Ce înseamnă democrația pentru tineri

• „Pentru mine, democrația înseamnă libertate de exprimare și mișcare, autonomie corporală, pluralism politic, drepturile omului”, Irina, 27 ani.
• „O țară unde pot să umblu liber pe stradă, unde mă simt în siguranță”, Andrei, 20 ani. 
• „Să fiu eu, pur și simplu, să nu am restricții în ceea ce privește felul în care arăt, lucrurile pe care vreau să le exprim, persoanele pe care vreau să le am în jurul meu”, studentă la Arhitectură. 

• Acesta este al V-lea episod din seria „Snoop Educativ”, un proiect de educație media digitală creat pentru tineri, care abordează teme majore din viața lor: de la inteligența artificială la criza climatică, singurătate, adicție sau amenințarea la adresa democrației. 
• Fiecare episod este însoțit de o animație și de un kit pentru profesorii din programul de Educație media, realizat împreună cu Centrul pentru Jurnalism Independent.

Într-o perioadă în care manipularea online și dezinformarea prin rețelele sociale devin tot mai complexe, o parte din tinerii din România par să facă un pas în față către o implicare civică mai conștientă, așa cum observă și Marius Strâmbeanu în „Implicarea civică a tinerilor din România”, pentru care participarea civico-politică a tinerilor este rezultatul mai multor factori sociali (resurse, statut) și valorici (încredere, percepții).

Alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 au trezit interesul „generației digitale”, care își dorește să înțeleagă mai bine cum funcționează democrația și care sunt riscurile asociate consumului de informații nefiltrat.

Interesul tinerilor pentru politică a crescut semnificativ față de anul 2019, potrivit unui studiu realizat de Fundația Friedrich-Ebert România (FES România) anul trecut. Dacă în 2019, doar 9% dintre ei se declarau interesați de viața politică, anul trecut, procentul s-a dublat. În același timp, numărul celor dezinteresați a scăzut de la 76% la 45%. Percepția generală rămâne una critică: peste jumătate dintre tineri consideră că interesele lor nu sunt bine reprezentate în politică.

Același studiu arată că mai mult de jumătate dintre tinerii din România (55%) cred că democrația este o formă bună de guvernare. 

De partea opusă, orice alt sistem politic este preferat în detrimentul democrației, rezultând într-o parte semnificativă a tinerilor care rămâne indecisă sau chiar vulnerabilă la discursuri autoritare: 

• 25% consideră că „dictatura poate fi o formă mai bună de guvernare în anumite situații”; 
• aproximativ 41% consideră că ar fi benefic ca România să aibă un „lider puternic” care să nu fie constrâns de Parlament sau de alegeri.

Ce îi atrage pe tineri la regimurile autoritare?

La primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, 31% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani au votat cu Călin Georgescu, un candidat cu simpatii legionare și admirator al Rusiei lui Putin.  

Asta în contrast cu doar 8% din alegătorii cu vârsta de peste 65 de ani – cei care au trăit în dictatura comunistă – și care au optat pentru Georgescu, arăta un sondaj Inscop Research. 

Articole publicate în PressOne și Context au arătat că zeci de tineri sunt racolați în grupări neo-legionare care imită Frăția de Cruce din anii ’30. Unii liceeni sunt abordați pe canale Telegram de grupări neonaziste, iar alții – pasionați de reconstituiri istorice – devin ținte pentru mișcări naționaliste cu simpatii legionare.

„Nu știu cât de autentic este atașamentul tinerilor față de valorile legionare. Mulți văd în legionarism un mod de a-și exprima teribilismul specific vârstei. Dacă alții, ceva mai integrați social, se îmbracă într-un anumit fel sau ascultă muzică de un anumit gen pentru a-și exprima revolta împotriva normelor sociale, ei au ales calea extremismului politic. Cumva e și un mod de a se diferenția mai vizibil de colegii de generație, de norme”, explică jurnalistul Răzvan Filip, care a publicat în PressOne o serie despre cum ajung tinerii, chiar liceeni, să fie recrutați de formațiuni neonaziste. 

El spune că o parte din cei cu care a intrat în contact, în documentările sale, sunt tineri mai degrabă introvertiți, unii dintre ei bullied la școală, și care tind să-și petreacă foarte mult timp pe Internet. Joacă jocuri video, de regulă cu tematică militară, râd la meme cu substrat rasist sau xenofob.  

„Când ești expus constant la genul ăsta de cultură online, mai ales la o vârstă atât de fragedă, ajunge să fie internalizat ca valori ideologice extremiste. (…) În context istoric românesc, extremismul politic de dreapta înseamnă legionarism. Alții au modele ca Hitler, ai noștri îl au pe Zelea Codreanu, care e tratat ca eroul principal al unui anime sau al unui joc video. E mai mult o chestie performativă, estetică”, explică jurnalistul PressOne. 

Dar nu doar tinerii sunt atrași de o ideologie politică care să-i facă să se simtă mai în control. Peste o treime dintre profesorii care predau educație civică susțin că României i-ar fi mai bine cu un conducător puternic, arată studiul „Educația civică în România”, publicat în aprilie 2024.

„Părerile personale sunt parte a modului în care predau și ei (copiii, n.r.) își dau seama. Poți să ai un profesor de matematică care are preferințe fasciste și să nu-și dea seama de lucrul ăsta, dar mi-e greu să-mi imaginez o situație similară cu un profesor de istorie sau de educație civică, sau chiar de limba și literatura română”, spune Gabriel Bădescu, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și unul dintre autorii studiului. 

Explică faptul că manipularea are rădăcini adânci în societatea românească.

„Adesea, modalitatea cea mai eficientă de a stabili ce e adevărat e să discuți cu ceilalți și să asculți argumente și să le pui în balanță. Ori, regimurile totalitare nu au experiența asta cumva în mod natural, pentru că oamenii n-au putut să discute liber, dar și pentru că regimul sovietic, care a lăsat urme și chiar și în țările care nu au fost parte din URSS, cum e România, s-a bazat foarte mult pe dezinformare”, mai spune Bădescu.

Amprenta regimurilor totalitare se resimte și astăzi. Suprimarea oricărei forme de opoziție, restrângerea libertății de exprimare, cenzura și propaganda au modelat profund identitatea României. Astăzi purtăm în continuare aceste consecințe care au divizat societatea. 

„Trebuie să vedem de unde vine asta. Vedem câtă nemulțumire există în sistemul de educație din România. Că au început măsuri de austeritate fix de acolo de unde nu ar trebui să pui măsuri de austeritate sau ar trebui să fie ultimul loc”, explică Vlad Adamescu, politolog și cofondator al inițiativei civice dedicate tinerilor, Politică la minut. 

„Acel 30% de care ziceai cred că vine fix din această nemulțumire, din această frustrare, cu nerecunoaștere a statutului profesorilor în societatea românească”, mai spune Adamescu.

Politica tinerilor de azi 

În primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, prezența la vot a tinerilor a fost mai scăzută comparativ cu alte categorii de vârstă. Doar 42% dintre românii cu drept de vot sub 24 de ani s-au prezentat la urne, conform roaep.ro.   

„Tinerii preferă forme neconvenționale de participare, activismul online, campaniile civice sau implicarea în comunitate. Este o altă formă de a face politică, mai directă, mai personală”, subliniază sociologul Radu Turcescu, într-un articol publicat în Revista de Sociologie, despre absența tinerilor de la urne, care nu rezultă în lipsa lor de implicare. 

Un sondaj realizat de IRES în martie 2024 arată că tinerii au mai multă încredere în mediul privat, în ONG-uri și chiar în Biserică decât în scena politică. Întrebați de Snoop, mulți spun că „politica și felul în care este publicată” manipulează cel mai mult generația lor. 

Dacă ar fi să aleagă între un politician și un influencer, ar prefera opinia unei persoane din media, nu a unui reprezentant al Guvernului: „minciuna de politicieni e gravă”.

Relația tinerilor cu politica nu s-a desprins complet de influența familială. Studiile despre socializarea politică arată că valorile și atitudinile se formează încă din copilărie, prin discuțiile și modelele oferite de către părinți. Felul în care se vorbește acasă despre lume, putere și dreptate influențează, chiar dacă formele de implicare s-au schimbat.

Pentru mulți dintre tinerii de azi, politica nu se mai rezumă la urne și discursuri, ci ia „forme neconvenționale de implicare politică, precum activismul online, mișcările sociale și inițiativele comunitare”, adaugă sociologul Radu Turcescu.

Educație media pentru copii și adolescenți: cum recunosc dezinformarea

Fenomenul dezinformării, amplificat de utilizarea inteligenței artificiale în generarea conținutului online, îi determină pe tineri să caute soluții concrete pentru a nu cădea în capcana manipulării. 

Snoop a întrebat câțiva tineri, care urmăresc pagina de Instagram Snoop, cum se feresc ei de dezinformare și deep fake:

• „Încerc să nu am încredere în tot ce mi se spune și să verific din mai multe surse”;
• „Nu cred fake news-urile, am grija cum mă informez și verific mereu informația. Sunt atentă la limbaj”; 
• „Nu mai cred nimic înainte de a verifica dacă e adevărat sau nu”.

„Media nu este doar social media. Media reprezintă (n.r. pentru tineri) și muzica pe care o ascultă, și jocurile multiplayer pe care le joacă, și ce văd pe stradă, panourile sau flyerele pe care le primesc. Dacă totuși, media ocupă o parte atât de importantă din timpul nostru, e important să înțelegem modul în care ea ne influențează și ne conturează părerile despre lume.”, explică Cristina Lupu, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent CJI), pentru Snoop.

De câțiva ani, CJI și Ministerul Educației derulează proiectul „Predau educație media”, prin care mii de profesori sunt instruiți să le vorbească adolescenților despre știri false, propagandă și mecanismele din spatele rețelelor sociale, în cadrul altor materii precum limba și literatura română, engleză și alte discipline umaniste. În unele licee, există disciplina opțională „Educație digitală și abilități media”.

„Ne-am dori, dacă s-ar putea, într-o lume ideală, să avem această disciplină obligatorie, dar vom ajunge mereu la ideea «De ce facem educație media și nu facem educație financiară? De ce facem educație mediu și nu facem educație de mediu sau educație pentru schimbările climatice obligatoriu?»” – Cristina Lupu, CJI 

Cât despre elevi și pregătirea lor pentru a identifica surse credibile de informare, Lupu spune că sunt „la fel de pregătiți pe cât suntem și noi ca și societate, adică deloc”. 

Educație media și pentru profesori 

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru profesori este faptul că trebuie să învețe ceva complet nou, spune Cristina Lupu: ce este media, care sunt mecanismele de persuasiune, cum se diferențiază faptele de opinii, dar și cum funcționează discursul public și algoritmii care ne influențează modul în care vedem lumea.

„E nevoie de curaj să te duci la clasă cu toate aceste lucruri nou-învățate și să le vorbești elevilor tăi, mai ales când ai senzația că ei știu mai mult decât tine”, explică ea.

Directoarea CJI subliniază că profesorii trebuie să iasă din „papucii profesorului care are răspuns la toate, pe disciplina lui, și care se duce la clasă fără să clipească pentru că predă materia aia dintotdeauna”. În schimb, e important „să-și asume că se poate discuta și despre lucruri pe care poate nu le stăpânesc la fel de bine”.

Cum pot tinerii evita manipularea?

„Ca să nu fim manipulați, cred că trebuie să privim fiecare informație și fiecare argument cu scepticism, o doză sănătoasă de scepticism, nu să nu avem încredere în orice fel de sursă, ci mai degrabă să avem grijă când primim orice fel de informație, și de la surse sigure pentru că și oamenii care dau informația sau fac argumentul pot să greșească”, subliniază Răzvan Petri, politolog și co-fondator al proiectului Politică la minut. 

O grijă aparte trebuie să fie îndreptată către emoțiile provocate de conținutul din media. O recomandare pe care o face Cristina Lupu, de la CJI, nu doar tinerilor, ci tuturor consumatorilor de media. 

„Noi funcționăm mai mult pe baza emoțiilor, pentru că așa suntem construiți să funcționăm, și pe povești, pentru că avem această atracție pentru povești, și mai puțin pe fapte”, spune specialista.  

„Trebuie să deconstruim, să plecăm de la ideea că așa funcționează creierul nostru, să fim conștienți că atunci când cineva ne livrează o poveste foarte emoțională avem o șansă mai mare să o credem și să facem un efort, știind asta, să ne uităm și la date, să vedem și ce spun cercetătorii, medicii, care nu vorbesc la fel de frumos și în povești, dar care ne oferă informații factuale. 

Ăsta este, de fapt, primul pas pe care încercăm să-l facem și cu profesorii în cursul nostru – dacă noi nu devenim conștienți de modul în care noi consumăm informație, pentru a putea să ne dăm seama de reacțiile noastre în viața noastră de zi cu zi, când interacționăm cu emoții, când interacționăm cu povești frumoase, când interacționăm cu lideri salvatori care ne livrează o poveste despre bine și rău, vom avea tendința să luăm soluții mestecate de ceilalți.”

Soluții

Soluția pare simplă, dar tinerii trebuie să dedice timp pentru a verifica conținutul. Poți urma mai mulți pași: 

• Ai grijă la emoții. 

„Să respire când ceva îi enervează foarte tare sau ceva îi bucură foarte tare, să se oprească și să vadă de ce se întâmplă asta înainte de a da share sau de a da unui prieten. Asta poate duce la reducerea de conținut manipulator sau fals care este diseminat în spațiul public”, recomandă Cristina Lupu.

• Verifică informațiile din mai multe surse credibile. Dacă vezi un citat, caută sursa originală și contextul în care apare acel citat. Poți căuta și pe Factual.ro unele informații populare. 

„Să se uite și la pertinența surselor, să se uite și dacă nu cumva cele o sută de site-uri care publică acea informație sunt de fapt o suveică, care se citează unul pe celălalt”, mai spune și Lupu de la CJI.

• Folosește instrumentele digitale, precum Google Images, Google Lens sau TinEye, pentru a verifica originea unei imagini.
• Consultă și site-urile instituțiilor publice pentru a verifica unele informații: există comunicate de presă oficiale, informări pe paginile lor de social media.
• Dacă un titlu te enervează sau te emoționează, citește tot textul. Un titlu nu redă mereu conținutul unui text.

„E o tehnică foarte eficientă să dai un stil diferit unui subiect, scoțând în evidență ceva în titlu”, spune Cristina Lupu. 

• Dezvoltă reflexe critice: cine spune asta și pe ce dovezi se bazează? 
• Algoritmi: dacă feed-ul tău de social media îți dă aceleași informații, nu înseamnă că acestea există peste tot sau sunt văzute de toți oamenii.
• Discută deschis cu persoane de încredere atunci când apar îndoieli. 

Într-o lume în care algoritmii decid ce vedem, ce ne place și ce credem, gândirea critică devine una dintre cele mai importante valori democratice. 

„Dacă ceva sună prea bine să fie adevărat, este prea bine să fie adevărat”, spune un tânăr pentru Snoop, dând exemplul promisiunii partidului AUR, din campania electorală, de a ridica locuințe care să fie cumpărate cu doar 35.000 euro. 

În România se vorbește mult despre protejarea tinerilor în fața internetului, dar actorii principali care se ocupă de educația și formarea tinerilor: de la școală la instituții nu le oferă încă instrumentele de care au nevoie ca să înțeleagă ce citesc, ce distribuie sau ce cred.

Editor: Iulia Roșu
Video: Liviu Bărbulescu, Răzvan Petre