„Au moștenit o lume în derivă”. Generația Z caută soluții pentru o planetă în criză climatică

• Acesta este al treilea episod din seria „Snoop Educativ”, un proiect de educație media digitală creat pentru tineri, care abordează teme majore din viața lor: de la inteligența artificială la criza climatică, singurătate, adicție sau amenințarea la adresa democrației. Fiecare episod este însoțit de o animație și, împreună cu Centrul pentru Jurnalism Independent, un kit pentru profesorii din programul despre Educație media.

Deschizi telefonul și afli că valurile de căldură au provocat nenumărate incendii de vegetație în Europa. Scrollezi mai departe și un titlu anunță temperaturi de peste 50°C, cu sute de morți și pierderi în agricultură, în India și în Pakistan. 

Mama ta îți scrie despre cum au crescut iar prețurile la legume în piață și știi că seceta severă e de vină. Altă notificare: încălzirea globală îi face pe puii de păsări să iasă mai devreme din ouă.

Cu atâtea știri negative, nici nu-ți mai vine să deschizi internetul. Te gândești apoi, frustrat și furios: de ce nu fac oamenii ceva să oprească toate astea? Începi să te simți vinovat că tu nu faci mai mult. Că, de fapt, nu contează nici că te duci cu sacoșa de pânză la magazin, nici că oprești apa când te speli pe dinți, nici că nu mai folosești paie de plastic. 

Tinerii resimt mai puternic anxietatea climatică

„Eu cred că noi deja de mulți ani simțim ceea ce se întâmplă, însă acum se atinge încet un apogeu al căldurii și al schimbărilor și ceea ce se întâmplă în alte țări cu incendii și altele. Mi se pare că viața noastră se va schimba drastic. Deja se schimbă drastic”, spune Iarina, în vârstă de 19 ani, într-o discuție cu Snoop.

Este din Arad, dar acum este studentă în Austria. Toată adolescența s-a implicat în activități pentru mediu – orice lucru în care-și putea aduce aportul. A fost voluntară și apoi mentor în tabăra Ecoprovocarea, a organizației Viitor Plus. 

De mică s-a sensibilizat la tot ce a citit despre climă și natură, ceea ce a determinat-o să facă schimbări în comportamentul ei în relația cu mediul înconjurător. A ajutat și faptul că vine dintr-o „familie ecologistă”. Ea și sora ei mai mică au învățat multe de la părinții lor.

Dar a ajuns să se întrebe: „care este scopul?”. Planeta e tot mai rău. A devenit anxioasă. Pesimistă.

„Când mă gândesc la încălzirea globală, mi-este frică de faptul că natura nu va mai fi de partea noastră. Și, pe lângă asta, asta nu vom avea resursele necesare pentru a trăi”, spune și Bianca, 15 ani, într-un dialog cu Snoop. 

„Mie mi-e teamă cel mai mult ca oamenii să nu conștientizeze din timp impactul lor negativ asupra mediului și să nu conștientizeze că ei au avut niște decizii în trecut care au adus aceste schimbări. Tot ei sunt cei care vor putea să repare aceste schimbări negative”, adaugă și Adriana, în vârstă de 19 ani.

La fel ca cele trei fete, aproape 70% dintre tinerii generației Z sunt preocupați de problemele de mediu și cam tot atâția cred că politicienii nu fac nimic ca să le rezolve. O arată studii din mai multe țări.

Ți-e teamă pentru viitorul tău și al planetei? 

Frica asta se numește anxietate climatică sau eco-anxietate. E ceea ce simți când citești sau auzi, ori experimentezi efectele schimbărilor climatice. O îngrijorare generalizată când vine vorba de viitorul omului în contextul crizei climatice.

Eco-anxietatea nu este considerată oficial o afecțiune sau tulburare de sănătate mintală, dar Asociația Americană de Psihologie a definit-o drept „o teamă cronică de moartea mediului înconjurător”. La rândul lor, psihiatrii britanici au descris-o drept un cumul de emoții și trăiri pe care le simt oamenii când află lucruri negative despre mediul înconjurător.

Pe scurt: neputință, vinovăție, frustrare sau furie pe autorități și societate. Apar tulburări de somn, agitație și dureri de stomac. Eco-anxietatea se resimte diferit și nivelul ei variază în funcție de mai mulți factori, precum vârsta, valorile, sensibilitatea, conexiunea cu natura, explică, pentru Snoop, terapeuta Alexandra Brînzac.

Specializată în ecopsihologie, Alexandra Brînzac a ținut într-o perioadă cercuri climatice, întâlniri online unde participanții împărtășeau gânduri și emoții despre criza climatică. La întâlniri, povestește ea, oamenii vorbeau de obicei despre sentimentul de copleșire, „sentimentul că e prea mult”, despre presiunea de a face mereu alegeri sustenabile.

„În spatele acestor emoții se află o jale colectivă pentru natură și pentru lumea care dispare, dar și o nevoie profundă de comunitate, de sens și de apartenență”, punctează terapeuta.

„Fiică-mea zice că Pământul e suprapopulat și că are anxietate climatică. Nu știu de ce n-ajunge anxietatea obișnuită. Musai să fie una nouă?”, se întreabă o mamă în „Oameni anxioși”, un roman tragicomic de Fredrik Backman, vorbind despre fiica ei, care nu vrea să aibă copii pentru că traiesc deja prea mulți oameni pe pământ.

Mai vocali și mai implicați decât alte generații 

Tinerii de-acum vorbesc mai mult despre schimbările climatice și sunt mai conectați la ce se întâmplă în jurul lor, comparativ cu generațiile părinților și bunicilor, mai subliniază studiile. De asemenea, sunt mai implicați civic și mai vocali. 

Cercetătorii sunt de părere că această mobilizare vine din faptul că problemele de mediu s-au acutizat cu timpul și ei resimt mai puternic asta. Poluarea, temperaturile mari, incendiile de vegetație, defrișările, topirea ghețarilor, dispariția unor specii de plante și animale, seceta au un impact mai mare. În plus, e o generație mult mai informată, deci – mai conștientă.

„Cred că este mult mai clar pentru ei că au un loc la masă să-și spună părerea. Cred că generația asta știe mult mai bine că, dacă ești pregătit și știi cum funcționează, ai putea să te implici”, e de părere Alexandra Miron, cercetătoare și cofondatoarea Platformei Tinerilor pentru Sustenabilitate, ONG care urmărește creșterea implicării tinerilor în probleme de mediu.

Alexandra a fost reprezentanta tinerilor din România la Conferințele ONU privind Schimbările Climatice la ultimele trei ediții.

„Vedem și cum tinerii sunt din ce în ce mai interesați de implicare, de responsabilitatea pe care o au ei în fața generațiilor viitoare, în prezent și viitor”, explică tânăra. 

Alexandra Brînzac mai remarcă ceva.

Generația boomerilor, dinainte, trăiește criza climatică mai degrabă pragmatic. Asta vine și dintr-un istoric al lipsurilor din comunism, iar îndemnurile la reducerea consumului și limite pot fi percepute ca o amenințare la adresa unei libertăți greu câștigate.

Pe când generația Z și milenialii resimt anxietatea climatică mai personal, ca pe o „frică de viitor combinată cu vinovăție și cu sentimentul că au moștenit o lume în derivă”. Tinerii sunt mai confortabili să vorbească despre emoțiile lor și să se arate vulnerabili, adaugă psihologa. Boomers văd criza climatică prin lucruri plapabile, de exemplu, recolte afectate, fenomene meteo extreme, facturi mari. Tinerii, ca pe o criză existențială.

Record după record

2024 a fost cel mai cald an din istoria măsurătorilor meteorologice din România. Specialiștii în climă estimează că 2025 va ocupa primul loc, din punct de vedere al căldurii. Recorduri după recorduri au tot avut loc în 2025 și la dezastrele provocate de schimbările climatice. De exemplu, incendiile de vegetație au pârjolit peste 1 milion de hectare în total în UE. 

Valurile de căldură au provocat zeci de mii de decese și aproape jumătate din populația globală a trecut prin cel puțin 30 de zile de căldură extremă. A crescut și numărul de episoade cu fenomene meteo extreme, precum furtunile, tornadele și inundațiile. În România, în primele șapte luni din 2025, autoritățile au emis de două ori mai multe alerte decât în 2019.

România are cu 8% mai multe decese cauzate de căldură decât acum un deceniu, iar până când copiii de azi vor avea ei înșiși copii, jumătate dintre românii care locuiesc la oraș vor suferi din cauza valurilor de căldură. 

Cei mai afectați sunt cei mai vulnerabili: vârstnicii, copiii, cei care au probleme medicale, oamenii fără adăpost. Insulele de căldură urbană, adică acele aglomerări de clădiri și blocuri, ne ucid, iar lipsa spațiilor verzi din marile orașe contribuie semnificativ la asta.

Pe de altă parte, România se confruntă cu un deficit de apă – parte din Oltenia se transformă în deșert. Așa am ajuns să cultivăm goji, kiwi și curmale.

Schimbările climatice lasă miliarde de oameni fără apă potabilă și provoacă inclusiv migrarea unei întregi țări, Tuvalu, prima din lume în această situație. Toți cei aproximativ 10.000 de locuitori de pe insulă vor migra în Australia, pentru că țara lor va fi acoperită de ape în următorii 25 de ani din cauză că va crește nivelul mării. 

Asta se întâmplă pentru că se topesc ghețarii, care adaugă mai multă apă în ocean.

Multe emoții. Cum le gestionăm?

Eco-anxietatea, deși un concept nou în România, este din ce în ce mai frecventă. Preocuparea pentru criza mediului nu trebuie însă să vină în detrimentul sănătății și bunăstării tinerilor, cred psihologii. Epuizarea – psihologică, emoțională – nu face bine nimănui. Nici planetei.

„Anxietatea climatică este un răspuns natural, moral la modul nenatural în care omul impactează planeta”, punctează psihologa Alexandra Brînzac. Emoțiile sunt valide și naturale, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, spune terapeuta. Dar au nevoie să fie numite și înțelese. 

Organizația Climate Mental Health a creat o roată a emoțiilor climatice, bazată pe o cercetare lui Panu Pihakala de la Universitatea din Helsinki. Lista emoțiilor nu e exhaustivă, însă e un punct de pornire pentru identificarea emoțiilor legate de climă, un instrument pentru a le conștientiza și gestiona eficient. Cercetările sugerează că simpla recunoaștere și etichetare a unei emoții negative, precum anxietatea, ajută la reducerea intensității acesteia.

„Anxietatea, furia sau tristețea sunt răspunsuri firești la o situație percepută atât de amenințător. Atunci când le negăm, ele nu dispar, ci se transformă în cinism sau blocaj”, explică terapeuta Alexandra Brînzac.

Educația de mediu la școală

În România, mai mult de jumătate dintre copii consideră că nu învață la școală suficient de multe despre schimbările climatice și problemele de mediu, conform unei cercetări Salvați Copiii.

În învățământul preuniversitar, schimbările climatice și mediul sunt abordate ceva mai aprofundat într-un opțional la decizia școlilor, introdus din 2023. La orele clasice, sunt tratate tangențial la geografie, de exemplu, biologie sau educație tehnologică.

„Eu, personal, nu am învățat nimic de la școală legat de mediu, am învățat doar de acasă, de la mama mea, ea lucrând pentru Ecoprovocarea”, mărturisește Bianca.

Nici Adriana nu simte că școala pune suficient accent pe noțiunile despre mediu. „Copiii nu au timp să acumuleze informații, nu au timp să înțeleagă cu adevărat ceea ce li se explică, nu au timp să digere foarte bine informația că este o problemă și chiar trebuie să facem o schimbare”, spune ea.

Să nu subestimăm schimbările mici

„Dacă le dăm un sistem funcțional, formal, prin care putem să-i consultăm și să fie vizibil că opinia lor e importantă și luată în considerare, cred că tinerii se vor raporta altfel la prezent și viitor, cu o anumită plăcere de a face ceva, mai mult decât alte generații dinaintea lor”, spune Alexandra Miron.

Tinerii cu care am vorbit știu că schimbările climatice nu pot fi oprite, însă pot fi încetinite, devenind sustenabili în viața de zi cu zi.

„Nu cred că ar trebui să subestimăm o schimbare, oricât de minoră ar fi, a unui om de rând, pentru că aceste schimbări mici chiar se adună dacă mai mulți oameni lucrează împreună”, spune Adriana. De exemplu, consumând doar alimente de sezon, pentru a nu mai încuraja importurile din afară și cumpărând doar produse locale, care nu sunt transportate pe distanțe mari. Astfel, se reduce poluarea. 

Putem renunța să mai comandăm  de pe Temu, Shein, printre cei mai mari poluatori, produse care conțin substanțe toxice. 

Alte mici schimbări: să alegem Google în loc de ChatGPT, pentru că consumăm apă de fiecare dată când îi cerem ceva. Reciclând, reutilizând lucruri, reducând consumul, planificând mese pentru a preveni risipa alimentară.

„Oamenii sunt descurajați chiar înainte de a încerca să facă o schimbare, pentru că au impresia că ei nu au un impact, că schimbarea lor nu contează, că ei nu pot face absolut nimic, că cine sunt ei pe lângă acești mari poluatori, însă lucrurile nu stau chiar așa. Fiecare schimbare contează foarte, foarte mult” – Adriana, 19 ani

Alexandra Brînzac este de aceeași părere. Spune, de asemenea, că mai important de-atât este ca oamenii să-și dea seama că nu sunt singuri, nici în sentimentul de neputință, dar nici când vine vorba de a acționa pentru mediu.

„E important să ne mutăm atenția de la a face suficient la a face împreună. Schimbările profunde pornesc din comunități, nu din eforturi individuale izolate. Fiecare pas, fie el o conversație, un proiect local sau o alegere conștientă, contribuie la o mișcare mai mare”, explică terapeuta.

Oamenii de știință ne îndeamnă să ne obișnuim cu anxietatea climatică pentru că situația privind criza climatică se va înrăutăți. Vom ajunge la 45 de zile de caniculă pe an, iar fenomenele meteo extreme vor fi tot mai dese, de la inundații și grindină la secetă, valuri de căldură dese și lungi. Cercetătorul Bogdan Antonescu avertiza că din 2090, nu o să mai vedem zăpadă.

Cum faci față? Explică terapeuta Alexandra Brînzac

• validează-ți trăirile: recunoaște cum te simți, chiar dacă asta înseamnă anxietate și stres; vorbește cu cineva despre ce simți;

„În momentul în care împărtășim ce simțim, emoțiile își pierd din intensitate și devin mai ușor de dus. Conectarea cu alți oameni care simt la fel ne aduce aminte că nu suntem singuri în asta și că nu e nevoie să le facem pe toate noi.”

• ia o pauză: e bine să fii informat, dar evită uneori să stai în priză;

„Consumul constant de știri despre dezastre și rapoarte alarmante menține anxietatea într-un nivel cronic. Informația e esențială, dar trebuie alternată cu momente de reconectare: în natură, în corp, în relații.”

• caută un motiv de speranță: uită-te după alternative și soluții, ai încredere;
• conectează-te cu natura: stai câteva minute în parc și admiră copacii, mergi desculț pe iarbă, inspiră aer curat;

„Practici simple, precun mersul prin natură, contactul cu pământul, forest bathing, respirația conștientă, grădinăritul, recunoștința, ne ajută să ne ancorăm în prezent, acolo unde viața continuă şi frumusețea de a trăi e încă aici.”

• implică-te: neputința e copleșitoare, dar nu o alimenta, pentru că oricum nu poți fugi de criza climatică – schimbă-ți comportamentul, devino mai responsabil; implică-te în acțiuni de voluntariat; în același timp, fă ce poți, atât cât poți;

„Anxietatea se domolește atunci când se transformă în acțiune semnificativă. Nu acțiunea făcută din panică, ci cea făcută din grijă și compasiune: voluntariat, participare civică, inițiative locale, alegeri de viață coerente cu valorile noastre. Chiar și cele mai mici gesturi, când sunt făcute conștient, pot reduce sentimentul de neputință. În final, nu e vorba de a scăpa de anxietate, ci de a o lăsa să ne ghideze către o formă mai matură de responsabilitate.”

Editor: Medeea Stan
Video: Liviu Bărbulescu, Loteria Climatică