoritățile au fost anunțate. 
• Poliția din Bacău nu ne-a răspuns, în iulie, dacă s-a deschis dosar penal în cazul unei femei cu dizabilități abuzate sexual. Pe 6 septembrie, după ce am dat mai multe telefoane, polițiștii ne-au spus că există un dosar penal pentru tentativă de viol. Pe 27 septembrie, după o nouă solicitare, ne-au transmis că polițiștii s-au autosesizat de fapt pentru viol. 
• În județul Vâlcea, șeful unui centru pentru persoane cu dizabilități intelectuale o numește „nimfomană” pe o femeie beneficiară, violată de un angajat al instituției. 

17 februarie 2024. Andrei*, un bărbat de 23 de ani din comuna Blăgești, județul Bacău, intră cu forța în casa unei femei cu dizabilități intelectuale. Din camera femeii se aud țipete, iar fratele său, aflat și el în locuință, sună la poliție. 

Polițiștii îl ridică pe bărbat chiar în timpul abuzului, spun cei cu care Snoop s-a întâlnit în Blăgești. Oamenii au ales să vorbească sub anonimat din teamă față de agresor și de familia sa, cunoscută pentru furturi, dar și ca să o protejeze pe femeia cu dizabilități.  

16 spre 17 iunie 2024. Același Andrei dă buzna în casa unei femei de 75 de ani, din aceeași comună, și o violează. De această dată, polițiștii îl arestează preventiv, confirmă Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Bacău. 

Andrei ieșise recent din închisoare. Când avea 18 ani fusese condamnat la 2 ani și 11 luni de penitenciar pentru viol și tâlhărie, arată o Hotărâre din 2020 a Curții de Apel Bacău, citită de Snoop. 

Cinci femei sunt violate zilnic în România, aproape 2.000 pe an, conform celui mai recent raport al Centrului Filia, organizație pentru drepturile femeilor. 

Cum a ajuns un agresor sexual, la scurt timp după liberare, să atace alte două femei?

Au luat polițiștii vreo măsură ca să prevină alte abuzuri, după ce l-au găsit pe bărbat în casa femeii cu dizabilități? 

Snoop a fost în comuna Blăgești și în orașul Buhuși, ambele în județul Bacău, să caute răspunsuri. 

„Doi polițai au intrat și i-au pus cătușele”

Alina*, 47 de ani, merge cu capul plecat în curtea casei sale, își freacă constant mâinile și nu vorbește deloc. Are dizabilități intelectuale, pe scurt, retard mintal, ne-a confirmat și departamentul de asistență socială al Primăriei Blăgești. Ea nu a putut să le explice autorităților prin ce a trecut. 

„Făcea: «Nu, nu, nu» și se auzeau țipete”, spune, pentru Snoop, fratele Alinei.

I-a fost frică să intervină, deși se afla într-o altă cameră din casă cu mama lor de 74 de ani. Ca multă lume din sat, acesta știa că agresorul mai fusese închis pentru viol. 

A chemat poliția. A făcut-o la îndemnul unei rude, pe care a sunat-o imediat ce a auzit țipetele.

Era într-o noapte, pe la 22:30, își amintește el. „Doi polițai au intrat și i-au pus cătușele (agresorului, n.r.). Au zis să nu mă ating de nimic”, mai povestește el. „După aia au venit de la criminalistică.”

„Trei cuvinte le-am zis”, precizează bărbatul despre declarația dată polițiștilor. Nu știe să scrie, așa că o agentă a notat pentru el. 

Ce știu rudele e că polițiștii l-au găsit pe agresor peste femeie în cameră. Nimeni din familie nu știa, la mai bine de șase luni de la viol, dacă s-a deschis sau nu dosar penal. 

Asistent social: „Lumea vorbește, dar nu sunt dovezi în spate” 

Mergem la primăria din comuna Blăgești, unde o găsim pe Marcelina Crengăniș, asistent social. În biroul său sunt dosarele multor persoane vulnerabile din comunitate, inclusiv al Alinei. 

Întrebată de Snoop ce informații are despre abuzul sexual, aceasta răspunde că nu știe să fi existat: „Poliția nu ne-a dat date că (Andrei, n.r.) ar fi violat-o. Lumea vorbește, dar nu sunt dovezi în spate. (…) Nu mi s-a adus la cunoștință, doar poliția dacă știe mai multe.” 

La câteva clădiri mai încolo, pe poarta secției de poliție din comună e lacătul pus. Îi sunăm. Nu răspunde nimeni. Pornim spre sediul poliției din orașul Buhuși, căreia i se subordonează cea din Blăgești.

La Buhuși, îl întrebăm pe comisarul Florin Vizitiu despre abuzul sexual. Refuză un dialog: „Toate comunicările vor avea loc prin intermediul purtătorului de cuvânt, deci luați legătura la IPJ Bacău (Inspectoratul de Poliție Județean)”.

Cum „s-a autosesizat” poliția 

E septembrie. Snoop a trimis la IPJ Bacău încă din luna iulie o solicitare de presă cu patru întrebări. Una dintre ele: s-a deschis dosar penal în cazul Alinei? A fost singura întrebare la care nu am primit un răspuns. 

După mai multe telefoane, în prima săptămână din septembrie, vine un răspuns de la poliția din Bacău, prin responsabilii de comunicarea cu presa, comisarul Cătălina Crețu și agentul șef adjunct Gabriel Dumitrache: „Polițiștii efectuează cercetări în cadrul unui dosar penal sub aspectul comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol.” 

Revenim cu o nouă solicitare. Când s-a deschis de fapt dosarul penal și ce măsuri s-au luat atunci față de agresor? 

Aflăm la final de septembrie: „La 17.02.2024 polițiștii orașului Buhuși s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol. (…) Nu s-au dispus măsuri preventive”.

Trimis în judecată după al doilea viol 

În seara de 16 iunie 2024, Mariana* a ațipit fără să încuie ușa. Nu o uita deschisă de obicei, dar atunci era foarte obosită. După ora 22:00, s-a trezit cu un bărbat în casă. Era Andrei, cel care intrase cu câteva luni în urmă peste Alina, femeia cu dizabilități. Atunci poliția nu a luat nicio măsură. Andrei a rămas liber.

„A început să mă lovească, să mă strângă de gât, pentru că m-am opus violului”, a scris femeia de 75 de ani în declarația de la dosar, văzută de Snoop. 

„Calvarul s-a încheiat la 03:15”, după aproximativ cinci ore, în dimineața de 17 iunie. 

A scăpat de bărbat datorită câinelui din curte, povestește Mariana. „Câinele a început să latre tare, tare, și el (agresorul, n.r.) a ieșit în pragul ușii. Am izbit ușa și am pus siguranța. El a crezut că a venit cineva sau nu știu ce.” 

Și-a sunat apoi fiicele, care au anunțat poliția. Agresorul a fost arestat preventiv și trimis ulterior în judecată, arată portalul instanțelor.

Mariana ne-a invitat în locuința sa, la câteva zile după ce a primit vestea că Andrei va fi judecat. Speră să fie condamnat. 

„Noaptea am vise foarte urâte”

Snoop a vizitat-o, ținând cont și că femeia a început de ceva timp consilierea psihologică și că a discutat cu familia și cu psihologul despre traumă. 

„Această traumă nu este numai rezultatul actului de violență propriu-zis; ea apare, de asemenea, când victima raportează infracțiunea autorităților, vorbește despre asta cu familia și prietenii și este în continuare aproape de cei care îi amintesc de agresor”, scrie o cercetătoare și terapeută într-un articol, din 2024, de pe site-ul Universității din Boston. 

Abuzul s-a petrecut în locuința în care a copilărit, povestește Mariana, și unde s-a întors la bătrânețe, după o viață petrecută la oraș. Acum se întreabă dacă nu ar fi mai bine să plece din Blăgești. 

În prezent, reușește să-și facă treburile în casă și să o îngrijească pe mama ei trecută de 90 de ani. Dar în prima lună după viol abia se ridica din pat. Nu putea să mănânce, nici să doarmă. 

„Am mers la un medic psihiatru, fac consiliere psihologică. Ziua m-am liniștit, fiindcă medicul psihiatru mi-a dat două medicamente”, spune aceasta.

„Noaptea am vise foarte urâte. Cel puțin în prima lună visam numai violuri. M-a bătut, m-a violat, m-a strâns de gât, am avut urmele degetelor pe gât vreo trei săptămâni. Urmele degetelor lui.”

Fostă economistă, Mariana compară inevitabil problemele prin care a trecut în cei 75 de ani cu tragedia recentă. „Am avut foarte multe greutăți în timpul vieții. Dar nu m-am gândit că o să fie ce-a fost (violul). Toată viața am muncit, am crescut trei copii, mi-am îndeplinit misiunea vieții. Se spune: să construiești o casă, să crești cel puțin un copil, să sădești un copac…” 

Doi ani și 11 luni de închisoare pentru viol și tâlhărie în 2020

Andrei avea 18 ani când a violat, la finalul lui 2019, o femeie de 77 de ani din Blăgești, scrie într-o Hotărâre din 2020 a Curții de Apel Bacău, consultată de Snoop. 

„I-a pus acesteia o pernă pe față, a dezbrăcat-o de pantaloni și lenjeria intimă și, prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta. Agresiunea fizică asupra victimei a durat o perioadă substanțială de timp (…)”, s-a precizat în Hotărâre. 

După violul de aproape cinci ore – perioadă similară cu cea petrecută în casa Marianei –, agresorul a luat cei 200 de lei pe care femeia de 77 de ani îi avea în casă.

Instanța a amintit că faptele lui au avut „ecouri în comunitate”. Dar „pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului nu trebuie să aibă un caracter excesiv, ci trebuie să fie proporţională cu pericolul generat de faptele comise şi cu circumstanţele personale ale acestuia”, a motivat atunci instanța. 

„Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor, atitudinea inculpatului…”, agresorul a primit pedeapsa de 2 ani pentru viol (legea la acel moment menționa că pedepsele erau între 3 și 10 ani; acum sunt între 5 și 10 ani), 2 ani pentru tâlhărie și 9 luni pentru privare de libertate. Prin lege, pedepsele se pot contopi.

A rezultat o condamnare la 2 ani și 11 luni. 

Singura explicație de ce pedeapsa pentru viol a fost sub limita de 3 ani din legislație este articolul 74 din Codul Penal, invocat de instanță, care stabilește criteriile de individualizare, ținându-se cont inclusiv de alte antecedente penale, de vârsta, nivelul de educație și situația familială a infractorului. 

Judecătoria Buhuși, prima instanță, a refuzat să ne ofere orice informație despre caz, cu argumentul că protejează datele personale ale agresorului. 

„E mai mult decât un viol care s-a întâmplat la 18 ani. E o problemă psihică”

Snoop a întrebat o avocată cu expertiză în infracțiuni sexuale, care a lucrat, între altele, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), dacă faptul că abuzatorul avea 18 ani la primul viol ar fi putut fi o circumstanță atenuantă. 

„Poate să fie relevant. Era tânăr, dar oricum e puțin (2 ani și 11 luni de închisoare, n.r.) pentru viol și tâlhărie, ambele infracțiuni violente”. Specialista a ales să se exprime fără nume și prenume, nefiind implicată direct în acest caz. 

Am întrebat-o și cum vede faptul că agresorul a rămas în libertatea, deși poliția l-a ridicat din casa Alinei, femeia cu dizabilități. Iar la câteva luni a mai violat o femeie din comună. 

„Ar fi trebuit deschis dosar penal. E clar că era el, că l-au văzut acolo, trebuia luat cazierul lui. Ar fi văzut imediat că a mai fost condamnat pentru același tip de infracțiuni și ar fi trebuit să se declanșeze procedura de luare a unor măsuri preventive”, explică avocata, precum reținere, control judiciar, arest la domiciliu, arestare preventivă. 

Având în vedere că Andrei este recidivist, avocata spune că era nevoie de atenție și mai mare din partea autorităților.

„Te duce cu gândul că e mai mult decât un viol care s-a întâmplat la 18 ani. Te duce cu gândul că s-ar putea să fie o problemă de natură psihică și el să nu se poată abține, că asta se întâmplă cu agresorii sexuali care recidivează”, mai spune specialista.

„E o problemă medicală acolo.” 

Registrul Agresorilor Sexuali, inutil în acest caz

O altă problemă, precizează aceasta, o reprezintă lipsa unor polițiști și procurori specializați în astfel de infracțiuni în orașele din toată țara.

Proiecte precum AdaptJust, pentru justiție accesibilă, al Centrului de Resurse Juridice (CRJ), ONG care apără drepturile persoanelor cu dizabilități mintale aduc schimbări importante. Organizația a format 700 de procurori, judecători, avocați și alți profesioniști din țară, între altele, în comunicarea cu persoane cu dizabilități intelectuale.

Din 2019, România are un Registru al Agresorilor Sexuali, în scopul supravegherii lor. Poliția din Bacău a refuzat să ne spună dacă agresorul Andrei a fost înregistrat. Avocata consultată de Snoop crede că presa „nu ar trebui să aibă acces” la astfel de informații.

Insistă însă că abuzatorul ar fi trebuit monitorizat. În baza legii privind Registrul atât agresorul, cât și polițiștii au obligații: el să se ducă periodic la poliție, iar agenții să-l verifice acasă. 

Felul în care au reacționat autoritățile în cazul femeii cu dizabilități nu o surprinde pe Andreea Bragă, coordonatoare la Centrul Filia, ONG pentru drepturile femeilor. „Mă dezamăgește. M-aș aștepta ca orice infracțiune legată de violență sexuală – mai ales când este împotriva unor victime minore sau cu dizabilități intelectuale – să fie tratată ca urgență. Și să fie soluționată cât se poate de repede”, spune Bragă.

Reacția lentă sau lipsa de reacție a autorităților în ce privește victimele violenței sexuale se întâmplă de multe ori, adaugă ea, indiferent dacă femeia are sau nu dizabilități.

Snoop a încercat să afle și câte cazuri de infracțiuni sexuale asupra femeilor cu dizabilități intelectuale s-au raportat în ultimii ani. Am întrebat Poliția Română, Autoritatea Națională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi și Agenția Națională Pentru Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați. Niciuna dintre instituții nu are astfel de date. 

Cazul din județul Bacău nu a fost singurul recent în care autoritățile din România au eșuat în a proteja o femeie cu dizabilități intelectuale. Nu a fost singurul în care lipsa de reacție a dus la continuarea unor abuzuri sexuale. 

Un alt viol s-a petrecut chiar într-o instituție de stat din județul Vâlcea.

„Numele persoanei la care faceți referire nu există”

„Anul trecut, aveam o sticlă de suc în mână și i-am dat-o”, povestește Mircea despre Carmen*, una dintre beneficiarele care locuiesc la Centrul de Abilitare și Reabilitare pentru persoane adulte cu dizabilități, din comuna Măciuca, județul Vâlcea. Femeia era la gardul centrului, povestește el, și i-a cerut sticla. Așa au intrat în vorbă. 

„Ori e ea foarte sociabilă, ori i s-a părut ceva deosebit și a început să-mi povestească. Că are un iubit care lucrează în sistem și care i-a promis că o să se însoare cu ea și că o s-o ia acasă și o să plece din centru, o să se mute la el acasă și o să fie nevasta lui”, își amintește el.

Mircea – care a ales să vorbească sub pseudonim, fiindcă trăiește într-o comunitate mică – a lucrat în sistemul pentru protecția persoanelor cu dizabilități timp de 18 ani. Spune că și-a dat seama imediat că acel angajat de la centru „abuzează de ea”. Femeia de 28 de ani are dizabilitate intelectuală, o întârziere în dezvoltare. 

În iulie 2023, Mircea a făcut o sesizare la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), subordonată Ministerului Muncii, și la Ministerul Muncii. Acesta din urmă a trimis, însă, sesizarea sa tot la Inspecția Socială, potrivit răspunsului văzut de Snoop.

Centrul din Măciuca se află în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vâlcea, dar agențiile de inspecție județene (AJPIS) au printre atribuții să controleze centrele și să facă sesizări la organele de urmărire penală. 

În august 2023, AJPIS Vâlcea i-a răspuns lui Mircea: „Numele persoanei la care faceți referire nu există în lista beneficiarilor furnizorului de servicii sociale ai DGASPC Vâlcea”, conform documentului consultat de redacție. 

Mircea explică situația: „Sesizarea n-am făcut-o imediat și, până am scris-o, n-am mai reținut exact numele ei de familie. Atunci când am făcut sesizarea, am trecut numele Carmen și în paranteză numele de familie pe care îl credeam”. Bărbatul nu știa nici numele angajatului abuzator. 

Snoop a mers în județul Vâlcea, unde a vorbit cu mai mulți responsabili, inclusiv cu directorul DGASPC, din Râmnicu Vâlcea, și cu șeful centrului din comuna Măciuca.

Șeful centrului despre pacientă: „Ea e puțin mai nimfomană”

„A fost un abuz sexual din partea unui infirmier la un beneficiar. A mai fost încă un eveniment cu un an sau doi în urmă, nu știu exact, și s-a pus batista pe țambal”, spune Marius Mărgărita, directorul DGASPC Vâlcea, care a preluat funcția în martie anul acesta. 

I-am solicitat acces în centrul aflat la 60 de kilometri, în comuna Măciuca. L-am primit și am plecat imediat. 

Șeful centrului Măciuca este Gabriel Popescu. Acesta susține că „i-a trecut pe la ureche că ar face (tânăra, n.r.) ceva cu acel infirmier” și că ulterior a vorbit cu amândoi și le-a spus că nu acceptă „așa ceva”. În același centru muncea pe-atunci și soția infirmierului, potrivit conducerii. 

„Că ar mai fi făcut o dată, atâta știm”, precizează Popescu.

În contextul schimbării directorului DGASPC, care i-a îndemnat pe șefii de centre să fie transparenți cu privire la toate problemele, Gabriel Popescu a pus niște angajați să-l urmărească pe infirmier. Astfel, l-au prins în timpul abuzului sexual. Era aprilie 2024. 

Îl întrebăm pe Gabriel Popescu dacă există informații sau suspiciuni că infirmierul respectiv ar fi abuzat și alte femei pe care le avea în grijă.

„Vă spun sigur că nu mai e cu alte beneficiare. Doar ea e puțin mai nimfomană, ca să zic așa”, răspunde acesta. 

Nimfomania, conform DEX, este „o stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă”. Așa o descrie șeful centrului Măciuca pe o beneficiară violată de un infirmier.

„Chiar lăsând la o parte vulnerabilitatea ei, nu vorbim de persoane pe poziții egale. Era cineva care avea o autoritate asupra persoanei din centru. Ridică mari semne de întrebare în ce privește responsabilitatea statului în fața violenței care are loc tocmai în instituțiile sale”, precizează Andreea Bragă, de la Centrul Filia, ONG pentru drepturile femeilor. 

După nouă luni, abuzul s-a confirmat

Mircea a aflat că infirmierul a fost prins și a făcut o nouă sesizare la Inspecția Socială. Trecuseră nouă luni de la prima sesizare, la care i s-a răspuns că nu au găsit pacienta. 

Inspectorii s-au dus și anul ăsta la centrul din Măciuca, se arată în răspunsul instituției. Când au ajuns, centrul și DGASPC anunțaseră deja poliția. 

Inspectoratul de Poliție Vâlcea ne-a confirmat că s-a deschis un dosar penal pentru viol. 

Întrebat de Snoop, Gabriel Popescu, șeful centrului, neagă însă că AJPIS a venit într-o altă inspecție acum nouă luni. „Sesizarea la AJPIS (a lui Mircea, n.r.) a fost după ce s-a întâmplat. Nu anul trecut. Acum a fost (în 2024, n.r.)”, spune Popescu. 

La solicitarea redacției, AJPIS Vâlcea a confirmat că a mers și în 2023 la centrul din Măciuca, după ce a primit o sesizare privind „existența unei relații intime între un salariat și o beneficiară.” 

Argumentele au fost cele din răspunsul către Mircea: că nu au găsit-o pe tânăra care locuiește în acest centru în 2020. „Din discuțiile cu conducerea centrului nu a reieşit existenţa unor relații intime între angajaţi şi beneficiarii serviciului social”, se mai arată în răspunsul pentru Snoop.

Inspecția Socială numește violul „incident” și „relație”

În inspecția AJPIS de anul acesta, de la centru, inspectorii „au verificat în lista beneficiarilor prenumele menționat de petent și au identificat trei beneficiare din centru, cu același prenume. Din discuțiile purtate de echipa de control cu beneficiarele care aveau prenumele respectiv, a fost identificată o persoană care a recunoscut situaţia expusă de petent (Mircea, n.r.)”. 

De asemenea, au găsit într-un raport și într-un registru de la centru detalii despre abuzul petrecut într-o sâmbătă, la 12:00.

Am întrebat AJPIS Vâlcea dacă au fost sancționați inspectorii care au mers în control la centru anul trecut, având în vedere că s-a confirmat abuzul după nouă luni. 

Răspunsul: „Nu a declarat nimeni că ar exista/ar fi existat în cadrul centrului un astfel de caz. În anul 2024, dat fiind faptul că petiţia a fost primită după producerea unui incident între cei doi, beneficiara în cauză a recunoscut că a avut o relație cu angajatul”, ne-a răspuns instituția, care numește abuzul „incident” și „relație”. 

Ce măsuri s-au luat în legătură cu infirmierul 

După ce au anunțat poliția, cei de la conducerea centrului și a DGASPC l-au transferat pe infirmier la un alt centru, în Râmnicu Vâlcea. Până s-a reunit comisia de disciplină, spune Marius Mărgărita, directorul DGASPC. „A fost prima măsură pe care am putut să o luăm atunci, că nu puteam să-l lăsăm acolo cu beneficiara. Eu nu tolerez așa ceva, am vrut să-l dau afară a doua zi. Numai că legislația nu mă lasă”, spune directorul.  

La celălalt centru unde a fost mutat „nu avea contact cu beneficiarii”, adaugă Jana Diaconu, directoarea adjunctă a DGASPC. 

După ce l-a anchetat comisia de disciplină, infirmierul și-a luat concediu medical, explică conducerea, și nu i-au putut desface contractul de muncă, fiind interzis prin lege. 

La final de septembrie, infirmierul a ieșit din concediu medical și i s-a desfăcut contractul de muncă, potrivit Janei Diaconu, adjunct DGASPC. 

Întrebat dacă va lua vreo măsură cu privire la Gabriel Popescu, care era șeful centrului și anul trecut, când s-a făcut prima sesizare, Marius Mărgărita, directorul general al DGASPC a răspuns: „O să luăm măsurile legale care se impun”.

Gabriel Popescu e în continuare șeful centrului din Măciuca. 

„Ea este comunicativă și cochetă, așa, în felul ei”

Carmen are 28 de ani. Înainte să ajungă în centre de neuropsihiatrie, precum Măciuca, tânăra a locuit în centre de plasament, ne spune conducerea instituției. 

„Părinți nu mai are. Are un unchi, niște rude mai îndepărtate care îi dau telefon din când în când. Ei promit că vin pe la ea, dar n-o vizitează”, precizează șeful centrului. Dintre cei 42 de rezidenți ai instituției doar opt au rude, adaugă el, restul provin din centrele de plasament.

„Ea este comunicativă. De câte ori vin în centru e deschisă. Ea este și cochetă, așa, în felul ei”, o descrie pe Carmen managerul de caz Claudia Cladoveanu. Aceasta urmărește evoluția rezidenților, monitorizează serviciile sociale primite și participă, când e cazul, la procesul de dezinstituționalizare, integrare în comunitate. 

Carmen se numără printre cei 12.172 de oameni cu dizabilități intelectuale și diagnostic psihiatric din centrele rezidențiale, potrivit datelor obținute de Snoop. 6.346 dintre cei instituționalizați sunt femei.

15.614 de adulți cu dizabilități diverse erau în centrele rezidențiale publice din România în 2024, conform statisticilor Autorității Naționale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi. 

Iar 2.913 minori cu dizabilități se aflau în locuințe ale serviciilor sociale în primăvara lui 2024, arată datele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

Rezidenții de la Măciuca erau legați de paturi, arăta presa în 2017

Centrul Măciuca și-a schimbat acum câțiva ani denumirea din centru de neuropsihiatrie într-unul pentru persoane cu dizabilități. Consiliul de Monitorizare, autoritate autonomă sub control parlamentar, a notat, însă, într-un raport din 2023 că „este neclar cum s-a desfășurat procesul de reorganizare.”

Indiferent de denumire, rolul unei astfel de instituții e să-i găzduiască pe oamenii cu dizabilități, mulți fără rude și din sistemul de protecție, până la o eventuală integrare în comunitate. 

Centrul din Măciuca a ajuns în atenția presei în 2017, când jurnaliștii și Centrul de Resurse Juridice (CRJ) au arătat abuzurile din această instituție. Jurnaliștii au scris că rezidenții, unii cu răni la picioare, erau legați de paturi. ONG-ul CRJ a fost apoi acolo.

„Am analizat zece dosare ale unor rezidenți care au murit acolo în ultimii trei ani. Dosare incomplete, alte cauze ale decesului trecute decât cele reale, și nicio autopsie”, au notat atunci reprezentanții organizației. 

Atunci, s-a deschis un dosar penal, ulterior clasat. Dar în 2019 procurorii de la Parchetul General l-au redeschis. În 2017, conducerea centrului și a DGASPC era diferită. 

„E foarte greu să fie raportate violurile din centre de către victimă”

CRJ este un ONG care apără drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale. Organizația face vizite inopinate în centrele rezidențiale și scoate la suprafață abuzurile. În prezent, ONG-ul poate intra în instituții în baza unui protocol cu Consiliul de Monitorizare. Ministerul Muncii a revocat, în 2023, un alt protocol cu CRJ, după rapoartele privind „azilele groazei” din Ilfov.

Jurnaliștii de investigație Ovidiu Vanghele și Bianca Albu au colaborat atunci cu ONG-ul pentru a dezvălui condițiile inumane în care erau ținuți bătrânii și oamenii cu dizabilități din centrele rezidențiale. 

„E foarte greu să fie raportate (violurile din centre, n.r.) de către victimă. Iar altcineva e mai greu să raporteze violul”, ne spune Georgiana Pascu, manager de program la CRJ. „Au fost raportate de avertizori de integritate, fie am aflat de la jurnaliști.” 

CRJ nu are un registru pentru sesizări, explică Pascu. Vin pe mai multe căi: e-mail, messenger, aplicație. În ce privește cazurile de abuz sexual în centre, au ajuns la ei cel puțin trei din 2018 încoace. 

„Numărul de sesizări la nivel național, chiar și la autoritățile de control ale statului, este unul scăzut. E un indicator că e rău, o spun și instituțiile internaționale”, precizează Georgiana Pascu. „Faptul că nu ai sesizări îți arată că sistemul nu merge în interesul oamenilor pe care îi ține închiși, pentru că nu le pune la dispoziție instrumentele de a se plânge. Mai apoi e vorba și de încrederea pe care o au oamenii în tine ca stat.” 

Pentru cazurile despre care se află în cele din urmă, organizația a format 30 de psihopedagogi. Ei facilitează comunicarea între oamenii cu dizabilități intelectuale și polițiști sau procurori; le explică pe înțelesul lor întrebările anchetatorilor. 

20 de vizite inopinate de monitorizare a desfășurat CRJ într-un singur an în centre pentru persoane cu dizabilități, conform raportului ONG-ului din 2023, și a formulat trei plângeri penale. 

„Centrele astea sunt prost făcute. E un spațiu închis în care nu intră nimeni, nu iese nimeni. Realitatea e cumva pudrată, fardată, aranjată”, consideră Mircea, care a lucrat în sistem și a sesizat abuzul asupra lui Carmen. 

„Dacă sistemul ar fi altfel organizat, nu s-ar ajunge la așa ceva. Toți copiii crescuți în case de copii sau chiar și la părinți maternali, când fac 18 ani, dacă sunt cu dizabilități, ajung în centre”, adaugă el. „Foarte multe fete sunt tinere, sunt frumușele. Dacă au o problemă psihică, nu trebuie să se profite de pe urma lor și de pe urma handicapului lor.” 

*Numele victimelor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea. Numele abuzatorilor au fost, de asemenea, schimbate pentru a nu fi identificate victimele.

* Dacă ești victima unei agresiuni sexuale și ai nevoie de sprijin, ia legătura cu organizații pentru drepturile femeilor precum Centrul Filia și Asociația Anais. 

***

Editor: Iulia Roșu
Fotografii: Adi Iacob